Originile normande ale unor familii nobiliare engleze decăzute (HARDY 1891)

<
- (…) De fapt ți-am spus sir John din pricina unor descoperiri pe care le-am făcut de curînd, pe cînd cercetam genealogiile familiilor de pe meleagurile astea ca să întocmesc o nouă istorie a comitatului. Sînt pastorul Tringham din Stagfoot Lane, specialist în antichități. Dar ia spune-mi, Durbeyfield, nu știai că ești urmaș direct din vechea familie a cavalerilor d’Urberville, ce se trag din Sir Pagan d’Urberville, renumitul cavaler care, așa cum reiese din arhivele mănăstirii Battle, a venit din Normandia cu Wilhelm Cuceritorul (1)?

-Zău dacă am auzit vreodată de una ca asta, părinte.

-Și totuși așa e… Ia ridică puțin bărbia să-ți văd mai bine profilul… Da, da… nasul… și bărbia familiei d’Urberville … puțin degenerate, ce-i drept. Străbunul dumitale, sir John, a fost unul dintre cei 12 cavaleri care au luptat alături de seniorul normand d’Estremavilla la cucerirea comitatului Glamorganshire. Ramuri ale familiei dumitale au avut castele răspândite prin mai toată regiunea. Numele lor sînt consemnate în codicele tezaurului de pe vremea regelui Ștefan (2). Unul dintre strămoșii dumitale din timpul regelui Ioan (3), de bogat ce era, a dăruit cavalerilor Ospitalieri (4) un întreg domeniu, ca să nu-ți mai spun că în timpul domniei lui Eduard al II lea (5) strămoșul dumitale Briand a fost chemat la Westminter să ia parte la marele consiliu. Ați decăzut puțin în timpul lui Oliver Cromwell (1), dar fără urmări serioase, iar sub domnia lui Carol al II lea (2) ați fost făcuți cavaleri ai ordinului „Stejarul Regal” ca răsplată că l-ați slujit cu credință pe rege... Da, da, au existat generații întregi de sir John în familia dumitale și dacă titlul de cavaler s-ar moșteni, așa cum se moștenește cel de baronet, cînd bărbații erau cavaleri din tată în fiu, dumneata ai fi acum sir John.

-Nu mai spune!

-Da, da! Cu alte cuvinte, încheie plin de convingere pastorul, bătându-se cu cravașa peste picior, aproape că-n toată Anglia nu mai există familie ca a dumitale.

-Să fiu al naibii dacă-mi vine să dau crezare urechilor... spuse Durbeyfield. Și eu care-n totți anii ăștia am umblat de colo-colo, de parcă aș fi  fost cel mai prăpădit om din toată parohia... Și de cînd le știi pe toate astea, părinte Tringham?

Pastorul îi spuse că, după cîte știa el, lumea cam uitase de lucrurile astea și oamenii de prin partea locului abia dacă-și aminteau de ele. El însuși – povestea pastorul – își începu cercetările în primăvara trecută. Într-o zi, pe vremea cînd studia evoluția familiei d’Urberville, trecuse pe lîngă precupeț și observase că pe trăsurica lui era scris numele de Durbeyfield. Asta îl hotărî pe pastor să facă cercetări în legătură cu tatăl și bunicul acestuia. După un timp nu mai avu nici o îndoială… totul era limpede.

-La început, spuse pastorul, eram hotărît să nu te necăjesc cu asemenea vești care nu-ți folosesc la nimic, dar pornirile sînt uneori mai puternice decît judecata, și pe urmă m-am gîndit că poate știi ceva.

-Drept să-ți spun, mi-a ajuns mie la urechi de cîteva ori că înainte de a se fi statornicit la Blackmoor, neamurile mele ar fi cunoscut și zile mai bune. Dar nu m-am sinchisit. Mi-am zis că pesemne avusesem odată doi cai în loc de unul, cît avem acum. E-adevărat că am acasă o lingură veche de argint și o pecete de-aia veche, dar Doamne iartă-mă ce poți face cu o lingură și o pecete? Și cînd te gândești că tot timpul eu și nobilii ăștia d’Urberville eram de-același neam. De fapt auzisem eu că străbunicul avea o taină și că nu-i plăcea să spună de unde se trage. Dar, dacă-i vorba pe-așa, ia zi, părinte, unde se află sălașul nostru acum? Adică unde locuim noi, familia d’Urberville?

-Nicăieri. Ca familie seniorială, familia d’Urberville s-a stins.

-Asta-i rău!

-Deh! … S-a stins adică ceea ce mincinoasele cronici de familie numesc linia bărbătească… adică s-a degenerate, s-a pierdut.

-Bine, dar atunci unde suntem îngropați?

-La Kingsbere-sub-Greenhill. Acolo vă odihniți,așezați rînduri, rînduri. Acolo… sub arcade, în cavouri, sub baldachinele de marmură de Purbeck, pe care sînt săpate emblemele familiei.

-Dar castelele și domeniile neamurilor mele unde sînt?

-Nu mai aveți nici castele, nici domenii.

-Aaa! Și nici pămînturi?

-Nici. Cu toate că odinioară nu vă puteați plînge, ba dimpotrivă. După cum ți-am mai spus, familia dumitale avea multe ramuri. Aveați în acest comitat o reședință la Kingsbere, alta la Shelton, o alta la Millpond, una la Lullstead, și încă una la Wellbridge.

-Și toate astea n-or să mai fie niciodată ale noastre?

-Asta n-aș putea să-ți spun!

-Și dumneata ce zici să fac, domnule pastor? îl întrebă Durbeyfiled după un timp.

--Păi, nimic! Nimic decît să te împaci cu gîndul că „și cei mai puternici se prăbușesc”. De altfel ce ți-am povestit eu poate fi de folos doar istoricilor și genealogilor locali – și asta încă nu cine știe ce – că doar mai există printre sătenii noștri din comitat destule familii aproape tot atît de strălucite ca a dumitale.

NOTE TRADUCĂTOR

(1)Wilhelm I Cuceritorul (1027-1087) – duce de Normandia și rege al Angliei între 1066-1087. În 1066 cu ajutorul unor oști de normanzi și francezi, el a cucerit Anglia, sfărîmînd cu cruzime rezistența populației locale.

(2)Ștefan de Blois = Rege al Angliei între 1135 și 1145.

(3)Ioan  fără de Țară (1167-1216) = Rege al Angliei între 1199 și 1216.

(4)Ordin religios cu caracter militar, ai cărui membri se numeau de fapt „Cavaleri ai Sf. Ioan din Ierusalim” și erau cunoscuți sub numele de „Ospitalieri”, ordinul fiind înființat într-un spital din Ierusalim (anul 1048).

(5)Rege al Angliei între 1307 și 1327.

(1)Oliver Cromwell (1599-1658) – fruntaș al revoluției burgheze din Anglia seciolului XVII, conducătorul independenților – partidul burgheziei commercial-industriale mijlocii și al nobilimii mijlocii îmburghezite.

(2)Rege al Angliei între 1660 și 1685.

(...)
>

SURSA

Thomas Hardy, Tess d’Urberville*, trad. E. Cincea & C. Ralea, editurile Universul & Calistrat Hogaș, București, 1992, pp. 6-8.

NOTĂ M. T.
* Cristina Stancu, Tess d’Urberville sau tortura prejudecăţilor, 9 septembrie 2013 (http://www.bookblog.ro/recenzie/tess-durberville-sau-tortura-prejudecatilor/)

Armenii din Dobrogea (STAN 2008)

 dr. Florin Stan, Armeni, „Tomis”, Constanța, 458, mai 2008, p. 86.

(...)

În timpul Războiului pentru Reîntregire (1916-1918), armenii şi-au slujit Patria adoptivă cu acelaşi elan care i-a caracterizat pe români, unii căzând chiar la datorie pe câmpul de luptă. Unanian Ardaşes, căpitan în Regimentul 74 Tulcea a fost rănit pe frontul dobrogean de un obuz inamic la 7 octombrie 1916 şi a fost distins cu Ordinul ,,Steaua României” în grad de Cavaler pentru bravura dovedită. Alţi eroi armeni din Dobrogea au fost: Garabet Aznavorian, Ştefan Garabet, Artimov Agop, Silvian Miram, Zoropopel Tigran ş. a. De aceeaşi abnegaţie au dat dovadă armenii şi în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
Prezenţi intens şi lăudabil în viaţa economică a oraşului, armenii au dovedit o prezenţă activă şi în viaţa culturală a urbei, fiind evidenţiaţi la manifestările cercului literar-ştiinţific ,,Ovidiu”, la şezătorile literare organizate la iniţiativa unor societăţi culturale, precum Salonul literar din capitală condus de Elena Văcărescu sau ,,Astra Dobrogeană”. S-au remarcat în acest sens M. P. Parseghean, Krikor Zambaccian, Hurmuz Aznavorian, K. Pambuccian, Garabet Avachian, Ruben Mamulian, Sahaghian Aram-Salpy şi mulţi alţii.
În urma recensământului din anul 1928, în municipiul Constanţa au fost înregistraţi 3.751 de armeni, totalul populaţiei oraşului fiind atunci de 72.462 de locuitori (D. J. A. N. Constanţa, Fond Primăria Constanţa, dosar nr. 10/1928, f. 43). Subliniem că printre aceşti armeni s-au aflat şi dintre cei care s-au stabilit aici alegând refugiul din calea măsurilor genocidare iniţiate împotriva lor în anul 1915 de regimul ultranaţionalist din Turcia otomană şi continuate cu elan represiv şi discreţionar în timpul războiului greco-turc (1919-1923) şi în primul deceniu al Turciei kemaliste (Dan Stoenescu, Genocidul armean din perspectivă românească, în ,,Dosare ultrsasecrete”, Ziua, nr. 3607, 22 aprilie 2006). În iunie 1948 când circa 1.000 de armeni părăseau România reîntorcându-se în propria patrie aceştia au transmis românilor ,,cele mai sincere gânduri de mulţumire şi recunoştinţă pentru ospitalitatea acordată”, subliniind: ,,Noi, supravieţuitorii armeni ai groaznicelor masacre turceşti, nu vom uita niciodată înţelegerea poporului român pentru durerile noastre” (Simion Tavitian, Armenii dobrogeni în istoria şi civilizaţia românilor, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2003, p. 29).
Într-o concluzie sumară, amintim că marele nostru istoric Nicolae Iorga a susţinut, pe bună dreptate că ,,la noi, armenii au jucat în toate ramurile vieţii publice un rol însemnat”. Printre armenii stabiliţi în România, cei din Dobrogea au dovedit cu prisosinţă acest fapt.

Revista „Origini”, SUA, mai-iunie 2005

 „Origini”, Narcross, Georgia, SUA, vol. IX, No. 4-5 (94-95), May- June 2005

3 Gabriel Stănescu - Proba timpului

7 Sorin Alexandrescu - Viața la Lisabona

11 Bryan Rennie - Mircea Eliade: Apologia proOperesuo

15 Cesare Segre - Și Mussolini a eșuat...

16 Julien Reis - Eliade, Mitul discordiei

16 Cesare Segre - Tragedia rezidă în istorie 

17  Claude Henri Roquet - Camuflaje și evidențe în opera lui Mircea Elaide

20 Joaquin Garrigos - Pasiunea spaniolă

22 Flavia Teoc - Mircea Eliade, ca și Goethe....

25 Nicolas Catanoy - Mircea Eliade: Phantastische Geschichten

26 Mircea Handoca - Editarea operelor lui Mircea Eliade în România

30 Mircea Nicolau - Istoria unei eterne nostalgii

31 Gabriel Stănescu - Nobelul refuzat 

33 Mircea Eliade - Catastrofă și Mesianism

35 Cristina Scarlat - Mircea Eliade pe scenele lumii

40 Gheorghiță Geană - O experiență participativă și semnificațiile ei

41 Mihaela Gligor - Mircea Eliade între spiritual și politic

45 Gheorghe Glodeanu - Fascinația Spectacolului

51 George Ștefan - Când mergi în India, calci obligatoriu pe urmele lui Eliade

53 Isabela Vasiliu-Scraba - Redescoperind pădurea

54 Ștefan Stoenescu - Doar niște deconstrucționisme postmoderne...

58 Mircea Handoca - Mircea Eliade inedit

61 Virginia Stănescu - Creștinismul cosmic

62 Francis Dworschak - Întâlniri cu Mircea Eliade

66 Horia Ion Groza - Enciclopedia Religiei

69 Ileana Minculescu - O întrebare

70 Mihai Posada - Zalmoxis

73 Svetlana Paleologu-Matta - Mircea Eliade și mitul politic al libertății

78 Constantin Virgil Negoiță - Ce a rămas după Eliade?

80 Nicolae Havriliuc  Tentația originilor

81 Ion Grămadă - Caietele Mircea Eliade

82 Mariana Zavati Gardner - The posterity of Mircea Eliade

83 Ana Chelariu - „Pe un picior de plai, / Pe o gură de rai”

85 Silvia Vrânceanu - Românii din Chicago știu foarte puțin despre Mircea Eliade

86 Augustin Macarie - Mircea Eliade și „Teroarea Istoriei”

88 Mac Linscott Ricketts - Experiență pentru o sinteză

91 Pr. Gh. Calciu - Patimile, moartea și învierea Domnului

96 Rene Alecu de Flers - Radio Europa liberă și exilul românesc

98 Svetlana Paleologu-Matta - Pictura lui Sever Săsărman 

99 Corneliu Florea - Jurnalul unui medic 

101 Aristide Ionescu - O falsă concluzie 

102 Ana Blandiana - Primim la redacție

102 Radu Negrescu-Șuțu - Nedumeriri

103 Erast Călinescu - Viața ca o vizită

105 Flavia Teoc - Cum ne promovăm cultura în străinătate?

„Al șaselea Colocviu Național de Poezie Scurtă”

 ?, Al șaselea Colocviu Național de Poezie Scurtă, ?, 2000

În zilele de 18-19 noiembrie 2000, un mare număr de poeți, creatori de tanka, renku, haiku s-au întâlnit la Slobozia, la al VI lea Al șaselea Colocviu Național de Poezie Scurtă, care a avut loc la Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița.

S-au dezbătut probleme care frământă lumea poeziei haiku românești, soarta revistelor, alcătuirea unei antologii reprezentative, editarea unor lucrări de teorie literară. Au luat cuvântul: D. Alexandru (Piatra Neamț), I. Marinescu (Cluj), G. Isăilă (Sibiu), D. Radu (Bacău), C. Ifrim, D. Ifrim, M. Miga, V. Nicolitov, E. Dumitrescu, J. Cohn, V. Moldovan, B. Pascu, V. Busuioc, C. Atanasiu, V. Smărăndescu (București) Ș. Teodoru (New York), L. Văceanu, A. Bechir, R. Patrichi, A. Ruse, D. Zărnești, I. Dragomir, I. Ștefan (Constanța), A. Firiță (Bolintin Vale), Violeta Basa, A. Bănescu (Slobozia). Au fost prezentate eseurile Merii în floare de Violeta Basa și Poetica focului de Dumitru Radu. Au fost acordate Premiile Orion pe anii 1999 și 2000.

Grupul de arte marțiale condus de Angi Tănase a făcut o demonstrație.

Lui Șerban Codrin, conducătorul Școlii de tanka, renku și haiku de la Slobozia i s-a încredințat alcătuirea unei antologii românești reprezentative. În cadrul întâlnirii, s-a organizat o șezătoare literară, la care au citit toți cei prezenți.

Literatură și Filosofie (IBRAM & IONESCU 1998)

 Nuredin Ibram & Celia M. Ionescu (ed.), Literatură și Filosofie, Ovidius University Press, Constanța, 1998, 123 p.

3 Prefață - Nuredin Ibram
Apariția acestei lucrări a fost posibilă datorită interesului deosebit pe care studenții de la Studii Aprofundate, promoția 1997-1998, specializarea Literatură română contemporană, l-au acordat cunoașterii și înțelegerii tendințelor din cultura și mai ales filosofia românească. (...)

5 Nuredin Ibram - Paralelă între maximele celor șapte înțelepți ai lumii eline și aforismele populare românești

16 Celia M. Ionescu - Schițe pentru un portret

30 Mihaela Marin - Tânăra generație interbelică

53 Mihaela Drăguș - Reînvierea tradiției ortodoxe în perioada interbelică

65 Andaluzia Poșircă - „Dualitatea” eliadiană

83 Olga Ștefan - Concepția filosofică a lui Camil Petrescu și reflectarea ei în opera literară

101 Andreea Hațieganu - Scurtă încercare de revalorizare a conceptului de „mister” în filosofia blagiană

112 Manuela Aura Lungu - Literatură și filosofie - Emil Cioran

„„Metafora” - serie nouă” („TOMIS” 1996)

 ***, „Metafora” - serie nouă, „Tomis”, Constanța, 1996, aprilie

Deși în articolul de fond care consacră primul număr din Seria nouă a revistei „Metafora”, directorul acesteia, poetul și criticul Nicolae Motoc, spune că „nu vrem să fim o revistă cu ștaif” - în sensul că tonul glumeț și sevele ironiei pot să irumpă și chiar sunt căutate - revista apare în condiții grafice de o ținută excelentă. Ea se adresează cu predilecție tinerilor autori. De remarcat în acest prim număr eseul pe tema metaforei semnat de prozatorul Florin Șlapac, rubrica „Alte glasuri...” care cuprinde și va rămâne permanent o rubrică de cronici venite în întâmpinarea debutanților, semnată de Dan Perșa, paginile dintr-un „Jurnal” inedit al scriitorului Ovidiu Dunăreanu, proza tânărului student Sorin Dinco, versurile semnate de Ion Dragomir, Liliana Lazia, Ana Maria Zlăvog, parodiile realizate după autori români contemporani realizată de Ion Roșioru. Un portret remarcabil îl face Ștefan Cucu scriitorului și profesorului Marin Mincu, cel care a adus „Premiul Herder la Constanța”. Traducerile din literatura universală sunt asigurate de Stela Motoc și Radu Șuiu. Nu lipsesc răspunsurile date cititorilor, „Cronica măruntă” semnată de Ioan T. Ștefan (redactor-șef), umorul lui Ananie Gagniuc, înțepăturile adresate confraților în „Ce se mai aude prin oraș”. E prezent și „Magazinul de curiozități” și un „Slalom printre cărți”, toate făcând revista interesantă, vioaie și în același timp cu substanță. Îi urăm succes seriei noi a „Metaforei”.

„Viața filialei” (”TOMIS” 1995)

 ***, Viața filialei, „Tomis”, Constanța, august 1995

Joi, 22 iunie a.c , a avut loc, la sediul Uniunii Scriitorilor, ședința Consiliului Uniunii Scriitorilor, unde s-a hotărât ca „Întâlnirea scriitorilor din întreaga lume”, a cărei primă reuniune a avut loc la Neptun, în perioada 5-10 iunie 1995, să devină „Congresul scriitorilor români din întreaga lume”, ce urmează să fie convocat din doi în doi ani. Din partea filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, la această ședință au participat scriitorii Constantin Novac și Nicolae Motoc.

Miercuri, 5 iulie a. c., librăria Mihai Eminescu din Constanța a fost gazda lansării cărții Cu bucuria în suflet de Ovidiu Dunăreanu. În prezența unui numeros public, format din cititori și reprezentanți ai presei scrise și audio-vizuale, despre care au vorbit scriitorii Constantin Novac, Nicolae Motoc, Arthur Porumboiu și Valentin Sgarcea (consilierul editorial ale Editurii Leda).

Biblioteca orășenească din Hârșova a organizat în frumosul ei sediu, pe 20 iulie a. c., o întâlnire cu cititorii cei mai fideli cu scriitorii Nicolae Motoc, Ovidiu Dunăreanu și Ion Roșioru. Au fost  prezentate noile apariții editoriale: Antologia Fereastra dinspre mare, editată de revista „Tomis” și Cu bucuria în suflet. De asemenea, a fost semnalat ca fiind în curs de apariție și romanul Îngeri indeciși al lui Ion Roșioru, scriitor care locuiește în acest oraș.

Vineri, 28 iulie a. c., la Casa  de Cultură din orașul Basarabi, a fost sărbătorită împlinirea a de ani de la fondarea Asociației Literare „Metafora”, a revistei „Metafora” și a editurii cu același nume. Cu acest prilej, a avut loc lansarea volumului Departe de plăcerile orașului de Ioan T. Ștefan și a fost organizat un concurs de grație și frumusețe. Din partea filialei și a revistei „Tomis” au dat curs invitației Constanrtn Novac, Nicolae Motoc, Ovidiu Dunăreanu și Ion Dragomir.

„Periscop” (ROȘCA 1995)

 Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, februarie 1995

*

Cu excepția dlui Romeo Profit, care a publicat în cotidianul „Cuget liber” un articolaș al rubrica „In memoriam”, și acela plasat între informațiile meteo și programul tv, nimeni nu și-a amintit, la Constanța, că au trecut cinci ani de când a plecat dintre noi prozatorul și dramaturgul Eugen Lumezianu, remarcabil talent literar și pedagog de excepție. Este puțin probabil că această amnezie să fi fost generată de anafoarele tranziției sau de recentele probleme create de UDMR...

*

S-au împlinit 101 ani de la nașterea pictorului Lucian Grigorescu, prestigios fiu al municipiului Medgidia. Acest moment aniversar a prilejuit o adevărată sărbătoare culturală, onorată de prezența pictorului Ion Murariu, a istoricului de artă Doina Păuleanu, precum și de cvintetul constănțean „Armonic Brass”, care a susținut un excelent recital de muzică clasică și modernă. Un simpozion omagial, două expoziții de artă plastică, un minirecital al Teatrului Popular și înființarea unei fundații culturale purtând numele marelui artist al penelului, iată doar câteva repere ale program și variat, pentru care organizatorii, avându-i în frunte pe dl. Mircea Pintilie, primarul localității, merită sincere felicitări.

*

În foaierul Teatrului Liric din Constanța, în prezența dlui Gheorghe Mihăieși, președintele Consiliului Județean, a fost lansat primul compact disc înregistrat la Constanța. Între protagoniștii și realizatorii acestui CD menționăm pe cunoscuta soprană Felicia Filip.

*

Galeriile „Amfora” au găzduit a XIV a ediție a Salonului de iarnă al artiștilor plastici, care s-a bucurat de prezența a 34 de expozanți, între care Haralambie Fantaziu, Anca Donici, Paul Teodorescu, Constantin Preda, Gabriela Dima, Radu Crânguș.

*

Gruparea literară „Albatrosul” a decernat premiile literare „Ovidius” pe anul 1994. Un juriu format din scriitorul Arthur Porumboiu, traducătoarea de limbă engleză Daniela Drysdale și publicistul Marian Moise a premiat volumele „Floare albastră”, autor Emilia Dabu, „Aud foșnetul piramidei”, autor Ion Dragomir, versuri, precum și manuscrisele volumelor „13 interviuri”, autor Ovidiu Dunăreanu, publicistică și „Paznicul gerului”, autor Sorin Roșca, versuri.

Un sprijin substanțial la reușita ediției I a acestei inițiative a fost oferit de Biblioteca Județeană Constanța, cotidianul „Cuget liber”, dl. Marian Moise, director adj. al Administrației financiare, precum și de cunoscutele firme constănțene „Dobrogea” SA, „CLASS”, „Romaris” SRL, „Euxin” SA, „Argus” SA și „Blue Lory” SRL, cărora juriul și organizatorii le adresează și pe această cale călduroase mulțumiri.

*

O inițiativă demnă de toată lauda: în superba clădire de pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 22, unde fusese amenajată magazia Inspectoratului școlar Constanța, au fost deschise o librărie școlară și o cochetă galerie de artă, cu vânzare, exponatele fiind realizate de elevi și profesori ai Liceului de artă.

*

Ioan T. Ștefan, fost primar al orașului Basarabi, fondatorul revistei și editurii „Metafora”, a debutat editorial cu romanul „Nedumerirea vameșului”, apărut în colecția „Aventuri pe litoral” a editurii pe care o conduce. Lansarea volumului său de debut a fost găzduită, în prezența unui numeros public, de librăria constănțeană „Mihai Eminescu”. Cu acest prilej a fost lansată inițiativa publicării unei Antologii a umorului, având ca autori nume deja consacrate ale umorului din Dobrogea. Vom reveni cu amănunte.

„Periscop” (ROȘCA 1994)

*

Sala Polivalentă a complexului hotelier „Steaua de Mare” din Eforie Nord a găzduit lucrările simpozionului internațional cu tema „Statutul jurnalistului european”, organizat de Societatea Ziariștilor din România. Au participat reprezentați ai mass-media din Italia, Franța, Portugalia, Cipru, Croația, Polonia, Bulgaria, Grecia, Rusia, Slovacia, Republica Moldova și România. 

*

Un succes fără precedent al partidului condus de senatorul C. V. Tudor: atât președintele Ion Iliescu, cât și ministrul culturii, poetul Marin Sorescu, au acceptat propunerea de instalare a bustului savantului N. Iorga pe soclul fostei statui a lui Lenin din Piața Presei Libere, care se va numi Piața Nicolae Iorga. Păcat că în timpul vizitei la Constanța, fugărit prin oraș de revoluționarii lui Cercel, CVT n-a avut răgazul pentru a admira monstruozitățile sculpturale din preajma Primăriei și Prefecturii... Să așteptăm însă cu încredere viitoarea sa vizită!

*

Din informațiile oferite de dr. Sorin Rugină, medic la secția Boli contagioase a Spitalului Municipal, aflăm ce mai aduc ai noștri de prin Turcia. După geci din piele de piele, blugi, cingo, napolitane și sugiuc, acum e la modă... holera! Primii 31 de „importatori” ai microbului, preluat din localitatea Iketele au și sosit, dar mai sunt așteptați încă 40! Cu SIDA am dat (...) întregii țări, cu holera așijderea. De ce-or fi zicând unii că „tot Banatu-i fruncea?” Ia băgați-vă mințile-n cap, măi., că aducem și ciuma bubonică, dacă ne supărăm!

*

S-au împlinit zece ani de funcționare a unui prestigios lăcaș de cultură și instruire dobrogean: Casa de Cultură a Tineretului din Mangalia. Din inițiativa unui comitet de organizare condus de Irina Todașcu, director al acestei instituții, au avut loc pe parcursul ultimei săptămâni a lunii octombrie, lansări și prezentări de carte și discuri, întâlniri cu membrii trupei de teatru și a opta ediție a Festivalului de Muzică Ușoară „Ancora de Aur”. Felicitări și „La mulți ani!”

*

Muzeul de Artă din Constanța a găzduit a patra ediție a Salonului Internațional de Benzi Desenate, organizat de Asociația Arhitecților din Constanța, Asociația Realizatorilor de Bandă Desenată din România, Aliance Francaise Constanța și Serviciul Cultural al Ambasadei Franței la București. Prezent la deschiderea salonului, Paul Laffont, atașat cultural al Ambasadei Franței, a ținut să aprecieze în termeni elogioși sprijinul primit din partea Inspectoratului pentru Cultură Constanța, Muzeului de Artă, Liceului de Artă, Palatului Copiilor și ziarelor „Cuget liber” și „Azi”.

*

Noi contribuții la o posibilă „Istorie a privatizării la Constanța”. Aldo Scoglamiglio, simpaticul patron al firmei constănțene Aldo Secondo SRL s-a întors de la Napoli cu traista plină de rețete ale unor specialități peninsulare: pizza, spaghette, crochete și multe altele. Ținând cont că se apropie Sărbătorile de iarnă, domnia sa ne-a asigurat că nu prețurile vor fi cât roata de la căruță, ci delicioasele sale pizza! Nu se lasă mai prejos nici dinamicul Turgut Celiparmak, un alt „stranier” de-al nostru, patronul firmei Folette SRL, care și-a transformat fostul magazin de textile de lângă Poșta veche în restaurant cu specific turcesc. Dacă noi ezităm, cu gândul la sarmale, domnia lui afirmă că nimeni nu gătește aici kebaburi, vinete umplute și iskembe mai grozave! Dinspre Doi Dibaci SRL și al său patron Costin Geană, vești pline de optimism: un sediu nou pe str. Lucaci nr. 19, peste drum de Universitate, exclusivitatea pentru Constanța pentru produsele firmei A TI, o gamă record de produse alimentare pentru Crăciun și Revelion. Aceleași vești bune de la Otilia SRL, patron Gheorghe Bubuleandră, care concurează cu succes mai „tânărul” „Dramex”, precum și de la Casa Internațional, patron Vasile Bîrzu, care a pus în vânzare celebrele televizoare NEI la cel mai mic preț de pe piață în magazinul să de pe bd. Tomis. Competiția continuă!

*

Sesiunea științifică „Epos arheologic și istoric la Dunărea de Jos”, organizată de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța  și Muzeul Dunării de Jos Călărași, a fost dedicată eminentului cercetător și arheolog, care a împlinit în decembrie 1994 70 de ani. Bucurându-se de participarea cercetătorilor istoriei și arheologiei, sesiunea a prilejuit audierea câtorva zeci de comunicări de interes și o deplasare de studiu pe traseul Călărași-Ostrov-Păcuiul lui Soare-Adamclisi-Constanța.

*

S-au împlinit zece ani de la înființarea cenaclului literar „Metafora” din Basarabi, astăzi Asociația Literară „Metafora”, cu publicație proprie, editură și rețea de difuzare! Felicitări lui Ioan T. Ștefan și colaboratorilor săi pentru ce au realizat, precum și urarea „La mulți ani!”

*

Au apărut numerele 16-17 ale publicației „Albatrosul”, supliment literar-artistic al ziarului „Cuget liber”. De la număr la număr mai incisivă și mai elevată, publicația se bucură de prezența în paginile sale a unor nume de prestigiu: Sorin Preda, Dinu Ghezzo, Alexandru Preda, Florin Șlapac, Nicolae Motoc, Constantin Novac, Emilia Dabu, Elena Plămadă etc. Pentru numerele viitoare și-a anunțat colaborarea cunoscutul scriitor Nicolae Paul Mihail, prietenul și colaboratorul de o viață al lui Eugen Barbu.

„Salonul de Artă Tânără 1991” (TUDORA 1991)

 C. Tudora, Salonul de Artă Tânără 1991, „Tomis”, Constanța, septembrie 1991, pagina 11

E știut, artistul captează cel dintâi mesajele devenirii, cu mult înainte ca acestea să sensibilizeze spiritul întregii colectivități. El deschide drumul viitorului, îi pregătește startul asemenea pilotului de încercare. Iar încurajarea, stimularea talentului tinerilor devine o datorie a societății care își redimensionează structurile și proiectele. Fiindcă „pentru a ne elibera de trecut trebuie să ne contăm pe dezvoltarea unui nou gen de comunicare, cu care cei care sunt profund afectați de viitor: tinerii.”

Iată de ce începe să ne preocupe, deopotrivă cu argumentul teoretic, modalitățile de descoperire și valorificare efectivă a „vocilor” tinere, a universurilor lor creatoare, în nădejdea că, cine știe, contribuim astfel la consacrarea lor cu un ceas mai devreme. Așa se explică, deci, organizarea de secția de artă a revistei „Tomis” a primului Salon de Artă Tânără, pe simeza căruia să-și găsească locul lucrări emblematice pentru căutările, obsesiile, interogațiile și prospecțiile creatorilor aflați fie (încă!) pe băncile școlilor, în amfiteatrele și atelierele academiilor de artă, fie după absolvire sau în pragul consacrării.

O fericită întâmplare a făcut ca ediția 1991 a Salonului tomitan să aparțină unora dintre cei mai înzestrați studenți ai Academiei de Artă din București, care și-au circumscris demersul ideatic și expresiv unei teme pe cât de percutante azi, pe atât de ambițioasă și dificilă: lumea ca reeditare ciclică a miticului Turn Babel, criza comunicării interumane, războiul limbilor, labirintul - ca semn neliniștitor, sfidarea tiparelor constituite și teribila îndrăzneală de a dibui prin neliniștea și confuzia momentului calea propriei purificări. Încât, nu prin teribilism formal, cât prin serioasa și îndrăzneața exploatare a ideii și metaforei, ei propun un tip de artă protest. Un protest  care să fie aidoma reacției de tip ionescian, adică avangardist: împotriva realismului, când realismul este expresia cea mai obișnuită și abuzivă a cotidianului, împotriva unui anume tip livresc de simbolism rupt de realitate, o tăgadă a tradiționalismului spre a găsi tradiția, temeritatea descifrării unei sinteze a cunoașterii și invenției, a realului și închipuirii fiindcă „avangarda înseamnă libertate” creatoare.

Cei opt studenți - expozanți ne-au propus cicluri de câte patru tablouri, permițându-ne astfel să le urmărim dinamica ideilor, plăcerea de a le nuanța și dezvolta, arpegierea în tonalități și cifruri diverse - a unui soi de recital expresiv, o joacă fără sațiu, dar o joacă gravă, tensionată, cu naivități trucate și stângăcii înșelătoare, în fapt,  descătușare de poncife, și tot atâtea febrile exerciții de stil înaintea marii lansări. Și, deși atât de diferiți ca viziune și mijloace, cei opt au ca numitor comun nonconformismul atitudinii, aplombul rostirii până la capăt a unui gând, dorința accederii neîntârziate la personalizarea semnelor și universului plastic.

Turnul Babel este imaginat când ca o repetare a încurcăturii babilonice a lumilor, amintind de descumpănitoarele „peisaje de vis” ale lui Monsu Desiderio, ca un hybris dublu, loc al incompatibilității, confruntării sau interferenței a două lumi ce stau față în față într-un labirint nesfârșit, când ca o aglutinare de „noduri stranii” sau enigmatice, ori pur și simplu ca sfărâmare a imaginii exterioare a realului și extragerea luminii din impenetrabilul haosului și întunericului. Astfel, Sandu Matei Ștefan (anul IV) construiește seducătoare etajări ale elementelor vitale - metal, apă, pământ și foc - trecerea ciclică de la splendoare la ruină, o babilonie colorată gurmand, pentru ca Ștefan Constantinescu (anul V) să prefere rafinarea unor gradații, filigranarea unor personaje care vorbesc în același timp - halucinantul monolog al unor singurătăți explozive, în timp ce constănțeanul Gabriel Cojoc (anul V) introduce numeroase elemente grafice, un tip de fragmentarium menit să afirme nu atât gustul pentru modernitatea non picturii, cât ilustrarea tensionată și expresivă a „nodurilor de taină” ale lumii, iar Corina Tuță (anul V) alege ca simbol al unui potențial Babel chiar spațiul unei case, căruia i-a imprimat o mișcare de rotație de 90 de grade, vrând să sugereze ideea de degenerare a știutului, a obișnuitului în altceva, prin centrifugarea dimensiunilor cotidianului și realului, pentru ca în game de albastru și verde Daniel Răgușitu (anul II) să imagineze Turnul ca o cochilie cu spiralări ciudate, într-o atmosferă de început de lume. Pericle Iulian (anul IV) e preocupat de decelarea unui subtil simbolism de sorginte de bizantină, o viziune a mișcării proteice a ființelor, în articulări și dezarticulări urmând direcții și legi secrete, cu irizări de roșu, negru și ocru, care sporesc senzația de abia temperat dramatism. Cel de al optulea expozant, Cristi Puiu, este acum student al Academiei de Artă din Geneva, el integrându-se grupului „celor 7” prin aceeași propensiune spre un avangardism explicit, cât și prin obsesia descoperirii unui ce distinct. Numai că, la el, Turnul Babel este sugerat ca începând (sau sfârșind) în și prin inserția abstractă a semnelor tehnicului în uriașul necunoscut cosmic, apăsarea masivității unui întuneric fără nume și fără chip, în inima căruia se petrece, însă, mereu și mereu, marele mister al reînvierii și renașterii vieții.

Bineînțeles că aceste sumare considerații nu pot numi și emoția specială a dialogului cu universul acestei expoziții tinerești.

Am avut, în plus, neșansa de a nu putut găzdui prim ediție a Salonului  de Artă Tânără în spațiul Muzeului de Artă (aflat în renovare) sau în cel al Marinei (a cărui simeză fusese, cu luni în urmă, programată), fiind nevoiți să improvizăm foaierul Casei de Cultură, altfel nespus de elegant, luminos și ospitalier, dar neacreditat, din păcate, ca loc major de expunere, în interesul curent al publicului. Ceea ce nu a împiedicat, însă, reușita, peste așteptări, a Salonului tomitan. Reușită care a făcut ca Doina Păuleanu - consilier general al Inspectoratului Județean de Cultură - care a și vernisat expoziția, în calitatea sa de recunoscut critic de artă, să propună tinerilor expozanți reinteresarea lucrărilor acestei primei ediții a Salonului pe simeza Muzeului de Artă.

„Metafora” (ȘTEFAN 1987)

Ioan Ștefan, Metafora, „Tomis”, Constanța, 1987

Cenaclul literar „Metafora” din Basarabi și-a reluat recent activitatea.

În prima ședință au citit Mona Zamfirescu - versuri și Costică Ciocodan - proză.

Vorbitorii, printre care Ion Dragomir, Aglaia Ilie, I. Ș., Violeta Simion, Marius Dunăroaia, Tudor Gheorghe, Cătălin Bisoc, Valeriu Matei și alții au apreciat că în versurile prezentate de M. Z. se întrevăd semnele unui talent autentic.

C. C., în proza prezentată, abordează o temă de actualitate - atmosfera dintr-un șantier al tineretului. I s-a recomandat mai multă atenție la eliminarea amănuntelor nesemnificative, cât și orientarea, pentru început, spre proza scurtă, unde talentul său poate fi mai convingător.

În final, membrii cenaclului Filofteia Dobre, V. M., V. S., M. D., I. D. au susținut în fața iubitorilor de literatură din localitate un recital de versuri închinate patriei și partidului.

„Legende populare geografice” (COATU 1986)

 Nicoleta Coatu (ed.), Legende populare geografice. Locuri și legende, Sport-Turism, București, 1986 

7 Cuvânt înainte

30 Notă asupra ediției

37 Legende despre ape

39 Izvoare
39 Toponimie

Izvorul lui Ștefan Vodă
Izvorul lui Ștefan cel Mare
Fântâna Doamnei
Fântâna sau Șipotul Gâdesii
Izvorul Babei Csejdi

47 Origine-toponimie
Izvorul din Valea Poșăgii
Fântâna lui Ducipal
Fântâna Calului

50 Pârâuri
50 Toponimie
Pârâul Dediului
Pârâiașul Serafim
Pârâul Valea Albă

67 Râuri
67 Toponimie
Râul Doamnei
69 Origine-toponimie
Mureșul și Oltul
Mureșul și Oltul (variantă)
Jiul, Oltul și Mureșul
Someșul și Crișul
Legenda Râului Buzău

85 Lacuri
85 Toponimie
Lacul Badiului
Lacul Fără Fund
88 Origine-toponimie
Iezerul Mare și Iezerul Mic
Lacul Siutghiol

92 Legende despre forme de relief

94 Munți
94 Toponimie
Găina și Cocoșul
Păgâniștea și Păgânișoara
Tătarca și Tătărcuța
Munții Vrancei
Muntele Bârsan
Vulturul
Muntele Tâmpa
Muntele Vâlcoi
Muntele Găina
Muntele Retezat
Retezatul (variantă)
Muntele Nedeiul
Vârful cu Dor
Muntele Doamnele
120 Origine-toponimie
Caraiman
Piatra Arsă

123 Piscuri
123 Toponimie
Piscul Scările lui Vodă
Piscul Doamnei
Piscul lui Mircea

128 Stânci
128 Toponimie
Stânca Corbiței
Stânca Cojocarului
Pietrele Muierilor
Turnul lui Butu
Piatra Străjii
Masa lui Ștefan Vodă
Piatra Scrisă
Stânca Doamnei
Piatra Doamnei
Vârful Ciocoaicii
142 Origine-toponimie
Piatra Teiului
Pietrele Fetei
Piatra Fetei
Detunata
Babele 
Dochia

151 Prăpăstii
151 Toponimie
Prăpastia lui Coroiu
153 Origine-toponimie
Muchea Lacului

157 Dealuri
157 Toponimie
Dealul Leahului
Piciorul Dragolei
Dealul Cetățuia
Dealul Comorilor
Dealul lui Ivan
Dealul Fetei
Dealul lui Gherman
Buneiu
Dealul Marga
Dealu Muierii
Dealului Portarului
Dealul Piscul lui Șarpe

172 Măguri
172 Toponimie
Măgura lui Ștefan
Măgura Șoimului

177 Culmi
177 Toponimie
Cetatea Tătarilor

188 Pripoare
188 Toponimie
Priporul Mândrei

196 Movile
196 Toponimie
Movila Spânzuratului
198 Origine-toponimie
Mormântul Urieșului
Movila Răbuia
Movilele din Câmpul Burcilor

202 Săritori
202 Toponimie
Săritoarea lui Negru Vodă

204 Poieni
204 Toponimie
Groapa Masa Bâra
Poiana Țigăncii
Poiana Tătarilor
Plaiul Tătarilor

218 Văi
218 Toponimie
Rătezel
Valea Dediului
Valea Oanei
Valea Urdei
Valea Doamnei. Colțul Doamnei

226 Glosar

232 Bibliografie

234 Cuprins

„Scrieri literare” (HASDEU 1897)

 B. P. Hasdeu, Scrieri literare, Minerva/Arcade (P. Cornea), București, 1989, 360 p.

Poezii (1873)
5 Frunzele („Columna lui Traian”, 15 feb. 1871)
6 Craniul lui Mihai cel Viteaz („Columna lui Traian”, 23 aug. 1871)
7 Viersul („Columna lui Traian”, 11 apr. 1872)

8 La România („Columna lui Traian”, 13 mai 1871)
11 Complotul bubei („Traian”, 31 dec 1879)
16 Dorul („Columna lui Traian”, 19 oct. 1870)
18 Sărăcia („Columna lui Traian”, 20 apr. 1870)
20 Vornicul Iancu Moțoc („Columna lui Traian”, 30 apr. 1870)
22 Ovidiu la Gurile Dunării („Columna lui Traian”, 15 aug. 1872)
25 Bradul („Lumina”, 1863)
26 Femeia înecată („Din Moldova”, 1862)
27 Ionașcu-Vodă („Din Moldova”, 1862)
28 Ciocârlia
29 Magda lui Arbore („Ateneul român, mai -iunie 1862)
30 Lui N. Nicoleanu („Satyrul”, 6 martie 1866)

Sarcasm și ideal (1897)
33 Alb și negru („Revista nouă”, 15 feb. 1888)
34 Mater Dolorosa („Revista nouă”, 15 ian. 1888)
39 Ștefan și Radul („Columna lui Traian”, 23 aug. 1870)
41 Gaudeamus („Revista nouă”, 15 sep. 1889)
41 La casa de nebuni („Revista nouă”, aug-sep. 1889)
47 „Cântecul de leagăn” de Iulia Hasdeu („Revista nouă”, 15 feb. - 15 mar. 1892)
50 Dumnezeu („Revista nouă”, 15 dec. 1894)

Din periodice
59 Adevăratul poet („Din Moldova”, 1863)
60 O doină postumă („Aghiuță”, 20 feb. 1864)

Addenda
61 Sunt român 
61 [Domnița Voichița]

Proză
75 Micuța [Trei zile și trei nopți din viața unui student] („Lumina (Din Moldova)”, 1862) („Aghiuță”, 1864)
116 Ursita. Nuvelă istorică („Buciumul”, 1864) („Revista literară și științifică”, 1876)

Teatru 
193 Răzvan și Vidra. Poemă dramatică în cinci cânturi

333 Paul Cornea, Postfață

358 Bibliografie selectivă