Alexandru Ciprian s-a născut la 24 mai 1925 la București. A urmat Conservatorul de Artă Dramatică, clasa de actorie și regie condusă de Victor Ion Popa. Activitatea sa artistică s-a desfășurat în București între 1945-1981 la Teatrul Național, Teatrul Tineretului și Teatrul Nottara, după care s-a refugiat în Germania de Vest (1981). În 1986, s-a stabilit definitiv la New York. Între 1983-1984 a fost colaborator extern la radio Vocea Americii din Washington D. C. pentru reportaje și interviuri. Sub îndrumarea marilor regizori Ion Sava, Ion Șahighian, I. A. Maican sau a italianului Fernando Criciatti, a jucat roluri principale în piesele: „Arleziana” de A. Daudet, „Frenezie” de Chapuis, împreună cu Aura Buzescu, apoi în „Bădăranii” de Goldoni, cu George Calboreanu, Alexandru Giugaru și Eugenia Popovici ori în „Vinovați fără vină” de Ostrovski, în regia Luciei Sturdza Bulandra, ca și în alte piese din repertoriul clasic și modern. La Teatrul Tineretului, A. C. s-a dedicat regiei. A fost asistent la institutul de teatru, clasa Ion Șahighian. În paralel cu activitatea regizorală, a interpretat roluri principale în „Viforul” de Delavrancea, în rotație cu marele actor A. Critico și a pus în scenă, societar al Teatrului Național, în „Hoții” de Schiller, în „Britannicus” de Racine și în alte drame. Transferat la Teatrul Nottara, a jucat roluri principale și a pus în scenă cel mai valoros spectacol al său, „Don Quijote” după Cervantes. A. C. a activat 36 de ani în teatru ca actor și regizor până în 1981, numai în București. După prezența activă la Teatrul Nottara, au început restricțiile, rezumându-se la spectacole de poezie și muzică. I s-a ridicat dreptul de a colabora la radio și televiziune și în final a fost obligat să lucreze numai cu amatori. Prezentând la cinematografie un scenariu după piesa tatălui său „Omul cu mârțoaga”, care i s-a aprobat inițial, semnând chiar un contract pentru realizarea filmului. A. C. își vede propunerea trecută în rezervă fără termen. Măsura aceasta l-a determinat să-și găsească. Măsura aceasta l-a determinat să-și găsească rost în viață în altă parte a lumii.
miercuri, 10 ianuarie 1990
joi, 15 iunie 1972
Teatrul Liric Constanța la „Pontica 72” (STRAHILEVICI 1972)
Arcadie Strahilevici, ?, „Litoral”, Constanța, 15 iunie - 15 septembrie 1972
Colectiv artistic de prestigiu în ansamblul vieții culturale a Constanței, Teatrul Liric va fi prezent în cadrul marilor manifestări „Pontica 72” cu o serie de acțiuni proprii despre care ne-a vorbit directorul instituției, C. Ghinea:
- În primul rând, trebuie amintit spectacolul combinat pe care îl vom prezenta în fața publicului spectator, format din baletul „Marinarul visător” (muzica - Laurențiu Profeta, libretul - Nicolae Itu) și actul V din opera „Ovidiu” de C. Nottara, acesta din urmă fiind o primă audiție realizată de regizorul Gheorghe Bărbulescu, conducerea muzicală aparținând dirijorului Silviu Panțiru.
- Avem informații că se lucrează intens la un spectacol de muzică de cor, în cadrul căruia principala contribuție aparține ansamblului coral al Teatrului Liric.
- Este vorba de un spectacol cu totul deosebit pentru că va cuprinde piese corale în primă audiție, fapt ce a impus o pregătire asiduă, desfășurată sub conducerea compozitorului și dirijorului Boris Cobasnian. Se vor cânta următoarele lucrări: „Mărăcinul” de Ion Dumitrescu, „Bate, vântule” de Dumitru Botez, „Dorul meu te cheamă” de Mircea Neagu și două lucrări scrise special pentru „Pontica 72”, „Peste mări și zări” de L. Profeta și „Vânt de dor” de B. Cobasnian.
Desigur, odată intrată în repertoriul nostru, aceste lucrări urmează a fi prezentate nu numai cu ocazia manifestărilor „Pontica 72”, ci chiar și mai târziu, după 5 noiembrie, când se va inaugura stagiunea 1972-1973 la Teatrul Liric. Tocmai de aceea intenționăm să pregătim cât mai bine participarea noastră l apropiatul eveniment cultural pe care îl va trăi județul Constanța, dorința noastră fiind de a corespunde tuturor exigențelor artistice ale publicului.