De la România regală la ţara tovarăşilor: 6 martie 1945, ziua instaurării comunismului. Guvernul lui Petru Groza

Digi24 6 martie 2014

60 de ani de la construirea Operei Naţionale. Povestea unei clădiri născute din ipocrizie comunistă

Adevărul 4 ianuarie 2014

Abdicarea Regelui Mihai, condamnarea la moarte a „Adeverului” (I)

Adevărul București 9 septembrie 2013

Revista „Origini”, SUA, mai-iunie 2005

 „Origini”, Narcross, Georgia, SUA, vol. IX, No. 4-5 (94-95), May- June 2005

3 Gabriel Stănescu - Proba timpului

7 Sorin Alexandrescu - Viața la Lisabona

11 Bryan Rennie - Mircea Eliade: Apologia proOperesuo

15 Cesare Segre - Și Mussolini a eșuat...

16 Julien Reis - Eliade, Mitul discordiei

16 Cesare Segre - Tragedia rezidă în istorie 

17  Claude Henri Roquet - Camuflaje și evidențe în opera lui Mircea Elaide

20 Joaquin Garrigos - Pasiunea spaniolă

22 Flavia Teoc - Mircea Eliade, ca și Goethe....

25 Nicolas Catanoy - Mircea Eliade: Phantastische Geschichten

26 Mircea Handoca - Editarea operelor lui Mircea Eliade în România

30 Mircea Nicolau - Istoria unei eterne nostalgii

31 Gabriel Stănescu - Nobelul refuzat 

33 Mircea Eliade - Catastrofă și Mesianism

35 Cristina Scarlat - Mircea Eliade pe scenele lumii

40 Gheorghiță Geană - O experiență participativă și semnificațiile ei

41 Mihaela Gligor - Mircea Eliade între spiritual și politic

45 Gheorghe Glodeanu - Fascinația Spectacolului

51 George Ștefan - Când mergi în India, calci obligatoriu pe urmele lui Eliade

53 Isabela Vasiliu-Scraba - Redescoperind pădurea

54 Ștefan Stoenescu - Doar niște deconstrucționisme postmoderne...

58 Mircea Handoca - Mircea Eliade inedit

61 Virginia Stănescu - Creștinismul cosmic

62 Francis Dworschak - Întâlniri cu Mircea Eliade

66 Horia Ion Groza - Enciclopedia Religiei

69 Ileana Minculescu - O întrebare

70 Mihai Posada - Zalmoxis

73 Svetlana Paleologu-Matta - Mircea Eliade și mitul politic al libertății

78 Constantin Virgil Negoiță - Ce a rămas după Eliade?

80 Nicolae Havriliuc  Tentația originilor

81 Ion Grămadă - Caietele Mircea Eliade

82 Mariana Zavati Gardner - The posterity of Mircea Eliade

83 Ana Chelariu - „Pe un picior de plai, / Pe o gură de rai”

85 Silvia Vrânceanu - Românii din Chicago știu foarte puțin despre Mircea Eliade

86 Augustin Macarie - Mircea Eliade și „Teroarea Istoriei”

88 Mac Linscott Ricketts - Experiență pentru o sinteză

91 Pr. Gh. Calciu - Patimile, moartea și învierea Domnului

96 Rene Alecu de Flers - Radio Europa liberă și exilul românesc

98 Svetlana Paleologu-Matta - Pictura lui Sever Săsărman 

99 Corneliu Florea - Jurnalul unui medic 

101 Aristide Ionescu - O falsă concluzie 

102 Ana Blandiana - Primim la redacție

102 Radu Negrescu-Șuțu - Nedumeriri

103 Erast Călinescu - Viața ca o vizită

105 Flavia Teoc - Cum ne promovăm cultura în străinătate?

Memoriile comunistului Grigore Burdea (RUSU)

 Titus Rusu, „Tomis”, Constanța

(...)

După verificări sumare, Burdea a descoperit că autorii crimei sunt Manole Bodnăraș și doi colaboratori ai săi. Autorii au declarat că au comis omorul din motive de clasă.

Burdea i-a comunicat la telefon lui Bodnăraș rezultatul cercetărilor. Emil Bodnăraș l-a înjurat birjărește pe fratele său și i-a ordonat lui Burdea să prezinte condoleanțe familiei îndoliate din partea Guvernului. E. Bodnăraș a ordonat ca, la înmormântare, drumul de la casa defunctului până la cimitir să fie străjuit de militari cu panglici de doliu la arme. (...)

Burdea a dispus ca Manole Bodnăraș și procurorul șef să descopere autorul omorului. Manole, beat , a răspuns că l-a și descoperit. Sunt doi tâlhari care au comis și alte fapte penale. Oare fostul magistrat, doctor în drept, nu era conștient că este autorul infracțiunii de favorizare, prevăzută la art. 284 din Codul Penal în vigoare la acea dată?

A doua zi, au venit la Suceava, în vizită, primul ministru Petru Groza și Emil Bodnăraș, cu trenul guvernamental. (...) La prânz s-au ospătat la Arhiepiscopie. Li s-au oferit „bucăți rumene de cozonac mănăstiresc pe tipsii de argint”. Apoi „brânză afumată în scoarță de brad, bujeniță de căprioară” și alte delicatese.

Burdea aplecat la București cu avionul cursă specială, lăsându-i pe meseni cântând popește.

Din motive ce nu le spune, a fost exclus din partid și destituit din funcție. A lucrat în Arbitrajul de Stat București. A fost încadrat apoi în Direcția de Informații Externe. A avut neînțelegeri cu generalul Gavriliuc, șeful DIE, fost activist al CC, personaj incult și brutal. Cu satisfacție scrie cum Gavriliuc a fost descoperit ca agent al Siguranței, infiltrat în PCR în perioada ilegalității. Burdea a mai lucrat câțiva ani la Ambasada României la Atena, despre care dă informații generale și sumare.

După pensionare, cu gradul de general de securitate, Burdea s-a stabilit cu familia la New York. A mai lucrat ca supraveghetor la Metropolitan Museum of Arts. Aici și-a scris volumul memorialistic „Vâltoarea vieții”.

În încheierea volumului autobiografic, Burdea scrie: „Fiecare om este o carte de istorie, care nu este la fel ca altuia și ar amintirile car ele merită”.

Inaugurarea stației Radio Contact Constanța („TELEGRAF” 1994)

?, ?,  „Telegraf”, Constanța, sept. 1994, p. 4

Sâmbătă seara, în sediul din str. Mircea cel Bătrân, a avut loc deschiderea oficială a postului Radio „Contact”. Au participat câteva nume tari din lumea politicii românești, în special, din sectorul „liberal”, , majoritatea „prieteni politici” și... de afaceri cu dl. Călin Popescu Tăriceanu (directorul general al rețelei de posturi de radio Contact din România), dl.Viorel Cataramă, însoțit de nelipsita sa compagnioană, d-ra Adela Surugiu (fost manechin la Casa „Venus”), dl. Radu Boroianu, parlamentar liberal, dl. Dan Pascariu, ex-directorul BCR ș. a. Show-ul a fost pigmentat cu două scurte recitaluri, susținute de Laura Stoica și formația „Direcția 5” și de Loredana Groza. Ambele momente au fost mult gustate de veselul public prezent. Același public a gustat și toate... gustările de pe masă, devorând în timp record antreurile și lichidele oferite totuși, din abundență, de amfitrioni. În deschiderea seriei de prezentări făcute postului de radio de către realizatorii și patronii acestuia, a ținut un foarte elegant speach însuși dl. ambasador al Belgiei. De altfel, Radio „Contact” reprezintă o asociere între români și belgieni, Dl. C. P. Tăriceanu fiind directorul părții române. (...)

„Generația irosită” (BRUCAN 1992)

Silviu Brucan, Generația irosită. Memorii, ed. II, Universul & Calistrat Hogaș, 1992, 288 p.

2 
„Silviu Brucan, a 74 ans, est le principale tete pensee du Conseil du Front de Salut Nationale”. (Liberation, 30 dec. 1989)
„Silviu Brucan ist der geistige Fuhrer der Revolution in Rumanien”. (Bild am Sonntag, 7 ian. 1990)
„De fiecare dată cînd Brucan apare la televiziunea română, întreaga suflare a țării își ține respirația: milioane de oameni îl urmăresc și-l ascultă pe acest bătrîn, fascinați de măiestria discursului politic”. (Die Welt, 8 ian. 1990)
„Siviu Brucan a fost creierul Revoluției Române”. (Yomiuri Shimbun, 20 ian. 1990)
„The guiding force of the Council appears to be Mr. Brucan”. (The New York Times, 26 ian. 1990)
„Silviu Brucan a fost figura-cheie a mișcării care a dus la răsturnarea lui Ceaușescu de la putere”. (Dagens Nyheter).

Cuprins
5 Introducere
11 I. Ce l-a făcut pe Ceaușescu să fugă?
17 II. Originea revoltei sociale: tatăl falit
19 Meditator al unor progenituri de oameni bogați
20 Creșterea fascismului
23 Primii pași în „Mișcare”
25 Ucenic la un ziar de seară
28 III. Un act istoric: Regele în conspirație cu Partidul Comunist
30 Pătrășcanu și Bodnăraș
35 În Palatul Regal prin ușa din dos
36 Arestarea Conducătorului
40 Baronul Killinger intră în scenă
43 Ora 23: Regele cheamă la arme
45 IV. Credință în Stalin
49 Un ziar făcut ca „sarcină de partid”
54 Coloana a Cincea Sovietică în Partid
58 Stalin decide între Ana și Dej
62 Vîșinski și Guvernul Petru Groza
64 Războiul Rece și Democrațiile Populare
68 Epurarea Agenturii Sovietice
69 Sentimentul „Celovek”
72 V. Revirimentul național
72 Totul a început la Budapesta
75 Cînd ursul lasă să-i scape prada
76 Desatelizare Stalinistă
77 Balansoarul între Ideologie de Clasă și Național-Strategic
81 Jos cu Integrarea Economică și Militară!
85 Nichita Hrușciov: Deștept, dar Bădăran!
87 Big Brother la ananghie
88 În intimitate cu Dej
94 Momentul meu de cotitură
98 VI. Cele două fețe ale societății comuniste
99 Fața cea bună și frumoasă
103 Segregația politică
106 Stilul activiștilor de partid
108 Cealaltă față
112 VII. Diplomat roșu la Washington
112 Numit de un fermier american
114 A doua descoperire a Americii
119 Scurtă întîlnire cu Senatorul McCarthy
122 Catalizatorul de platină prin curier diplomatic
127 VIII. Cuplul agramat: Ceaușescu
128 Pe el l-am cunoscut bine
132 Am cunoscut-o și pe ea
134 A crește copiii cu ajutorul Securității
135 Prima doamnă în blană de nurcă
138 Lovitura de Partid
141 Cele patru faze ale lui Ceaușescu
143 Revoluția mini-culturală
145 Datoria externă mai întâi de toate
149 Eu decid ce este științific
151 Cultul orchestrat
152 Relațiile mele cu Ceaușescu
157 De ce a durat atît de mult?
161 Cum și de ce s-a prăbușit comunismul?
165 IX. Revoluția română din interior
166 Preludiul din Brașov
174 Complotul militar eșuat
178 Dizidența în partid
181 Călătoria la Washington, Londra și Moscova
186 Întîlnirea cu Gorbaciov
190 Scrisoarea celor 6
196 Securitatea: Garda Pretoriană a lui Ceaușescu
205 Adevăratul spion american
208 Timișoara - scînteia care a aprins vîlvătaia
211 Revoluția la și prin Televiziune
217 Frontul Salvării Naționale
219 Războiul de guerilă urbană
222 Noaptea Generalilor
226 Procesul de Crăciun
228 Cine au fost teroriștii și  de ce nu mai sînt?
231 Sarcina nerezolvată a Revoluției
337 X. Cazna lui Sisif
239 Cei 20 de ani pînă la democrație
240 Alegerile din 20 mai 1990 și Frontul
243 Dacă nu, va cădea un cap!
244 Teroriștii, enigma cea mare
246 Terapia de șoc n-are șanse în România
248 De ce centru-dreapta?
252 Epilog
257 Anexe (Interviu la „Vocea Americii” - New York - octombrie 1988)

coperta 4: Silviu Brucan: „Ți-a rămas vreodată un os de pește în gît? Nu poți să-l scuipi afară, nici să-l înghiți. Ei bine, eu am fost un os de pește în gîtul lui Ceașescu”. The Boston Globe, 25 iunie 1988

„Opera Pinocchio - o premieră românească” (STOENESCU 1983)

 Mirela Stoenescu, Opera Pinocchio - o premieră românească, „Tomis”, Constanța, 1983

Printre partiturile care fac ca repertoriul predilect pentru copii să fie îndrăgit de aceștia, s-a înscris în cursul acestei veri și opera „Pinocchio”, de Corneliu Cezar, care, în spectacolul prezentat de Teatrul Liric din Constanța, cu prilejul fazei finale a Festivalului Național „Cântarea României”, a îmbrăcat semnificațiile unei premiere absolute.

Cu subiectul deschis, așadar, din mirifica lume a jucăriilor însuflețite, menite să incite mereu fantezia celor mici, opera lui C. Cezar, chiar dacă nu inovează spectaculos, se dezvăluie drept un demers antrenant, străbătut de umor, capabil să-și poarte destinatarii într-un univers emoționant învăluit în farmec și sugestii.

Autorul regiei artistice, Cristian Mihăilescu, a urmărit riguros firul celebrei povestiri a lui Collodi - surprinsă cu căldură și cursivitate în libretul alcătuit de compozitor - punând în lumină atât latura feerică a basmului, cât și pe cea moralizatoare, și insistând asupra dinamismului, asupra spontaneității evoluțiilor scenice. Rezultatul s-a arătat mulțumitor, căci interpreții - fetița Cristina Groza (în rolul titular), Luminița Teleabă-Popa (Greierul), Florența Marinescu (Zâna), Radu Popescu (Cotoiul) și ceilalți - trecând peste unele stângăcii, au vădit autenticitate și prospețime în redarea personajelor, în reliefarea detaliată a fizionomiei și caracterului fiecăruia. 

Scenografia semnată de Cătălin Ionescu-Arbore a investit, și ea, cu forță și sugestie, atmosfera spectacolului, prin desen și culoare, prin joc de lumini, prin apelul la unele elemente de mișcare plastică, cu scopul de a însufleți expresivele imagini ale basmului.

Desfășurarea scenică a apărut cursivă, firească, adecvată și prin coregrafia realizată de Fănică Lupu, care a urmărit permanent unitatea și coerența mișcării, echilibrul dintre static și dinamic, în timp ce discursul muzical a fost impulsionat favorabil de Claudiu Negulescu, aflat la pupitrul dirijoral.

Demnă de subliniat este colaborarea orchestrei și soliștilor teatrului liric constănțean cu corul de copii „Voces Primavera” al Comitetului Municipal al UTC București, cor care, chiar dacă nu a avut totdeauna o emisie corectă și deplină stabilitate intonațională, a evoluat în consens cu cerințele stilistice, prin comunicativitate și maleabilitate în arcuirea fluxului vocal, prin simț armonic și puritate în glas, prin acea prospețime și vitalitate pe care numai niște copii pot să le confere unei interpretări.