Mircea Handoca a pregătit pentru tipar în 1982 un volum de interviuri despre personalitatea scriitorului şi istoricului religiilor Mircea Eliade, cu ocazia aniversării a 75 de viaţă.
Dar această lucrare document de istorie literară şi sociologie literară a fost publicată de-abia în 1998 la editura bucureşteană Humanitas.
Arşavir Acterian, prieten şi coleg de generaţie, îl descria astfel în 1937 în revista ''Vremea'': ''Mircea Eliade e un poligraf cu minunate daruri şi cu o uluitoare putere de muncă. E un adevărat tip de Renaştere, un autentic umanist, rătăcit printr-o lume de specialişti, de ingineri, de politicieni''.
Mihai Şora a evocat ziua de 8 februarie 1946, când Eliade a deschis cursul de la Sorbona în prezenţa lui lui George Dumezil.
Sora scriitorului, Corina Alexandrescu, îşi aminteşte despre elevul Eliade şi mansarda în care a studiat şase ani în timpul tinereţii.
Indianistul Sergiu Al. George consideră romanul Noaptea de sânziene o transcendere a ideii de destin a grecilor antici şi explică astfel călătoria de studiu în India a savantului: ''El s-a dus în India pentru că avea o insatisfacţie faţă de cultura occidentală, dar aceasta decurgea tocmai din lipsa de autenticitate''.
Poetul Cezar Baltag, traducător al lucrării de referinţă Istoria credinţelor şi ideilor religioase, l-a cunoscut pe profesorul de la Universitatea din Chicago când era bursier Fulbright şi a reţinut ca esenţial în gândirea lui Eliade faptul că nu ''spectacularul'', nu ''catastroficul'', nu ''originalul'' deţin misterul bogăţiei acestei lumi, ci originarul şi că lumea este şi poate fi o ''aparenţă''.
Ion Biberi i-a datorat marelui scriitor revenirea la literatură după un grav accident şi l-a descris astfel pe conferenţiarul Mircea Eliade (1926-1927): ''Nu era un martor care rotunjeşte fraza, ci un mărturisitor de adâncimi sufleteşti''.
Poeta Ana Blandiana crede că literatura română îl poate revendica pe Eliade pentru că a scris în româneşte: ''Nu suntem destul de bogaţi pentru a ne putea permite să lăsăm un teritoriu vast şi fertil ca acela al operei sale în afara graniţelor recunoscute ale culturii noastre''.
Se afișează postările cu eticheta Handoca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Handoca. Afișați toate postările
joi, 24 ianuarie 2019
luni, 30 decembrie 2013
''Întâlniri cu Mircea Eliade'' (GLIGOR & RICKETS 2005)
<
Sub acest titlu a apărut la editura ''Casa Cărţii de Ştiinţă'' Cluj-Napoca 2005 o extrem de interesantă lucrare, redat [? M.T.] al colaborării între Mihaela Gligor*, o tânără doctorandă la Cluj şi distinsul exeget american al oprei lui Mircea Eliade**, Mac Linscott Ricketts***. Meritul pentru ideea, iniţiativa şi munca propriu-zisă revine Mihaelei Gligor, care a avut şi marele noroc că a cerut sprijinul şi îndrumarea profesorului Ricketts, care i s-a oferit cu caracteristica, aproape părinteasca sa amabilitate şi recunoscuta sa expertiză şi judecată profundă şi totdeauna cumpănită. Şi rezultatul acestei colaborări este această lucrare care, adăugată eforturilor anterioare ale lui Mircea Handoca****, este o importantă contribuţie în domeniul operei lui Eliade, îndeosebi după salvele recente şi cu atâta răsunet ale celor două cărţi apărute în ulitmii doi ani. Mă refer la cacofonia Alexandrei Laignel-Lavastine***** (Cioran******, Eliade, Ionesco*******. L'Oubli du fascism) şi la lucrarea lui Florin Ţurcanu******** ''Mircea Eliade. Le prisonnier de l'histoire'', o carte scrisă cu netăgăduit talent, dar şi incredibil de tendenţioasă.
Acest aspect al operei lui Ţurcanu reiese aşa de clar din introducerea scrisă de Jacques Juillard********* dar şi din simplul fapt că autorul găseşte indicat să dedice, din cele 540 de pagini de text, numai 175 de pagini ultimilor 41 de ani ai vieţii lui Eliade. Şi care 41 de ani au dăruit omenirii capodoperele literare, dar şi ştiinţifice prin care, după Moshe Idel********** (şi a multor altora), Eliade a devenit cel mai important personaj care a scris despre religie în secolul XX.
În afară de propriile lor contribuţii (Gligor şi Rockerts) această carte cuprinde articole scrise de 17 contributori***********, care aproape toţi l-au cunoscut pe Eliade şi au lucrat cu el. Ca atare vorbim de persoane care au avut ocazia să-l cunoască personal şi să-i observe marile lui calităţi, dar şi unele slăbiciuni.
Multe din capitolele acestei cărţi a Mihaelei Gligor şi a lui Mac Ricketts sunt inedite, apar acum pentru oară.
(...)
Dorim să încheiem această recenzie citând din prefaţa lui Mac Liscott Rickets. Vorbind despre influenţa Eliade asupra studenţilor săi, Rickets ne spune: ''Vieţi au fost schimbate ca rezultat al contactului cu el (ME na), dar nu în chip uniform. În oarecare măsură, ca iubitul său profesor Nae Ionescu, Eliade a căutat să evoce mai degrabă decât să impună în relaţiile sale cu studenţii şi colegii săi.''
Iar de la David T. Brent această observaţie atât de pertinentă: ''Eu cred că poate după război şi după dezastrul României, el a fost aşa de decepţionat de istorie, încât ea nu i-a mai păsat''.
>
SURSA
Francis Dworschak************, Întâlniri cu Mircea Eliade, ''Origini'', Norcross/USA, VOL. IX, No. 4-5 (94-95), May-June 2005, pp. 62-65.
NOTE M. T.
* Mihaela Gligor (1977 România - ) (http://aboutmihaelagligor.blogspot.ro/)
** Mircea Eliade (1907 Bucureşti/România - 1986 Chicago/SUA) (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/184589/Mircea-Eliade)
*** Mac Linscott Rickets ( - ) (http://maclinscottricketts.blogspot.ro/)
**** Mircea Handoca (1929 Botoşani - ) (http://www.crispedia.ro/Mircea_Handoca)
***** Alexandra Laignel-Lavastine (1966 - ) (http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandra_Laignel-Lavastine)
****** Emil Cioran (1911 Răşinari/Austro-Ungaria - 1995 Paris/Franţa) (http://emilcioran.com/)
******* Eugen Ionescu (1909 Slatina/România - 1994 Paris/Franţa) (http://www.crispedia.ro/Eugen_Ionescu)
******** Florin Ţurcanu (1967 - ) (http://www.romlit.ro/o_problem_deschis)
********* Jacques Juillard (1933 Brenod/Franţa - ) (http://fr.wikipedia.org/wiki/Jacques_Julliard)
********** Moshe Idel (1947 Târgu-Neamţ - ) (http://www.polirom.ro/catalog/autori/idel-moshe/)
*********** Douglas Allen, Gregory D. Alles, Matei Călinescu, Fred W. Clothey, Dennis Doeing, Nancy Auer Falk, Norman J. Giradot, Mircea Handoca, Martin E. Marty, Charles H. Long, Jerome H. Long, William W. Quinn Jr., Carl Olson, Liviu Bordaş, Bryan Rennie, David T. Brent
************ Francis Dworschak (1922 Râmnicu-Vâlcea - ) (http://www.alternativaonline.ca/FranciscIonDworschak.html)
Sub acest titlu a apărut la editura ''Casa Cărţii de Ştiinţă'' Cluj-Napoca 2005 o extrem de interesantă lucrare, redat [? M.T.] al colaborării între Mihaela Gligor*, o tânără doctorandă la Cluj şi distinsul exeget american al oprei lui Mircea Eliade**, Mac Linscott Ricketts***. Meritul pentru ideea, iniţiativa şi munca propriu-zisă revine Mihaelei Gligor, care a avut şi marele noroc că a cerut sprijinul şi îndrumarea profesorului Ricketts, care i s-a oferit cu caracteristica, aproape părinteasca sa amabilitate şi recunoscuta sa expertiză şi judecată profundă şi totdeauna cumpănită. Şi rezultatul acestei colaborări este această lucrare care, adăugată eforturilor anterioare ale lui Mircea Handoca****, este o importantă contribuţie în domeniul operei lui Eliade, îndeosebi după salvele recente şi cu atâta răsunet ale celor două cărţi apărute în ulitmii doi ani. Mă refer la cacofonia Alexandrei Laignel-Lavastine***** (Cioran******, Eliade, Ionesco*******. L'Oubli du fascism) şi la lucrarea lui Florin Ţurcanu******** ''Mircea Eliade. Le prisonnier de l'histoire'', o carte scrisă cu netăgăduit talent, dar şi incredibil de tendenţioasă.
Acest aspect al operei lui Ţurcanu reiese aşa de clar din introducerea scrisă de Jacques Juillard********* dar şi din simplul fapt că autorul găseşte indicat să dedice, din cele 540 de pagini de text, numai 175 de pagini ultimilor 41 de ani ai vieţii lui Eliade. Şi care 41 de ani au dăruit omenirii capodoperele literare, dar şi ştiinţifice prin care, după Moshe Idel********** (şi a multor altora), Eliade a devenit cel mai important personaj care a scris despre religie în secolul XX.
În afară de propriile lor contribuţii (Gligor şi Rockerts) această carte cuprinde articole scrise de 17 contributori***********, care aproape toţi l-au cunoscut pe Eliade şi au lucrat cu el. Ca atare vorbim de persoane care au avut ocazia să-l cunoască personal şi să-i observe marile lui calităţi, dar şi unele slăbiciuni.
Multe din capitolele acestei cărţi a Mihaelei Gligor şi a lui Mac Ricketts sunt inedite, apar acum pentru oară.
(...)
Dorim să încheiem această recenzie citând din prefaţa lui Mac Liscott Rickets. Vorbind despre influenţa Eliade asupra studenţilor săi, Rickets ne spune: ''Vieţi au fost schimbate ca rezultat al contactului cu el (ME na), dar nu în chip uniform. În oarecare măsură, ca iubitul său profesor Nae Ionescu, Eliade a căutat să evoce mai degrabă decât să impună în relaţiile sale cu studenţii şi colegii săi.''
Iar de la David T. Brent această observaţie atât de pertinentă: ''Eu cred că poate după război şi după dezastrul României, el a fost aşa de decepţionat de istorie, încât ea nu i-a mai păsat''.
>
SURSA
Francis Dworschak************, Întâlniri cu Mircea Eliade, ''Origini'', Norcross/USA, VOL. IX, No. 4-5 (94-95), May-June 2005, pp. 62-65.
NOTE M. T.
* Mihaela Gligor (1977 România - ) (http://aboutmihaelagligor.blogspot.ro/)
** Mircea Eliade (1907 Bucureşti/România - 1986 Chicago/SUA) (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/184589/Mircea-Eliade)
*** Mac Linscott Rickets ( - ) (http://maclinscottricketts.blogspot.ro/)
**** Mircea Handoca (1929 Botoşani - ) (http://www.crispedia.ro/Mircea_Handoca)
***** Alexandra Laignel-Lavastine (1966 - ) (http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandra_Laignel-Lavastine)
****** Emil Cioran (1911 Răşinari/Austro-Ungaria - 1995 Paris/Franţa) (http://emilcioran.com/)
******* Eugen Ionescu (1909 Slatina/România - 1994 Paris/Franţa) (http://www.crispedia.ro/Eugen_Ionescu)
******** Florin Ţurcanu (1967 - ) (http://www.romlit.ro/o_problem_deschis)
********* Jacques Juillard (1933 Brenod/Franţa - ) (http://fr.wikipedia.org/wiki/Jacques_Julliard)
********** Moshe Idel (1947 Târgu-Neamţ - ) (http://www.polirom.ro/catalog/autori/idel-moshe/)
*********** Douglas Allen, Gregory D. Alles, Matei Călinescu, Fred W. Clothey, Dennis Doeing, Nancy Auer Falk, Norman J. Giradot, Mircea Handoca, Martin E. Marty, Charles H. Long, Jerome H. Long, William W. Quinn Jr., Carl Olson, Liviu Bordaş, Bryan Rennie, David T. Brent
************ Francis Dworschak (1922 Râmnicu-Vâlcea - ) (http://www.alternativaonline.ca/FranciscIonDworschak.html)
vineri, 20 decembrie 2013
O scrisoare a lui M. Eliade către N. Ionescu din 1926 (HANDOCA 2005)
<
Am publicat peste 1200 de scrisori emise de Mircea Eliade* în perioada 1923-1986. Nu de mult Editura Humanitas a încheiat tipărirea celui de-al treilea volum (ultimul) din monumentalul Corpus epistolar, intitulat Europa, Asia, America, apărut tot sub îngrijirea mea. În acest context nu-mi închipuiam că voi reuşi să găsesc şi alte epistole inedite, avându-l ca expeditor pe marele nostru scriitor. Şansa mi-a surâs însă recent, descoperind ciornele a trei scrisori, pe care le prezint, reproducându-le şi în facsimil.
(...)
Scrioarea către Nae Ionescu** a fost scrisă la sfârşitul verii anului 1926. Student în primul an la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, tânărul publicist e impresionat: ''N-am să uit niciodată prima lecţie de metafizică la care am asistat. Anunţase un curs despre ''Faust*** şi probleme salvării''. Amfiteatrul ''Titu Maiorescu****'' era arhiplin şi am găsit cu greu un loc în fund, tocmai în ultima bancă. A intrat un bărbat un bărbat brun, palid, cu sprâncenele negre, stufoase, arcuite mefistofelic şi ochii mari de un albastru sumbru, oţelit, neobosit de sclipitori; când îşi repezea privirile pe neaşteptate dintr-un perete în altul, parcă ar fi fulgerat în amfiteatru. Era slab, destul de înalt, îmbrăcat sobru, dar cu o neglijenţă elegantă. Şi avea cele mai frumoase şi mai expresive mâini pe care le-am văzut vreodată, cu degetele lungi subţiri, nervoase. Când vorbea,mâinile îi modelau gândirea, subliniau nuanţele, anticipau dificultăţile, semnele de întrebare''... (Memorii, ediţia a II a, Editura Humanitas, p. 107-107).
Magistrul i-a propus studentului său să devină colaborator la Cuvântul*****. Acesta îi promisese câteva texte despre Hasdeu******, Papini******* şi despre câţiva scriitori români contemporani. Eliade îşi justifica amânarea debutului prin scrisoarea transcrisă alăturat. Perioada de ezitare a începutului de colaborare la Cuvântul nu e amintită în memorialistică.
Ciudat este că toate misivele către Nae Ionescu s-au pierdut... Din cele ale magistrului către învăţăcel am publicat două texte fără relevanţă prea mare în volumul II din Mircea Eliade şi corespondenţii săi (Ed. Minerva, p. 244-245).
(...)
[Către Nae Ionescu]
Aceste câteva cuvinte vi le scriu ca nu cumva să rămâneţi cu neprietenească [lectură incertă] impresie despre mine. M-aţi rugat - iar eu am primit cu dragă inimă să scriu note şi articole la ''Cuvântul''. Iar până acum nu m-am ţinut de cuvânt. Nu am avut nici prilejul să trec pe la Redacţie, după cum făgăduisem. A fost o pricină unică: examenele. În timpul cât le-am pregătit nu am putut lucra ceva pentru ''Cuvântul'', acum de asemenea nu pot. Trebuie să mă odihnesc, iar în orele de studiu va trebui să le pregătesc mai mult lucrări ce se vor tipări la toamnă. Mă vedeţi publicând la Ad[evărul] lit[erar]********. Să nu vă mire. Am mare nevoie de cărţi şi Ad. lit. plăteşte bine articolele.
Sfârşind rândurile acestea de explicare, amintesc că făgăduinţa mea rămâne şi cum voi puţin timp liber, voi veni la Cuvântul.
>
SURSA
Mircea Handoca, Mircea Eliade inedit, ''Origini'', Norcross/USA, VOL. IX, No. 4-5 (94-95), May-June 2005, pp. 58-60.
NOTE M. T.
*Mircea Eliade (1907 Bucureşti - 1986 Chicago/SUA) (http://www.westminster.edu/staff/brennie/eliade/mebio.htm)
**Nae Ionescu (1890 Brăila - 1940 Bucureşti) (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/nae-ionescu-un-personaj-controversat)
***Faust (http://www.bookblog.ro/altele/faust/)
****Titu Maiorescu (1840 Craiova - 1917 Bucureşti) (http://www.istoria.md/articol/544/Titu_Maiorescu,_biografie)
*****''Cuvântul'' (http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-01-20/cuvantul-lui-nae-ionescu.html)
******Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838 Crisitneştii Hotinului/Basarabia[Rusia ţaristă] - 1907 Câmpina/România) (http://www.muzeulhasdeu.ro/index.php?meniu=13)
*******Giovanni Papini (1881 Florenţa - 1956 Florenţa) (http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Giovanni+Papini)
********''Adevărul literar'' (http://adevarul.ro/cultura/arte/ieri-azi-literarul-filele-vremii-1_50ad43207c42d5a66391cc21/index.html)
Am publicat peste 1200 de scrisori emise de Mircea Eliade* în perioada 1923-1986. Nu de mult Editura Humanitas a încheiat tipărirea celui de-al treilea volum (ultimul) din monumentalul Corpus epistolar, intitulat Europa, Asia, America, apărut tot sub îngrijirea mea. În acest context nu-mi închipuiam că voi reuşi să găsesc şi alte epistole inedite, avându-l ca expeditor pe marele nostru scriitor. Şansa mi-a surâs însă recent, descoperind ciornele a trei scrisori, pe care le prezint, reproducându-le şi în facsimil.
(...)
Scrioarea către Nae Ionescu** a fost scrisă la sfârşitul verii anului 1926. Student în primul an la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, tânărul publicist e impresionat: ''N-am să uit niciodată prima lecţie de metafizică la care am asistat. Anunţase un curs despre ''Faust*** şi probleme salvării''. Amfiteatrul ''Titu Maiorescu****'' era arhiplin şi am găsit cu greu un loc în fund, tocmai în ultima bancă. A intrat un bărbat un bărbat brun, palid, cu sprâncenele negre, stufoase, arcuite mefistofelic şi ochii mari de un albastru sumbru, oţelit, neobosit de sclipitori; când îşi repezea privirile pe neaşteptate dintr-un perete în altul, parcă ar fi fulgerat în amfiteatru. Era slab, destul de înalt, îmbrăcat sobru, dar cu o neglijenţă elegantă. Şi avea cele mai frumoase şi mai expresive mâini pe care le-am văzut vreodată, cu degetele lungi subţiri, nervoase. Când vorbea,mâinile îi modelau gândirea, subliniau nuanţele, anticipau dificultăţile, semnele de întrebare''... (Memorii, ediţia a II a, Editura Humanitas, p. 107-107).
Magistrul i-a propus studentului său să devină colaborator la Cuvântul*****. Acesta îi promisese câteva texte despre Hasdeu******, Papini******* şi despre câţiva scriitori români contemporani. Eliade îşi justifica amânarea debutului prin scrisoarea transcrisă alăturat. Perioada de ezitare a începutului de colaborare la Cuvântul nu e amintită în memorialistică.
Ciudat este că toate misivele către Nae Ionescu s-au pierdut... Din cele ale magistrului către învăţăcel am publicat două texte fără relevanţă prea mare în volumul II din Mircea Eliade şi corespondenţii săi (Ed. Minerva, p. 244-245).
(...)
[Către Nae Ionescu]
Aceste câteva cuvinte vi le scriu ca nu cumva să rămâneţi cu neprietenească [lectură incertă] impresie despre mine. M-aţi rugat - iar eu am primit cu dragă inimă să scriu note şi articole la ''Cuvântul''. Iar până acum nu m-am ţinut de cuvânt. Nu am avut nici prilejul să trec pe la Redacţie, după cum făgăduisem. A fost o pricină unică: examenele. În timpul cât le-am pregătit nu am putut lucra ceva pentru ''Cuvântul'', acum de asemenea nu pot. Trebuie să mă odihnesc, iar în orele de studiu va trebui să le pregătesc mai mult lucrări ce se vor tipări la toamnă. Mă vedeţi publicând la Ad[evărul] lit[erar]********. Să nu vă mire. Am mare nevoie de cărţi şi Ad. lit. plăteşte bine articolele.
Sfârşind rândurile acestea de explicare, amintesc că făgăduinţa mea rămâne şi cum voi puţin timp liber, voi veni la Cuvântul.
>
SURSA
Mircea Handoca, Mircea Eliade inedit, ''Origini'', Norcross/USA, VOL. IX, No. 4-5 (94-95), May-June 2005, pp. 58-60.
NOTE M. T.
*Mircea Eliade (1907 Bucureşti - 1986 Chicago/SUA) (http://www.westminster.edu/staff/brennie/eliade/mebio.htm)
**Nae Ionescu (1890 Brăila - 1940 Bucureşti) (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/nae-ionescu-un-personaj-controversat)
***Faust (http://www.bookblog.ro/altele/faust/)
****Titu Maiorescu (1840 Craiova - 1917 Bucureşti) (http://www.istoria.md/articol/544/Titu_Maiorescu,_biografie)
*****''Cuvântul'' (http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-01-20/cuvantul-lui-nae-ionescu.html)
******Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838 Crisitneştii Hotinului/Basarabia[Rusia ţaristă] - 1907 Câmpina/România) (http://www.muzeulhasdeu.ro/index.php?meniu=13)
*******Giovanni Papini (1881 Florenţa - 1956 Florenţa) (http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Giovanni+Papini)
********''Adevărul literar'' (http://adevarul.ro/cultura/arte/ieri-azi-literarul-filele-vremii-1_50ad43207c42d5a66391cc21/index.html)
joi, 19 decembrie 2013
O scrisoare din 1923 sau 1924 a lui M. Eliade către o revistă (HANDOCA 2005)
<
Am publicat peste 1200 de scrisori trimise de Mircea Eliade în perioada 1923-1986. Nu de mult Editura Humanitas a încheiat tipărirea celui de-al treilea volum (ultimul) din monumentalul Corpus epistolar , intitulat Europa, Asia, America, apăruta tot sub îngrijirea mea. În acest context nu-mi închipuiam că voi reuşi să găsesc şi alte epistole inedite, avându-l ca expeditor pe marele nostru scriitor. Şansa mi-a surâs însă, recent, descoperind ciornele a trei scrisori, pe care le prezint, reproducându-le şi în facsimil.
Cronologic, prima misivă a fost scrisă în 1923 sau în 1924. Facem această supoziţie bazându-ne pe grafie şi pe... stil. Adolescentul miop era un non-conformist, căruia nu-i erau pe plac ''politeţurile''. Formulările stereotipe ale debutanţilor le lua peste picior. Însoţindu-şi schiţa de o scurtă scrisoare,liceanul Mircea Gh. Eliade nu cerşeşte rugămintea de a fi publicat.
În acelaşi fel neobişnuit şi dezinvolt e redactată şi scrisoarea colectivă afişată pe uşa mansardei sale din strada Melodiei, în iulie 1923:
''Domnilor,
Înţelegeţi odată că nu pot să vă dau afară. Înţelegeţi că odată ce stau în casă, am motivele mele să procedez astfel. Înţelegeţi că afişul scris cu două luni înainte nu e pus nici ca o excentricitate neurologică, ci e plămădit din lăcrimile orelor pierdute în vorbărie zadarnică. Aduceţi-vă aminte că nici unul din voi nu s-a conformat preceptelor sale şi mai aduceţi-vă aminte că viaţa e scurtă.
Am trei prieteni care stau aici în Bucureşti şi au voie să întârzie. Ceilalţi, convingeţi-vă că îmi faceţi mayre plăcere cu vizitele voastre, dar... cu riscul de a fi tratat ca prost crescut, egoist şi neprietenos,mai răriţi-le şi mai scurtaţi-le durata.
Dicitus...''
Revenind la primul text - expediat prin poştă la o revistă - remarcăm începutul surprinzător. Nici pomeneală de felul în care învăţase expeditorul că ar trebui să conţină partea introductivă a unui discurs: captatio benevolentiae. Acest verb la imperativ (Liniştiţi-vă!) poate fi interpretat drept ceva original dar şi ca o ''poză''. Ne amintim de capitolul Domnul redactor din Romanul adolescentului miop. Întâlnirea eroului nostru cu factotum-ul revistei îi provoacă dezgust şi oboseală. Interlocutorul e ironizat:
''Eu am, mă înţelegi, un volum de versuri şi n-am parvenit să găsesc încă un editor... Un editor, domnule, mă înţelegi? E o batjocură.
Domnul redactor se înflăcărase. Se scărpina la răstimpuri în cap. Eu îl priveam zâmbind. Mi-a vorbit mult. Şi la sfârşit, ne-am strâns mâinile, aplecându-ne fiecare din şale. Am recunoscut că izbânda a fost a domnului redactor''...
Nu e exclus ca ciorna alăturată să fi fost redactată în astfel de momente de lehamite. Nu cumva destinatarul era Emil Corbu de la Orizontul? Tot ce e posibil...
(...)
Pentru dl. Redactor.
Liniştiţi-vă. Conştient de însuşirile şi posibilităţile mele literare, n-am să vă cer scuze în aceste rânduri de ''curajul'' pe care l-am avut trimiţîndu-vă o ''încercare'' a cărei ''soartă'' o aveţi între degete; n-am să mărturisesc că ''voi aştepta cu palpitantă nerăbdare revista ce cu onoare o conduceţi''; n-am să vă fac confesiuni. Ceva mai mult: n-am să mă umilesc în faţa Domniei Voastre, n-am să vă laud versurile şi nici n-o să aflaţi de la mine dacă mă entuziasmează sau nu menţiunile dumneavoastră critice. Nimic din toate acestea. Ca un tânăr conştient al veacului XX vă trimit o schiţă şi - fără rugăminţi, implorări sau ameninţări de sinucidere - vă amintesc că aveţi datoria s-o citţi cu luarea aminte până la capăt şi s-o publicaţi dacă veţi crede de cuviinţă.
Sfârşind rândurile de introducere - scrise ca să vă convingeţică nu aveţi în faţă proza unui sentimental cu veleităţi de glorie - nu vă adresez nici o rugăminte ''fierbinte'' şi vă comunic că n-am ataşat nici marcă pentru răspuns.
Totuşi mă aştept la un răspuns personal.
Mircea Eliade
(...)
SURSA
Mircea Handoca, Mircea Eliade inedit, ''Origini'', Norcross/USA, VOL. IX, No. 4-5 (94-95), May-June 2005, pp. 58-59
>
Am publicat peste 1200 de scrisori trimise de Mircea Eliade în perioada 1923-1986. Nu de mult Editura Humanitas a încheiat tipărirea celui de-al treilea volum (ultimul) din monumentalul Corpus epistolar , intitulat Europa, Asia, America, apăruta tot sub îngrijirea mea. În acest context nu-mi închipuiam că voi reuşi să găsesc şi alte epistole inedite, avându-l ca expeditor pe marele nostru scriitor. Şansa mi-a surâs însă, recent, descoperind ciornele a trei scrisori, pe care le prezint, reproducându-le şi în facsimil.
Cronologic, prima misivă a fost scrisă în 1923 sau în 1924. Facem această supoziţie bazându-ne pe grafie şi pe... stil. Adolescentul miop era un non-conformist, căruia nu-i erau pe plac ''politeţurile''. Formulările stereotipe ale debutanţilor le lua peste picior. Însoţindu-şi schiţa de o scurtă scrisoare,liceanul Mircea Gh. Eliade nu cerşeşte rugămintea de a fi publicat.
În acelaşi fel neobişnuit şi dezinvolt e redactată şi scrisoarea colectivă afişată pe uşa mansardei sale din strada Melodiei, în iulie 1923:
''Domnilor,
Înţelegeţi odată că nu pot să vă dau afară. Înţelegeţi că odată ce stau în casă, am motivele mele să procedez astfel. Înţelegeţi că afişul scris cu două luni înainte nu e pus nici ca o excentricitate neurologică, ci e plămădit din lăcrimile orelor pierdute în vorbărie zadarnică. Aduceţi-vă aminte că nici unul din voi nu s-a conformat preceptelor sale şi mai aduceţi-vă aminte că viaţa e scurtă.
Am trei prieteni care stau aici în Bucureşti şi au voie să întârzie. Ceilalţi, convingeţi-vă că îmi faceţi mayre plăcere cu vizitele voastre, dar... cu riscul de a fi tratat ca prost crescut, egoist şi neprietenos,mai răriţi-le şi mai scurtaţi-le durata.
Dicitus...''
Revenind la primul text - expediat prin poştă la o revistă - remarcăm începutul surprinzător. Nici pomeneală de felul în care învăţase expeditorul că ar trebui să conţină partea introductivă a unui discurs: captatio benevolentiae. Acest verb la imperativ (Liniştiţi-vă!) poate fi interpretat drept ceva original dar şi ca o ''poză''. Ne amintim de capitolul Domnul redactor din Romanul adolescentului miop. Întâlnirea eroului nostru cu factotum-ul revistei îi provoacă dezgust şi oboseală. Interlocutorul e ironizat:
''Eu am, mă înţelegi, un volum de versuri şi n-am parvenit să găsesc încă un editor... Un editor, domnule, mă înţelegi? E o batjocură.
Domnul redactor se înflăcărase. Se scărpina la răstimpuri în cap. Eu îl priveam zâmbind. Mi-a vorbit mult. Şi la sfârşit, ne-am strâns mâinile, aplecându-ne fiecare din şale. Am recunoscut că izbânda a fost a domnului redactor''...
Nu e exclus ca ciorna alăturată să fi fost redactată în astfel de momente de lehamite. Nu cumva destinatarul era Emil Corbu de la Orizontul? Tot ce e posibil...
(...)
Pentru dl. Redactor.
Liniştiţi-vă. Conştient de însuşirile şi posibilităţile mele literare, n-am să vă cer scuze în aceste rânduri de ''curajul'' pe care l-am avut trimiţîndu-vă o ''încercare'' a cărei ''soartă'' o aveţi între degete; n-am să mărturisesc că ''voi aştepta cu palpitantă nerăbdare revista ce cu onoare o conduceţi''; n-am să vă fac confesiuni. Ceva mai mult: n-am să mă umilesc în faţa Domniei Voastre, n-am să vă laud versurile şi nici n-o să aflaţi de la mine dacă mă entuziasmează sau nu menţiunile dumneavoastră critice. Nimic din toate acestea. Ca un tânăr conştient al veacului XX vă trimit o schiţă şi - fără rugăminţi, implorări sau ameninţări de sinucidere - vă amintesc că aveţi datoria s-o citţi cu luarea aminte până la capăt şi s-o publicaţi dacă veţi crede de cuviinţă.
Sfârşind rândurile de introducere - scrise ca să vă convingeţică nu aveţi în faţă proza unui sentimental cu veleităţi de glorie - nu vă adresez nici o rugăminte ''fierbinte'' şi vă comunic că n-am ataşat nici marcă pentru răspuns.
Totuşi mă aştept la un răspuns personal.
Mircea Eliade
(...)
SURSA
Mircea Handoca, Mircea Eliade inedit, ''Origini'', Norcross/USA, VOL. IX, No. 4-5 (94-95), May-June 2005, pp. 58-59
>
luni, 16 decembrie 2013
„Caietele Mircea Eliade” (GRĂMADĂ 2005)
<
Din inițiativa conferențiarului universitar dr. Corneliu Crăciun, Despărțământul din Oradea al Astrei a întreprins, la începutul acestui an, o binevenită acțiune culturală: editarea trimestrială a unei publicații de excepție Caietele Mircea Eliade.
Comentariile, eseurile și interviurile din primul număr au prezentat diferite aspecte al evieții și operei marelui scriitor și istoric al religiilor.
Au fost discutate cu competență unele exegeze privitoare la Mircea Eliade, apărute în România, Franța, America, Germania și Italia. Recent a apărut cel de-al doilea număr al Caietelor, sub aceeași coordonare a lui Corneliu Crăciun. Domnia sa semnează și două incitatnte eseuri: Recurs la memorie și Posibile paralele: Mircea Eliade - Mihail Sadoveanu.
Tematica celor 250 de pagini ale volumului e variată: Începuturile literare și științifice (Mihaela Gligor, Ion Țepelea), Perioade din viață (Alina Stoica, Mircea Handoca), Comentarea cărților (Rodica Bogdan), Editorul (Mihaela Gligor), Istoricul religiilor (Alexandru Buzalic, Eugenia Irimuș), Memorialistul (Eduard Tesler), Corespondența (Gheorghe Glodeanu, Mircea Popa), Mituri, simboluri (Cristina Scarlat, Zirkuli Peter), Legionarism, fascism (Francis Dvorschek), Actualitatea lui Elaide (Ionuț Mihai Popescu), Comentarea cărților despre ... (Florin Cioban) etc.
Reputați eliadiști alături de timizi debutanți, cercetând arhivele locale și naționale, recitind operele lui Eliade și monografiile ce i-au fost consacrate, și-au unit forțele oferindu-ne o imagine de ansamblu asupra acestei personalități. Într-o firească diversiune stilistică, prezntându-ne date și fapte inedite sau mai puțin cunoscute, aceste articole epuizează problemele sau numai le schițează.
Cele câteva sugestive și originale ilustrații ale volumului cu subiecte eliadești se datorează prof. Gheorghe Iuliu Tileagă: Teroarea istoriei, Domnișoara Christina, Maitreyi, Nopți la Serampore.
>
SURSA
Ion Grămadă, Caietele Mircea Eliade, „Origini”, Norcross/USA, vol. IX, no. 4-5 (94-95), May-June 2005, p. 81.
Din inițiativa conferențiarului universitar dr. Corneliu Crăciun, Despărțământul din Oradea al Astrei a întreprins, la începutul acestui an, o binevenită acțiune culturală: editarea trimestrială a unei publicații de excepție Caietele Mircea Eliade.
Comentariile, eseurile și interviurile din primul număr au prezentat diferite aspecte al evieții și operei marelui scriitor și istoric al religiilor.
Au fost discutate cu competență unele exegeze privitoare la Mircea Eliade, apărute în România, Franța, America, Germania și Italia. Recent a apărut cel de-al doilea număr al Caietelor, sub aceeași coordonare a lui Corneliu Crăciun. Domnia sa semnează și două incitatnte eseuri: Recurs la memorie și Posibile paralele: Mircea Eliade - Mihail Sadoveanu.
Tematica celor 250 de pagini ale volumului e variată: Începuturile literare și științifice (Mihaela Gligor, Ion Țepelea), Perioade din viață (Alina Stoica, Mircea Handoca), Comentarea cărților (Rodica Bogdan), Editorul (Mihaela Gligor), Istoricul religiilor (Alexandru Buzalic, Eugenia Irimuș), Memorialistul (Eduard Tesler), Corespondența (Gheorghe Glodeanu, Mircea Popa), Mituri, simboluri (Cristina Scarlat, Zirkuli Peter), Legionarism, fascism (Francis Dvorschek), Actualitatea lui Elaide (Ionuț Mihai Popescu), Comentarea cărților despre ... (Florin Cioban) etc.
Reputați eliadiști alături de timizi debutanți, cercetând arhivele locale și naționale, recitind operele lui Eliade și monografiile ce i-au fost consacrate, și-au unit forțele oferindu-ne o imagine de ansamblu asupra acestei personalități. Într-o firească diversiune stilistică, prezntându-ne date și fapte inedite sau mai puțin cunoscute, aceste articole epuizează problemele sau numai le schițează.
Cele câteva sugestive și originale ilustrații ale volumului cu subiecte eliadești se datorează prof. Gheorghe Iuliu Tileagă: Teroarea istoriei, Domnișoara Christina, Maitreyi, Nopți la Serampore.
>
SURSA
Ion Grămadă, Caietele Mircea Eliade, „Origini”, Norcross/USA, vol. IX, no. 4-5 (94-95), May-June 2005, p. 81.
marți, 10 mai 2005
Revista „Origini”, SUA, mai-iunie 2005
„Origini”, Narcross, Georgia, SUA, vol. IX, No. 4-5 (94-95), May- June 2005
3 Gabriel Stănescu - Proba timpului
7 Sorin Alexandrescu - Viața la Lisabona
11 Bryan Rennie - Mircea Eliade: Apologia proOperesuo
15 Cesare Segre - Și Mussolini a eșuat...
16 Julien Reis - Eliade, Mitul discordiei
16 Cesare Segre - Tragedia rezidă în istorie
17 Claude Henri Roquet - Camuflaje și evidențe în opera lui Mircea Elaide
20 Joaquin Garrigos - Pasiunea spaniolă
22 Flavia Teoc - Mircea Eliade, ca și Goethe....
25 Nicolas Catanoy - Mircea Eliade: Phantastische Geschichten
26 Mircea Handoca - Editarea operelor lui Mircea Eliade în România
30 Mircea Nicolau - Istoria unei eterne nostalgii
31 Gabriel Stănescu - Nobelul refuzat
33 Mircea Eliade - Catastrofă și Mesianism
35 Cristina Scarlat - Mircea Eliade pe scenele lumii
40 Gheorghiță Geană - O experiență participativă și semnificațiile ei
41 Mihaela Gligor - Mircea Eliade între spiritual și politic
45 Gheorghe Glodeanu - Fascinația Spectacolului
51 George Ștefan - Când mergi în India, calci obligatoriu pe urmele lui Eliade
53 Isabela Vasiliu-Scraba - Redescoperind pădurea
54 Ștefan Stoenescu - Doar niște deconstrucționisme postmoderne...
58 Mircea Handoca - Mircea Eliade inedit
61 Virginia Stănescu - Creștinismul cosmic
62 Francis Dworschak - Întâlniri cu Mircea Eliade
66 Horia Ion Groza - Enciclopedia Religiei
69 Ileana Minculescu - O întrebare
70 Mihai Posada - Zalmoxis
73 Svetlana Paleologu-Matta - Mircea Eliade și mitul politic al libertății
78 Constantin Virgil Negoiță - Ce a rămas după Eliade?
80 Nicolae Havriliuc Tentația originilor
81 Ion Grămadă - Caietele Mircea Eliade
82 Mariana Zavati Gardner - The posterity of Mircea Eliade
83 Ana Chelariu - „Pe un picior de plai, / Pe o gură de rai”
85 Silvia Vrânceanu - Românii din Chicago știu foarte puțin despre Mircea Eliade
86 Augustin Macarie - Mircea Eliade și „Teroarea Istoriei”
88 Mac Linscott Ricketts - Experiență pentru o sinteză
91 Pr. Gh. Calciu - Patimile, moartea și învierea Domnului
96 Rene Alecu de Flers - Radio Europa liberă și exilul românesc
98 Svetlana Paleologu-Matta - Pictura lui Sever Săsărman
99 Corneliu Florea - Jurnalul unui medic
101 Aristide Ionescu - O falsă concluzie
102 Ana Blandiana - Primim la redacție
102 Radu Negrescu-Șuțu - Nedumeriri
103 Erast Călinescu - Viața ca o vizită
105 Flavia Teoc - Cum ne promovăm cultura în străinătate?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)