<
(...)
- Tocmai din cauza aceasta, în situația în care te găsești tu acum, va fi foarte bine să-și amintești de aceasta, pe amîndouă fețele. Între sahibi* să nu uiți niciodată că ești sahib; iar cînd ești între indigeni, să-ți aduci aminte că ești... zise Mahhub, apoi făcu o pauză și zîmbi.
- La urma urmelor, ce sînt eu? Musulman**, Hindustan***, Jain**** sau Budist*****?
- Nu mai încape vorbă că tu ești un necredincios și din cauza aceasta un mare afurisit. (...) În afaceri de credință e tot atît de greu de ales ca și între cai. Un om cuminte știe dinainte că orice cai sînt buni, căci la fiecare se poate cîștiga; întrucît mă privește pe mine, cu toate că sînt un bun Sunni****** și nu pot suferi pe cei din Tirah*******, sînt gata să cred același lucru despre orice credință. În orice caz se știe dinainte că o iapă de Kattiawar********, pe care o aduci din deșertul nisipurilor unde s-a născut, se va poticni în partea de apus a Bengaliei*********, întocmai ca un armăsar de Balkah********** (și se știe că nu se află cai mai buni decît cei din Balkah, numai de nu ar fi atît de greoi și de lați în spate), cu toate acestea nu fac două parale în zăpezile deșertului din miazănoapte, alături de cămilele pe care le-am văzut eu pe acolo. Tocmai de aceea eu mi-am zis întotdeauna că orice credință este întocmai ca și caii. Fiecare își are partea ei bună, dar numai în țara ei.
- Lama*********** al meu însă, spune cu totul altceva.
- Acesta este un visător bătrîn din Bhotyal************. (...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 221-222.
NOTE M. T.
* SAHIB SA-ÍB/ s. m. (în limbajul colonial britanic) stăpân, domn; (p. ext.) om alb. (< engl. sahib) Sursa: MDN '00 (2000) (https://dexonline.ro/definitie/sahib)
** Primii musulmani au ajuns în India istorică în secolul VIII. Primul stat musulman a fost creat în N Indiei în urma unei invazii din secolul XII. (http://www.bbc.co.uk/religion/religions/islam/history/mughalempire_1.shtml)
*** Hinduismul este o religie politeistă tradițională în India istorică. (http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/hinduism/)
**** Jain Dharma este o religie din India istorică, propovăduită de 24 Jinas (cuceritori) succesivi, ultimul, Mahavira (sec. VI î. H.), fiind cel mai important. (http://www.descopera.ro/cultura/4317411-jain-calea-omului-spre-a-deveni-zeu)
***** Budismul a fost fondat de Gautama Siddharta (563 î. H. - 483 î. H.), care, la 29 de ani, și-a abandonat familia și rangul de prinț, a devenit ascet și a obținut iluminarea prin meditația sub arborele Bodi. (http://www.hinduwebsite.com/buddhism/history_of_buddhism.asp)
****** Sunni este confesiunea majoritară în islam (90%). (http://www.nytimes.com/2016/01/04/world/middleeast/q-and-a-how-do-sunni-and-shia-islam-differ.html?_r=0)
******* Tirah = Regiune împărțită între Pakistan și Afganistan, locuită de triburi paștu. (http://news.bbc.co.uk/2/hi/in_depth/photo_gallery/3225183.stm)
******** Kattiawar / Kathiwar = Peninsulă în vestul Indiei. (https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Scene_in_Kattiawar,_Travellers_and_Escort.jpg)
********* Bengal = Regiune istorică din E Indiei (sec. VI), situată în delta marelui fluviu sfânt Gange. La proclamarea independenței față de puterea colonială britanică în 1947, a fost împărțită între India (hinduși) și Pakistan (musulmani). În urma războiului de secesiune din 1971, a devenit independentă sub numele de Bangladesh. (http://en.banglapedia.org/index.php?title=Partition_of_Bengal,_1947) (http://www.bbc.com/news/world-south-asia-12651483)
********** Balkah / Balkh = Vechi oraș din N Afganistanului, centru al religiilor zoroastriană, budistă și islamică. (http://www.balkhheritage.org/)
*********** LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/lama)
************ Bhotyal = Tibet
Se afișează postările cu eticheta budist. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta budist. Afișați toate postările
miercuri, 21 septembrie 2016
sâmbătă, 1 martie 2014
joi, 27 septembrie 2012
marți, 1 februarie 2005
Traducerile lui Confucius în română (2005)
<
Cea mai recentă apariție românească despre Confucius (și care conține, printre altele, și citate din principala sa operă, Analecte) începe în felul următor: ”De Confucius toată lumea măcar a auzit, dar puțini știu mai multe despre el. Puțin sînt acei occidentali care să știe măcar o maximă a sa, chiar dacă el este cel mai mare filozof din istoria Chinei, a cărui moștenire continuă să existe și în ziua de azi. În lume există șase milioane de oameni care își zic ”confucianiști” și sistemul chinezesc de pietate conservat datorită lui numără 379 milioane de adepți în 91 de țări (6,4% din populația mondială, în comparația cu 6% budiști)”* Lucrarea marelui gînditor cu cele mai multe versiuni românești este Analecte.
Traducerea din limba chineză, în oricare limbă a pămîntului, nu este lipsită de surprize, cere o bună cunoaștere, riscuri existînd „la tot pasul”... Cînd ne-am referit la Lao Tze am citat diferite considerații aparținînd lui Allen Watts, considerații ce rămîn valabile și în cazul de față. Am mai putea adăuga descoperind în introducerea recentei apariții românești, citată la început, următoarele: ”Chineza este o limbă bogată, pe mai multe niveluri, care se reduce la o mormăială monosilabică fără sens cînd este redată cu caracterele latine ale arogantului Imperiu Roman. De-a lungul timpului, marea dramă a relației est-vest a constituit-o dificultatea fundamentală a traducerii celor două limbi care fac parte din familii, astfel încît să nu se implice textul mai mult decît ar fi necesar”.**
Vom încerca să definim confucianismul citînd din Religiile lumii: „confucianismul nu este, în sens strict, o religie, și este necesar să se distingă între confucianism ca școală filozofică, sau, mai exact, ca școala de înțelepciune, și confucianismul cultural [...] spiritul religios al confucianismului cult se percepe, fără tăgadă, din respectul său autentic față de Cer, respect ce impune ca în legătură cu el să nu se pună întrebări inutile, să nu fie nici obiectivizat și nici subiectivizat”.***
Astăzi Analecte sau Lun Yu, cum i se spune în transliterare, există pentru de limba română în patru traduceri diferite, conținînd: (1.) Confucius, Doctrina lui Confucius sau cele patru cărți clasice ale Chinei, traducere din limba franceză de Vlad Cojocaru, 477 pag., Editura Timpul, Iași, 1994; (2.) Confucius, Analecte, traducere din limba chineză veche, studiu introductiv, tabel cronologic, note și comentarii de Florentina Vișan, 318 pag., Editura Humanitas, București, 1995; (3.) Lao Zi și Confucius, traducere din limba chineză veche, studii introductive, comentarii și note de Mira și Constantin Lupeanu, Editura Qilinul din jad, București, 1997, 381 pag.; (4.) Confucius, Lun Yu - Convorbiri și notații, traducere din limba chineză veche, cuvînt introductiv și postfața ”Periplu la Qu Fu”, 120 pag., Editura Imperator, București, 1999. Cele mai consistente, cel mai pline de note, deci profitabile pentru un cititor curios, sînt edițiile aparținînd lui Vlad Cojocaru, Florentina Vișan și Constantin Lupeanu.
(...)
>
SURSA
?, Analecte de Confucius, „?”, serie nouă, an II, nr. 2, 2005, p. 39.
Cea mai recentă apariție românească despre Confucius (și care conține, printre altele, și citate din principala sa operă, Analecte) începe în felul următor: ”De Confucius toată lumea măcar a auzit, dar puțini știu mai multe despre el. Puțin sînt acei occidentali care să știe măcar o maximă a sa, chiar dacă el este cel mai mare filozof din istoria Chinei, a cărui moștenire continuă să existe și în ziua de azi. În lume există șase milioane de oameni care își zic ”confucianiști” și sistemul chinezesc de pietate conservat datorită lui numără 379 milioane de adepți în 91 de țări (6,4% din populația mondială, în comparația cu 6% budiști)”* Lucrarea marelui gînditor cu cele mai multe versiuni românești este Analecte.
Traducerea din limba chineză, în oricare limbă a pămîntului, nu este lipsită de surprize, cere o bună cunoaștere, riscuri existînd „la tot pasul”... Cînd ne-am referit la Lao Tze am citat diferite considerații aparținînd lui Allen Watts, considerații ce rămîn valabile și în cazul de față. Am mai putea adăuga descoperind în introducerea recentei apariții românești, citată la început, următoarele: ”Chineza este o limbă bogată, pe mai multe niveluri, care se reduce la o mormăială monosilabică fără sens cînd este redată cu caracterele latine ale arogantului Imperiu Roman. De-a lungul timpului, marea dramă a relației est-vest a constituit-o dificultatea fundamentală a traducerii celor două limbi care fac parte din familii, astfel încît să nu se implice textul mai mult decît ar fi necesar”.**
Vom încerca să definim confucianismul citînd din Religiile lumii: „confucianismul nu este, în sens strict, o religie, și este necesar să se distingă între confucianism ca școală filozofică, sau, mai exact, ca școala de înțelepciune, și confucianismul cultural [...] spiritul religios al confucianismului cult se percepe, fără tăgadă, din respectul său autentic față de Cer, respect ce impune ca în legătură cu el să nu se pună întrebări inutile, să nu fie nici obiectivizat și nici subiectivizat”.***
Astăzi Analecte sau Lun Yu, cum i se spune în transliterare, există pentru de limba română în patru traduceri diferite, conținînd: (1.) Confucius, Doctrina lui Confucius sau cele patru cărți clasice ale Chinei, traducere din limba franceză de Vlad Cojocaru, 477 pag., Editura Timpul, Iași, 1994; (2.) Confucius, Analecte, traducere din limba chineză veche, studiu introductiv, tabel cronologic, note și comentarii de Florentina Vișan, 318 pag., Editura Humanitas, București, 1995; (3.) Lao Zi și Confucius, traducere din limba chineză veche, studii introductive, comentarii și note de Mira și Constantin Lupeanu, Editura Qilinul din jad, București, 1997, 381 pag.; (4.) Confucius, Lun Yu - Convorbiri și notații, traducere din limba chineză veche, cuvînt introductiv și postfața ”Periplu la Qu Fu”, 120 pag., Editura Imperator, București, 1999. Cele mai consistente, cel mai pline de note, deci profitabile pentru un cititor curios, sînt edițiile aparținînd lui Vlad Cojocaru, Florentina Vișan și Constantin Lupeanu.
(...)
>
SURSA
?, Analecte de Confucius, „?”, serie nouă, an II, nr. 2, 2005, p. 39.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)