Armenii din Dobrogea (STAN 2008)

 dr. Florin Stan, Armeni, „Tomis”, Constanța, 458, mai 2008, p. 86.

(...)

În timpul Războiului pentru Reîntregire (1916-1918), armenii şi-au slujit Patria adoptivă cu acelaşi elan care i-a caracterizat pe români, unii căzând chiar la datorie pe câmpul de luptă. Unanian Ardaşes, căpitan în Regimentul 74 Tulcea a fost rănit pe frontul dobrogean de un obuz inamic la 7 octombrie 1916 şi a fost distins cu Ordinul ,,Steaua României” în grad de Cavaler pentru bravura dovedită. Alţi eroi armeni din Dobrogea au fost: Garabet Aznavorian, Ştefan Garabet, Artimov Agop, Silvian Miram, Zoropopel Tigran ş. a. De aceeaşi abnegaţie au dat dovadă armenii şi în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
Prezenţi intens şi lăudabil în viaţa economică a oraşului, armenii au dovedit o prezenţă activă şi în viaţa culturală a urbei, fiind evidenţiaţi la manifestările cercului literar-ştiinţific ,,Ovidiu”, la şezătorile literare organizate la iniţiativa unor societăţi culturale, precum Salonul literar din capitală condus de Elena Văcărescu sau ,,Astra Dobrogeană”. S-au remarcat în acest sens M. P. Parseghean, Krikor Zambaccian, Hurmuz Aznavorian, K. Pambuccian, Garabet Avachian, Ruben Mamulian, Sahaghian Aram-Salpy şi mulţi alţii.
În urma recensământului din anul 1928, în municipiul Constanţa au fost înregistraţi 3.751 de armeni, totalul populaţiei oraşului fiind atunci de 72.462 de locuitori (D. J. A. N. Constanţa, Fond Primăria Constanţa, dosar nr. 10/1928, f. 43). Subliniem că printre aceşti armeni s-au aflat şi dintre cei care s-au stabilit aici alegând refugiul din calea măsurilor genocidare iniţiate împotriva lor în anul 1915 de regimul ultranaţionalist din Turcia otomană şi continuate cu elan represiv şi discreţionar în timpul războiului greco-turc (1919-1923) şi în primul deceniu al Turciei kemaliste (Dan Stoenescu, Genocidul armean din perspectivă românească, în ,,Dosare ultrsasecrete”, Ziua, nr. 3607, 22 aprilie 2006). În iunie 1948 când circa 1.000 de armeni părăseau România reîntorcându-se în propria patrie aceştia au transmis românilor ,,cele mai sincere gânduri de mulţumire şi recunoştinţă pentru ospitalitatea acordată”, subliniind: ,,Noi, supravieţuitorii armeni ai groaznicelor masacre turceşti, nu vom uita niciodată înţelegerea poporului român pentru durerile noastre” (Simion Tavitian, Armenii dobrogeni în istoria şi civilizaţia românilor, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2003, p. 29).
Într-o concluzie sumară, amintim că marele nostru istoric Nicolae Iorga a susţinut, pe bună dreptate că ,,la noi, armenii au jucat în toate ramurile vieţii publice un rol însemnat”. Printre armenii stabiliţi în România, cei din Dobrogea au dovedit cu prisosinţă acest fapt.

Cenzura comunistă în Dobrogea (VIII - 1974) (COMAN 2007)

Virgil Coman*, Cenzura în Dobrogea (VIII), „Tomis”, Constanța, XLII, 450, septembrie 2007, p. 92-93

Domeniile de activitate ale împuterniciților Direcției Generale a Presei Tipăriturilor Constanța în anul 1974 - premergător transformării acestei instituții în Comitetul pentru Presă și Tipărituri  - aceleași, și de aceea au fost supuse controlului: ziarele, revistele, buletinele, publicațiile periodice, tipăriturile și imprimatele, cărțile, broșurile, tipografiile și orice alt mod de multiplicare, conținutul emisiunilor radiotelegrafice destinate presei și opiniei publice, al emisiunilor posturilor de radio etc. Cenzorii constănțeni au mai desfășurat activități pe linia autorizării importului și exportului tuturor tipăriturilor intrate/ieșite prin vamă și poștă, dar au exercitat și controlul asupra clasificării, manipulării și circulației în biblioteci și în toate instituțiile și întreprinderile de difuzare sub orice formă a tuturor materialelor cu caracter de propagandă, agitație și a oricăror tipărituri și imprimate ce urmau a fi difuzate în public, în scopul apărării secretului de stat și din punctul de vedere al conținutului politic.
În 1974, la poștă au fost vizate circa 400 de colete cu tipărituri expediate din țară de persoane particulare sau instituții. „Controlul se efectuează chiar în clădirea poștei, unde ne este pus la dispoziție biroul dirigintelui. Ștampila se pune pe un singur exemplar, celelalte patru sunt semnate. Nici anul trecut și nici anul acesta nu am avut intervenții la coletele vizate” (DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1969-1975, f. 26).
Prin punctele vamale din Portul Constanța și Aeroportul Mihail Kogălniceanu au fost aduse de către marinarii români și turiștii străini în special tipărituri cu caracter religios, editate în limba română, fiind reținute 38 de Biblii.„ În ce privește activitatea la vamă atât în anul trecut  cât și în anul acest am fost solicitați, în câteva rânduri, la controlul unor colete mai masive de tipărituri, în special al cărții aparținând unor persoane care plecau definitiv din țară. Nici la acestea nu au fost observații. Pe borderourile ce însoțesc aceste colete  nu se aplică ștampila deoarece vama nu o solicită” (DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1969-1975, f. 26).
Între alte activități se regăsesc și cele privind controlul materialelor ce urmau a fi expuse în muzee, expoziții, dar și controlul asupra producției teatrale destinate publicului larg, prezentate în documentele următoare.

1974 februarie 1, Constanța
Extras din Nota de intervenții a împuterniciților Direcției Generale a Presei Tipăriturilor Constanța din luna ianuarie 1974
Vizionări
La premiera comediei polițiste „Misterioasa convorbire telefonică” de Virgil Stoenescu, am cerut eliminarea din text a următoarelor replici generalizatoare care denigrau societatea noastră socialistă:
-„Vedeți? Aceasta este racila epocii noastre... Are dreptate soacra dumneavoastră: totul se vinde, totul se cumpără. Mai ales oamenii!” (n. n. - Menționăm că „soacra” în chestiune este singurul personaj prin excelență pozitiv al piesei - exponent al unor idei sănătoase, idei cu care intră în conflict aforismul citat.)
-„De fapt, e o realitate a vremurilor noastre: plutește în aer o atmosferă de trădare universală...”
lector E. Vasiliu
DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1973-1977, f. 95.

1974 mai 1, Constanța
Extras din Nota de intervenții a împuterniciților Direcției Generale a Presei Tipăriturilor Constanța din luna mai 1974
Vizionare
Premiera pe țară cu piesa „EL? EA ȘI CORUL” de Gyurko Laszlo - Studioul experimental al Teatrului de Dramă și Comedie Constanța.
Dezbatere filozofică pe tema iubirii și a imprevizibilului în jocul complicat al sentimentelor, piesa își propune să ofere un prilej de meditație asupra incompatibilului soluțiilor de compromis social în rezolvarea adulterului. În rezumat! El și Ea se iubesc și încearcă să justifice dublul adulter prin forța dragostei oarbe și prin neputința de a proceda altfel; Corul le distruge argumentele unul după altul, alternînd momentele de fericire și momentele de regăsire a conștiinței că însăși premisele dragostei lor sînt false. În final, punctînd o asemenea alternanță de situații, cortina cade pe extazul inconștient al celor doi care se mistifică prin replici de genul: „-Vom fi fericiți! - Nu ne va păsa de cei din jurul nostru! - Ne vom retrage în colțul nostru și puțin ne va păsa de tot ce zice lumea!” etc Un astfel de final putea fi interpretat ca o pledoarie în favoarea adulterului și așa-zise iubiri „pure”  - astfel încît s- a căutat o soluție regizorală pe linia finalului deschis. Am propus reluarea replicilor cu care începea piesa, a leit-motivului de basm ce sugerează ideea de automistificare voită, de soluție posibilă dar neplauzibilă: „A fost o dată, ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, pe cînd se potcovea puricele cu 99 de ocale de fier la un picior, și tot i se părea că e ușor...”. Cortina cade pe cuvintele subliniate de noi, iar Corul marchează această subliniere printr-o mișcare în avanscenă. Ideea fost susținută întru totul de colectivul care a montat piesa.
lector E. Vasiliu
DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1973-1977, f. 78-79.

Virgil Coman (1973-2016) = Absolvent al Facultății de Istorie a Universității Ovidius Constanța. Director al Direcției Județene Constanța a Arhivelor Naționale.

Revista „Origini”, SUA, mai-iunie 2005

 „Origini”, Narcross, Georgia, SUA, vol. IX, No. 4-5 (94-95), May- June 2005

3 Gabriel Stănescu - Proba timpului

7 Sorin Alexandrescu - Viața la Lisabona

11 Bryan Rennie - Mircea Eliade: Apologia proOperesuo

15 Cesare Segre - Și Mussolini a eșuat...

16 Julien Reis - Eliade, Mitul discordiei

16 Cesare Segre - Tragedia rezidă în istorie 

17  Claude Henri Roquet - Camuflaje și evidențe în opera lui Mircea Elaide

20 Joaquin Garrigos - Pasiunea spaniolă

22 Flavia Teoc - Mircea Eliade, ca și Goethe....

25 Nicolas Catanoy - Mircea Eliade: Phantastische Geschichten

26 Mircea Handoca - Editarea operelor lui Mircea Eliade în România

30 Mircea Nicolau - Istoria unei eterne nostalgii

31 Gabriel Stănescu - Nobelul refuzat 

33 Mircea Eliade - Catastrofă și Mesianism

35 Cristina Scarlat - Mircea Eliade pe scenele lumii

40 Gheorghiță Geană - O experiență participativă și semnificațiile ei

41 Mihaela Gligor - Mircea Eliade între spiritual și politic

45 Gheorghe Glodeanu - Fascinația Spectacolului

51 George Ștefan - Când mergi în India, calci obligatoriu pe urmele lui Eliade

53 Isabela Vasiliu-Scraba - Redescoperind pădurea

54 Ștefan Stoenescu - Doar niște deconstrucționisme postmoderne...

58 Mircea Handoca - Mircea Eliade inedit

61 Virginia Stănescu - Creștinismul cosmic

62 Francis Dworschak - Întâlniri cu Mircea Eliade

66 Horia Ion Groza - Enciclopedia Religiei

69 Ileana Minculescu - O întrebare

70 Mihai Posada - Zalmoxis

73 Svetlana Paleologu-Matta - Mircea Eliade și mitul politic al libertății

78 Constantin Virgil Negoiță - Ce a rămas după Eliade?

80 Nicolae Havriliuc  Tentația originilor

81 Ion Grămadă - Caietele Mircea Eliade

82 Mariana Zavati Gardner - The posterity of Mircea Eliade

83 Ana Chelariu - „Pe un picior de plai, / Pe o gură de rai”

85 Silvia Vrânceanu - Românii din Chicago știu foarte puțin despre Mircea Eliade

86 Augustin Macarie - Mircea Eliade și „Teroarea Istoriei”

88 Mac Linscott Ricketts - Experiență pentru o sinteză

91 Pr. Gh. Calciu - Patimile, moartea și învierea Domnului

96 Rene Alecu de Flers - Radio Europa liberă și exilul românesc

98 Svetlana Paleologu-Matta - Pictura lui Sever Săsărman 

99 Corneliu Florea - Jurnalul unui medic 

101 Aristide Ionescu - O falsă concluzie 

102 Ana Blandiana - Primim la redacție

102 Radu Negrescu-Șuțu - Nedumeriri

103 Erast Călinescu - Viața ca o vizită

105 Flavia Teoc - Cum ne promovăm cultura în străinătate?

22 decembrie 1989 la Constanța

plutonier Gavril Maftei (serviciul antiterorism)

După anunțul cu sinuciderea „trădătorului Milea”, s-a primit, prin telefonul guvernamental, următorul ordin de la generalul Iulian Vlad, personal, către șeful Securității Constanța, colonel Stoenescu: „Se suspendă orice mișcare în oraș. Toate cadrele vor sta în incinta unității. Nu trage nimeni nici măcar un foc de avertisment. Ne supunem noilor autorități”. Colonelul Stoenescu a adunat șefii de birouri, le-a transmis ordinul, urmînd ca aceștia să-și informeze subordonații. Au fost luate unele măsuri preventive. S-a ordonat ca fiecare să rămînă în locul în care își desfășura activitatea, cu armamentul, muniția și actele încuiate și sigilate în fișete. În jurul orei 14, o parte din cei adunați în centrul orașului, avînd în frunte numeroși condamnați de drept comun, proxeneți, traficanți, prostituate s-au îndreptat către sediul de pe bulevardul Lenin. Jumătate de oră mai tîrziu, în apropiere, s-au despărțit în două: 1.000 de persoane s-au dus în fața intrării principale, ceilalți ducîndu-se prin lateral, prin strada Renașterii, la Cazierul judiciar. Au forțat ușa metalică forțînd intrarea în garaj, un au (...) o parte din mașini. În interiorul clădirii au devastat fișetele rămase neîncuiate de la parter, au distrus telefoane, au sustras diferite bunuri. Colonelul Stoenescu împreună cu inspectorul-șef au ieșit la balcon încercînd să li se adreseze, dar au fost huiduiți și au trebuit să renunțe. La Miliția județeană a fost mult mai rău. Cadrele au fost lovite, li s-au rupt hainele, epoleții. Au fost eliberați toți arestații, care s-au adunat în curtea interioară și nu voiau să plece. A fost maltratat colonelul Tănase, șeful biroului Cercetări penale, fiind , în cele din urmă, salvat de un grup de tineri. „Clienții” din totdeauna ai Miliției au pătruns în camera „Corpuri delicte”, de unde au sustras țigări, cosmetice, electronică și video, încercînd apoi incendierea cu ajutorul unor baloți de paie. În jurul orei 16,30 a venit al doilea val de demonstranți, de această dată mai (...), care au pus sub protecție mare parte din bunuri, pînă la 18,30, cînd trupe ale marinei militare eau luat în primire zona.

Constantin Vălinescu
În vreme ce plutonierul Ivanciu era plecat la Miliția municipală, iar în sediul „Casei Albe” Lazăr Cercel își formase deja o gardă personală, contraamiralul Iordache a desemnat un Comitet provizoriu de organizare, în care intrau atît militari cît și civili selecționați în mod (...) dintre demonstranții adunați în centrul orașului. Au fost convocați urgent directorii principalelor unități economice pentru a se preîntîmpina, prin măsuri energice, dereglarea sistemului vital al orașului. Locțiitorul contraamiralului Iordache a fost numit, în această perioadă, Cpt. R1 (...). În timp ce acest proces organizatoric era în toi, s-au prezentat, din proprie inițiativă, la Muzeul Marinei, comandantul Miliției județene, colonelul Ciucur, comandantul Securității, colonelul Stoenescu, și comandantul Brigăzii de Securitate, colonelul Buriu. Aceștia s-au pus la dispoziția noastră necondiționat, cu mult înaintea apelului de la televiziune al generalului Vlad. Între timp, la „Casa Albă”zarva și haosul erau în toi, mai cu seamă că se găsie și ceva băuturică...

(VA URMA)