Titus Rusu, „Tomis”, Constanța
(...)
După verificări sumare, Burdea a descoperit că autorii crimei sunt Manole Bodnăraș și doi colaboratori ai săi. Autorii au declarat că au comis omorul din motive de clasă.
Burdea i-a comunicat la telefon lui Bodnăraș rezultatul cercetărilor. Emil Bodnăraș l-a înjurat birjărește pe fratele său și i-a ordonat lui Burdea să prezinte condoleanțe familiei îndoliate din partea Guvernului. E. Bodnăraș a ordonat ca, la înmormântare, drumul de la casa defunctului până la cimitir să fie străjuit de militari cu panglici de doliu la arme. (...)
Burdea a dispus ca Manole Bodnăraș și procurorul șef să descopere autorul omorului. Manole, beat , a răspuns că l-a și descoperit. Sunt doi tâlhari care au comis și alte fapte penale. Oare fostul magistrat, doctor în drept, nu era conștient că este autorul infracțiunii de favorizare, prevăzută la art. 284 din Codul Penal în vigoare la acea dată?
A doua zi, au venit la Suceava, în vizită, primul ministru Petru Groza și Emil Bodnăraș, cu trenul guvernamental. (...) La prânz s-au ospătat la Arhiepiscopie. Li s-au oferit „bucăți rumene de cozonac mănăstiresc pe tipsii de argint”. Apoi „brânză afumată în scoarță de brad, bujeniță de căprioară” și alte delicatese.
Burdea aplecat la București cu avionul cursă specială, lăsându-i pe meseni cântând popește.
Din motive ce nu le spune, a fost exclus din partid și destituit din funcție. A lucrat în Arbitrajul de Stat București. A fost încadrat apoi în Direcția de Informații Externe. A avut neînțelegeri cu generalul Gavriliuc, șeful DIE, fost activist al CC, personaj incult și brutal. Cu satisfacție scrie cum Gavriliuc a fost descoperit ca agent al Siguranței, infiltrat în PCR în perioada ilegalității. Burdea a mai lucrat câțiva ani la Ambasada României la Atena, despre care dă informații generale și sumare.
După pensionare, cu gradul de general de securitate, Burdea s-a stabilit cu familia la New York. A mai lucrat ca supraveghetor la Metropolitan Museum of Arts. Aici și-a scris volumul memorialistic „Vâltoarea vieții”.
În încheierea volumului autobiografic, Burdea scrie: „Fiecare om este o carte de istorie, care nu este la fel ca altuia și ar amintirile car ele merită”.
