Aforism: China

„Mîncarea de dimineață mănînc-o singur, prînzul împarte-l cu prietenul, iar cina trimite-o dușmanului”!...
Zicală chineză

SURSA
Maxime, „Litoral”, Constanța, (15 iunie ? 15 septembrie) 1972, p. 4

Aforism: China

„O plimbare după masă e mai eficace decît o întreagă farmacie„!...
Zicală chineză

SURSA
Maxime, „Litoral”, Constanța, (15 iunie ? 15 septembrie) 1972., p. 4

Aforism: SOCRATE

„Vreau ca prin intermediul gimnasticii să-mi echilibrez întreg organismul”!
Socrate

SURSA
Maxime, „Litoral”, Constanța, (15 iunie ? 15 septembrie) 1972, p. 4.

Aforism: India

„Respirația corectă e la fel de necesară ca și hrana ”!...
India

SURSA
Maxime, „Litoral”, Constanța, (15 iunie ? 15 septembrie) 1972, p. 4.

Traducerile lui Confucius în română (2005)

<
Cea mai recentă apariție românească despre Confucius (și care conține, printre altele, și citate din principala sa operă, Analecte) începe în felul următor: ”De Confucius toată lumea măcar a auzit, dar puțini știu mai multe despre el. Puțin sînt acei occidentali care să știe măcar o maximă a sa, chiar dacă el este cel mai mare filozof din istoria Chinei, a cărui moștenire continuă să existe și în ziua de azi. În lume există șase milioane de oameni care își zic ”confucianiști” și sistemul chinezesc de pietate conservat datorită lui numără 379 milioane de adepți în 91 de țări (6,4% din populația mondială, în comparația cu 6% budiști)”* Lucrarea marelui gînditor cu cele mai multe versiuni românești este Analecte.
Traducerea din limba chineză, în oricare limbă a pămîntului, nu este lipsită de surprize, cere o bună cunoaștere, riscuri existînd „la tot pasul”... Cînd ne-am referit la Lao Tze am citat diferite considerații aparținînd lui Allen Watts, considerații ce rămîn valabile și în cazul de față. Am mai putea adăuga descoperind în introducerea recentei apariții românești, citată la început, următoarele: ”Chineza este o limbă bogată, pe mai multe niveluri, care se reduce la o mormăială monosilabică fără sens cînd este redată cu caracterele latine ale arogantului Imperiu Roman. De-a lungul timpului, marea dramă a relației est-vest a constituit-o dificultatea fundamentală a traducerii celor două limbi care fac parte din familii, astfel încît să nu se implice textul mai mult decît ar fi necesar”.**
Vom încerca să definim confucianismul citînd din Religiile lumii: „confucianismul nu este, în sens strict, o religie, și este necesar să se distingă între confucianism ca școală filozofică, sau, mai exact, ca școala de înțelepciune, și confucianismul cultural [...] spiritul religios al confucianismului cult se percepe, fără tăgadă, din respectul său autentic față de Cer, respect ce impune ca în legătură cu el să nu se pună întrebări inutile, să nu fie nici obiectivizat și nici subiectivizat”.***
Astăzi Analecte sau Lun Yu, cum i se spune în transliterare, există pentru de limba română în patru traduceri diferite, conținînd: (1.) Confucius, Doctrina lui Confucius sau cele patru cărți clasice ale Chinei, traducere din limba franceză de Vlad Cojocaru, 477 pag., Editura Timpul, Iași, 1994; (2.) Confucius, Analecte, traducere din limba chineză veche, studiu introductiv, tabel cronologic, note și comentarii de Florentina Vișan, 318 pag., Editura Humanitas, București, 1995; (3.) Lao Zi și Confucius, traducere din limba chineză veche, studii introductive, comentarii și note de Mira și Constantin Lupeanu, Editura Qilinul din jad, București, 1997, 381 pag.; (4.) Confucius, Lun Yu - Convorbiri și notații, traducere din limba chineză veche, cuvînt introductiv și postfața ”Periplu la Qu Fu”, 120 pag., Editura Imperator, București, 1999. Cele mai consistente, cel mai pline de note, deci profitabile pentru un cititor curios, sînt edițiile aparținînd lui Vlad Cojocaru, Florentina Vișan și Constantin Lupeanu.


(...)
>

SURSA
?, Analecte de Confucius, „?”, serie nouă, an II, nr. 2, 2005, p. 39.

Literatură și Filosofie (IBRAM & IONESCU 1998)

 Nuredin Ibram & Celia M. Ionescu (ed.), Literatură și Filosofie, Ovidius University Press, Constanța, 1998, 123 p.

3 Prefață - Nuredin Ibram
Apariția acestei lucrări a fost posibilă datorită interesului deosebit pe care studenții de la Studii Aprofundate, promoția 1997-1998, specializarea Literatură română contemporană, l-au acordat cunoașterii și înțelegerii tendințelor din cultura și mai ales filosofia românească. (...)

5 Nuredin Ibram - Paralelă între maximele celor șapte înțelepți ai lumii eline și aforismele populare românești

16 Celia M. Ionescu - Schițe pentru un portret

30 Mihaela Marin - Tânăra generație interbelică

53 Mihaela Drăguș - Reînvierea tradiției ortodoxe în perioada interbelică

65 Andaluzia Poșircă - „Dualitatea” eliadiană

83 Olga Ștefan - Concepția filosofică a lui Camil Petrescu și reflectarea ei în opera literară

101 Andreea Hațieganu - Scurtă încercare de revalorizare a conceptului de „mister” în filosofia blagiană

112 Manuela Aura Lungu - Literatură și filosofie - Emil Cioran

Interviu cu Mircea Sântimbreanu (ARION 1982)

 George Arion, Interviuri, Albatros, București, 1982

G. A. - În 1969, prin reorganizarea Editurii Tineretului a luat ființă Editura Albatros. De atunci și pînă acum – cu o întrerupere de 4 ani – v-ați aflat la conducerea ei. (...)

M. S. - Avem un profil enciclopedic: beletristrici, bibliografi și informaționali. Dispunem de 3 redacții: proză–poezie, informație și colecție școlară. (...) În domeniul beletristic – o parte din resurse e preluată de colecția de tineret: umor, aventură, romane de capă și spadă, SF. (...) La 17-20 de ani ești implicat de realitate și însetat de tot. La această vîrstă se poate citi foarte bine Dostoievski, poate nici nu mai este timp după aceea.

- Destul de greu. Astăzi sînt mai mulți scriitori decît  în 1969. Numai în Uniunea Scriitorilor sînt peste 1.400. Intră la socoteală longevitatea scriitorilor care a crescut, dar și precocitatea lor. (...) S-a mărit și numărul cititorilor. Tirajul mediu cerut pentru o carte de literatură contemporană atinge 30.000 exemplare, de 4-5 ori mai mult decît acum 10 ani...

-(...) Publicabilitatea a devenit un concept-capcană în măsura în care dislocuiește valorile autentice. `Epigonul gravid își naște fără durere maestrul`, spunea A. E. Baconsky. (...) Lectorul trebuie să citească, dar nu numai manuscrisul lui, ci și cărțile importante ale epocii. Aici e provincialismul, felcerismul unor lectori, care seduși de bruma de vrajă a unor manuscrise, nu pot face referințe capitale, coboară căutarea în zona publicabilului, adică a lese-valorii.

- Domnica Filimon, Gabriela Negreanu, Lucian Hanu, Constadina Paligora, Ion Acsan... De fapt, e o echipă  deoarece într-un lectorat nu se mai poate munci pe bucăți, fără o comunitate de atelier.

- Da, există, în lipsa unei Legi a Culturii, prea multe reglementări, peste 1.000, cred, desigur obligatorii, unele caduce, datînd din 1952! Autoconducerea încă nu este clar definită, deși desființarea cenzurii a fost o benefică premisă în acest sens. (...) Un fel de birocrație anarhică, blocată între propriile reglementări și impractibilitatea lor.

- Planul rămîne `deschis`, dar includerea unei lucrări valoroase e un calvar, metodologia aprobării tirajului, alinierea automată și deci nefirească a nașterii unei cărți la industrie și indicatorul producției industriale.

- Cînd ești gratificat pentru că nu publici și pierzi gratificația pentru că ai depășit planul.

G. A. - Cam cîte cărți tipăriți pe an?

M. S. - Media este 140. Dorința noastră s-ar ridica la 150.

G. A. - Cum arată un editor ideal?

M. S.- Editorul ideal ar fi cel care amînă cel mai mult (pînă la dispariție) apariția unei cărți slabe, cel care ar putea fi surd la țipetele acesteia. (...) S-ar putea face un decalog al bunului editor. Aș începe cu prima lege a profilaxiei: principiis obsta, opune-te de la început, nu te alia cu cadavre. (...) Nu–ți rezolva prin tipărire liniștea ci neliniștea. (...) Un manuscris este și nu este o petiție. Înțelege bine că a tipări o petiție este aberant.

- Eu țin la ele. Prin concursul de debut se creează un spațiu intangibil rezervat pentru 3 poeți și 3 prozatori debutanți. Ținînd cont de faptul că 8 edituri au acest concurs, înseamnă că anual apar 50 de autori necunoscuți.

- (...) Avem un juriu prestigios. Pilele reciproce se anulează, astfel încît desfășurarea evenimentului are loc în condiții obiective.

- (...) Există însă o lume scriitoricească, autori care au avut o anumită valoare și au pierdut-o. Sau alții care vor să publice din motive extraliterare: au o carte și le trebuie cea de a doua pentru ca să devină membri ai Uniunii Scriitorilor. Sau le trebuie ca să li se mărească pensia.(...) Însă unii reclamă, presează, fac gălăgie, ne răpesc timp și energie. Fenomenul este agravat de precedentul minor. Care ar mai fi publicat și alte cărți la fel sau chiar și mai rele.

G. A. - Există un curaj al editorului?

M. S. - Pornesc de la maxima latină: Non quia difficillia sunt non audemus sed difficillia sunt quia non audemus. Dificil este ceea ce abordezi cu lașitate. (...) În definiția literaturii nu este decît incomoditate, prin aceasta incită, nu prin capacitatea atît de răspîndită a bel-canto-ului literar.

G. A. - V-am descoperit numele indicat ca lector al cărții lui Ion Lăncrăjan, FIUL SECETEI.

M. S. - Eu am găsit în conștiința mea treze, vii, toate tezele acestei cărți. (...) Nu trebuie luată cu amănuntul, dealtfel dintr-o carte nu rămîne decît sunetul ei fundamental.

- Vom publica un roman al lui C. Turturică, Filozof de închiriat. Autorul a făcut Facultatea de filosofie, a intrat într-o slujbă. La un moment a rupt cu mediul și s-a încadrat macaragiu pe un șantier. Și a scris o carte eroică. O obiecție care se poate aduce cărții este că una din principalele pîrghii de acționare a oamenilor este amorul propriu și nu conștiința. Cînd le este pusă la îndoială priceperea sînt în stare de performanțe nemaipomenite. Orgoliul devine puterea de a mișca oamenii.(...)

- Cînd te gîndești că din cărțile ultimului deceniu – cîteva mii de titluri – n-au rămas în raza atenției publicului decît cîteva zeci, te apucă amețeala. A crescut capacitatea de a mima actul creației. Nu este un epigonism inocent, ci unul artizanal. (...) Cred că un test eficace ar fi acesta dacă ei s-ar putea întreba: aș mai reedita această lucrare peste 3 ani?

G. A. - De foarte mulți ani numele dvs. este întîlnit pe cărți adresate copiilor, adolescenților....

M. S. - Sînt un leneș condamnat la hărnicie. (...) Eu cred că am descoperit vocea fratelui mai mare, înțelept și zburdalnic, iertător, dar și sever la nevoie.

- Dorm foarte puțin, 4-5 ore.  Citesc zilnic 200-300 pagini. Nu mă duc la spectacole, nu deschid televizorul. Îmi trece prin sondare, pe sub ochi, aproape întreaga producție editorială din țară. Parcurg toate publicațiile importante de la noi. Scriu de la 3 la 7 dimineața. Țin și un jurnal din care am circa 100 de carnete.