Identitate națională indiană versus colonialism european în secolul XX (BROMFIELD 1933-7)

<
(...)
Maharani* clătină din cap și scoase un fel de croncănit, cam ca acela pe care-l făcea mătușa Phoebe cînd era emoționată sau mirată.
- Englezii sînt foarte ciudați... plini de neprevăzut.
- Sînt sentimentali, Înălțimea-Voastră, dar le este rușine să recunoască.
(...)
Maharani se înfurie brusc. Voia să i se facă lectură, astfel încât să uite pentru puțin timp nenorocirile abătute asupra orașului. Ar fi dorit chiar s-o concedieze pe Maria Lișinskaia, ca să poată dormi apoi mai bine. „Am s-o concediez pe Maria Lișinskaia, gîndi ea. Am să-i fac o pensie și am s-o expediez înapoi în Europa**.” Rusoaica o obosea din ce în ce mai mult cu crizele de isterie și cu obsesiile ei. Nu-i mai făcea plăcere nici măcar s-o chinuiască. Și aceasta era ultima legătură pe care bătrîna doamnă o mai avea cu Europa cazinourilor, a dineurilor de gală și a magazinelor cu bijuterii. O va da afară pe Lișinskaia, o va scoate din viața ei. Așa se va elibera de Europa. Va redeveni indiană, cea mai pură indiană, așa ca odinioară cînd, tînără fiind, își închipuise că are ceva de învățat de la Europa.

48
Dar nu mai era nevoie să o concedieze pe Maria Lișinskaia. Rusoaica plecase deja, de bunăvoie, căci trecuse pe lumea cealaltă spînzurîndu-se la lumina lunii, în asfințit, cu propriul ei fular agățat de unul din cîrligele de fier de la poarta cea mare, pe care soldații sikhs*** le foloseau spre a-și sprijini lăncile.
(...)
>

SURSA
Louis Bromfield, Vin ploile. Roman al Indiei moderne****, trad. I. Corbul & V. Corbul, ed. Univers, București, 1972, pp. 523-524.

NOTE M. T.
* Maharani = Termen sanscrit care desemna pe soția maharajahului sau pe femeia-maharajah.
MAHARAJÁH, maharajahi, s. m. Titlu purtat de prinții indieni suverani (până în 1956); persoană care deținea acest titlu. [Var.: maharadjáh s. m.] – Din fr. maharadjah. Sursa: DEX '09 (2009 (https://dexonline.ro/definitie/maharajah)
** În urma loviturii de stat comuniste din 25 octombrie 1917, mulți nobili și burghezi ruși emigraseră în Europa.
*** Sikhism= Religie monoteistă întemeiată în secolul XV în regiunea Punjab din vestul Indiei. Statul sikh a fost cucerit de britanici în urma a două războaie încheiate în 1849. (http://www.bbc.co.uk/religion/religions/sikhism/history/history_1.shtml)
**** Cristina Teodorescu, 21 februarie 2007 (http://www.bookblog.ro/x-woodisor/vin-ploile/)

60 de ani de la construirea Operei Naţionale. Povestea unei clădiri născute din ipocrizie comunistă

Adevărul 4 ianuarie 2014

„Musical: Liviu Manolache” („TOMIS” 1988)

Georgeta Martoiu, Musical: Liviu Manolache, „Tomis”, Constanța, 1988

Actor talentat, cu glas frumos și dicție ireproșabilă, iradiind o permanentă bună dispoziție juvenilă, Liviu Manolache este ceea ce se cheamă un actor cu șarm. Din ce imponderabile se va fi compunând șarmul acesta căruia nu-i rezistă niciun spectator (de orice vârstă, pregătire sau gusturi ar fi), este greu de spus. Cert este că Livache îi supune rapid, cu degajare și aplomb, pe toți cei cu care vine în contact, prin intermediul scenei constănțene.

Privindu-l cu câtă dezinvoltură face tot ceea ce face pe scenă (și câte nu face: spune tirade, cântă cu voce plăcută, dar și din câteva instrumente, dansează cu grație etc), ești tentat să spui că a fost hăruit de natură cu o imensă dotare de acest fel, care dotare nu așteaptă decât contactul cu publicul pentru a se declanșa. Nimic mai fals. În spatele acestei evoluții, cuceritoare mai ales prin firesc, se află secretul unei tenacități a muncii, căreia actorul i se supune - nesilit de nimeni - până la istovire, pentru a o lua, cu nobilă încăpățânare, din nou și din nou, de la capăt.

L. M. este și compozitor. Și încă unul neobosit, ca și actorul L.M. Și-a risipit, până acum, talentul de compozitor în partiturile multor spectacole, dar, iată, anul 1988 i-a adus, pentru compoziție, bucuria unui premiu. Și asta unde? La Gala „Arta comediei” pentru muzica unui spectacol plin de umor, de voie bună și de inedit, musicalul „Sânziana și Pepelea”, într-o viziune regizorală care îl aduce pe Alecsandri mult spre zilele noastre și care ne prezintă, în persoana lui L. M., un model (poate nu desăvârșit, dar tinzând, viguros, către asta) de ceea ce se numește „actor total”.

Lupte în Constanța interbelică („LITORAL”)

E. T., Invincibilul Mamut „Pehlivan” și „Nepoftitul”, „Litoral”, Constanța

În 1925 și 1926, luptele greco-romane, americane și libere au cunoscut o vogă deosebită. Constănțenii mai vîrstnici își amintesc de serile memorabile de la „Arena grand”, ale cărei porți erau luate cu asalt.
Aveau loc lungi turnee cu „mari championi interaționali și mondiali”, mai toți „neînvinși” de cine știe cîtă vreme. De-a lungul a cîtorva săptămîni se dsfășurau „întîlniri atracțioase”, apoi „match-uri decisive”, urmate de revanșa pe care „un mare champion” suedez, german sau turc o cerea învingătorului său și acesta „sportiv cum îl știm, a primit provocarea”, iar în ziua de.. la ora de... „iubitorii acestui sport frumos vor avea ocasiunea de a trăi o seară de neuitat”. Se întâmpla (?!) deseori ca luptătorul care lansase provocarea să învingă și atunci urma un „contra match” sau „revanșa revanșei” și din onou o seară de neuitat.
O asemenea „grandioasă gală” (aproape interminabilă) a avut loc la începutului anului 1926 la „Circul Zoologic”. Făcea vâlvă apariția invincibilului Iusuf Mamut, cunsocut sub pseudonimul Pehlivan (în limba turcă „luptător”), originar de pe meleagurile dobrogene. Acesta obținuse victorii în șir „datorită inteligentei sale tactici în diferite gale”, ceea ce îi adusese o mare popularitate. În lungul turneu de care este vorba, el învinsese o serie de vedete străine ale luptelor greco-romane, în frunte cu Oldrich Roland, „champion al Europei”, și J. Gundersdorf, „champion al Ungariei”.
Dar o mare senzație a făcut seri de-a rîndul un concurent al cărui nume nu-l știa nimeni și se înscrisese în acest turneu internațional sub pseudonimul „Nepoftitul”. Și interesant era că acest ... nepoftit obținea victorii seară de seară. Bineînțeles că întîlnirea acestui misterios concurent și invincibilul Pehlivan, programată în ultima seară a turneului (care a durat două luni), era așteptată cu sufletul la gură. După o bătălie acerbă de 36 de minute, meciul „s-a încheiat fără rezultat” (adică nul).
Nici nu se putea altfel...
N. R. Citiți în ziarul nostru de mîine articolul „Cine era Nepoftitul?!”