Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta revanșă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta revanșă. Afișați toate postările

luni, 4 septembrie 1972

„Meciul secolului s-a încheiat, dar ecoul lui nu s-a stins” (1972)

 Robert Fischer este noul campion mondial la șah. Știrea, desigur, nu mai constituie o noutate. Încă cu câteva zile urmă, agențiile internaționale de presă, radioul, televiziunea anunțau victoria campionului SUA în acest fantastic maraton șahist ce a polarizat timp de mai bine de două luni atenția lumii sportive. Au fost momente în care chiar și întrecerile olimpice au slăbit în strălucire, fiindcă fantastica încleștare de forțe dintre cei doi titani ai șahului mondial, Boris Spasski și R. F., a îmbrăcat de multe ori aspectul unor confruntări sportive spectaculoase. R. F. a încheiat această dispută într-un stil magistral, adjudecându-și titlul de campion. Ziarul „Times” scria cu câteva zile în urmă că primarul New York-ului va organiza în onoarea lui F. o paradă și îi va remite o medalie comemorativă. La banchetul organizat în onoarea celor doi mai jucători, R. F. a declarat că este dispus să acorde oricărui șahist din lume revanșa pentru titlul mondial, bineînțeles respectând anumite condiții, din care cele materiale ocupă primul loc. Și, pentru că am vorbit de avantaje materiale, iată care au fost primele de joc pentru această confruntare: premiul total a a fost de 250.000 de dolari, din care o parte a fost suportat de bancherul britanic Slater. F. a primit un cec în valoare de 156.250 dolari, adică 5/8 din premiu, S. unul de 93.750 dolari. În ceea ce privește încasările organizatorilor, la Reykjavik încă nu s-au încheiat socotelile financiare, dar organizatorii sunt optimiști. Este și firesc fiindcă în toată perioada întâlnirii mii de turiști au poposit în capitala Islandei, iar publicitatea făcută în jurul întâlnirii a adus frumoase sume municipalității Rejkavikului. În fine, o ultimă problemă legată tot de această întâlnire este declarația domnului Max Euwe, fost campion mondial și președinte al Federației internaționale de șah. El și-a exprimat părerea că, în lunga sa istorie, șahul nu a cunoscut niciodată o luptă atât de pasionantă, atât de spectaculoasă, cu nenumărate subtilități tactice ca în această dispută dintre F. Și S. Acum,meciul secolului s-a încheiat. Spasski s-a întors la Leningrad, B. F. este așteptat la New York.

joi, 14 ianuarie 1971

Lupte în Constanța interbelică („LITORAL”)

E. T., Invincibilul Mamut „Pehlivan” și „Nepoftitul”, „Litoral”, Constanța

În 1925 și 1926, luptele greco-romane, americane și libere au cunoscut o vogă deosebită. Constănțenii mai vîrstnici își amintesc de serile memorabile de la „Arena grand”, ale cărei porți erau luate cu asalt.
Aveau loc lungi turnee cu „mari championi interaționali și mondiali”, mai toți „neînvinși” de cine știe cîtă vreme. De-a lungul a cîtorva săptămîni se dsfășurau „întîlniri atracțioase”, apoi „match-uri decisive”, urmate de revanșa pe care „un mare champion” suedez, german sau turc o cerea învingătorului său și acesta „sportiv cum îl știm, a primit provocarea”, iar în ziua de.. la ora de... „iubitorii acestui sport frumos vor avea ocasiunea de a trăi o seară de neuitat”. Se întâmpla (?!) deseori ca luptătorul care lansase provocarea să învingă și atunci urma un „contra match” sau „revanșa revanșei” și din onou o seară de neuitat.
O asemenea „grandioasă gală” (aproape interminabilă) a avut loc la începutului anului 1926 la „Circul Zoologic”. Făcea vâlvă apariția invincibilului Iusuf Mamut, cunsocut sub pseudonimul Pehlivan (în limba turcă „luptător”), originar de pe meleagurile dobrogene. Acesta obținuse victorii în șir „datorită inteligentei sale tactici în diferite gale”, ceea ce îi adusese o mare popularitate. În lungul turneu de care este vorba, el învinsese o serie de vedete străine ale luptelor greco-romane, în frunte cu Oldrich Roland, „champion al Europei”, și J. Gundersdorf, „champion al Ungariei”.
Dar o mare senzație a făcut seri de-a rîndul un concurent al cărui nume nu-l știa nimeni și se înscrisese în acest turneu internațional sub pseudonimul „Nepoftitul”. Și interesant era că acest ... nepoftit obținea victorii seară de seară. Bineînțeles că întîlnirea acestui misterios concurent și invincibilul Pehlivan, programată în ultima seară a turneului (care a durat două luni), era așteptată cu sufletul la gură. După o bătălie acerbă de 36 de minute, meciul „s-a încheiat fără rezultat” (adică nul).
Nici nu se putea altfel...
N. R. Citiți în ziarul nostru de mîine articolul „Cine era Nepoftitul?!”