Florin Bădescu, Descoperirea secolului anunțată de Vatican: Texte scrise de teologul creștin Origene, găsite în Biblioteca din Munchen

MEDIAFAX, București, 13 iunie 2012

Bibliotecari la Biblioteca Județeană Constanța (BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ CONSTANȚA 2006)

Biblioteca Județeană Constanța, Cartea și lectura la Pontul Euxin, Constanța, 2006

(136) (...) Un suflu nou în abordarea demersului bibliotecar a adus Corina Apostoleanu (studii filologice - limba engleză, stagii de studii  în Anglia, studii postuniversitare de bibliologie și știința informării), care a venit din mediul didactic, unde a profesat câțiva ani; angajată în urma unui concurs pentru postul de bibliotecar specializat în literatura și limba engleză, a fost repartizată în Serviciul de informare bibliografică, a cărui conducere o va prelua în 1996. A făcut eforturi considerabile pentru continuarea și perfecționarea bibliografiei locale, cu contribuții personale de teoretizare a domeniului. A impulsionat, în colaborare cu Serviciul de informatizare, conversia cataloagelor bibliografiei locale, urmărind, ca finalitate, realizarea informatizată a anuarului „Bibliografia Dobrogei”. A întocmit lucrări bibliografice de referință și a publicat articole și studii de specialitate; a participat la simpozioane științifice de bibliologie, informatizare și management. Are preocupări culturale extraprofesionale; scrie cronici literare în revistele „Tomis”,Luceafărul”, „Ateneu”, precum și în cotidienele locale. Este secretar de redacție al publicației de cultură „Agora”. A tradus texte din română în engleză (albumele Constanța, Litoralul românesc, Costinești, Dobrogea, realizate de Mihai Șerbănescu, volumul de publicistică Litoralul românesc la 1900, de C. Cioroiu și M. Moise). Laureată a unor premii culturale și literare.

Ștefan Iordache (studii matematică-fizică) s-a remarcat în două direcții: activitatea metodologică  în rețeaua bibliotecilor publice din județ (pe care a susținut-o 15 ani) - în această calitate a asigurat programarea la stagiile de pregătire profesională  sau de perfecționare a bibliotecarilor de la BJC și din județ, a realizat material metodologice, a condus comisiile de susținere a concursurilor pentru angajarea noilor cadre în bibliotecile din județ, a organizat personal biblioteci comunale și orășenești; a condus Compartimentul de completare și evidență a publicațiilor din BJC.

(...)

(137) Petre Popa (studii filologice), după ce a funcționat în anii 60 ca șef al Secției pentru copii și tineret și al Secției de împrumut pentru adulți, calitate în care a dovedit o imaginație profesională și inventivitate în domeniul raționalizării tehnice de comunicare a colecțiilor, a preluat postul de bibliotecar - îndrumător la cataloage. Mereu atent, binevoitor, cordial, respectuos - după caz - i-a tratat pe utilizatori, unii aflați pentru prima oară în fața unui catalog de bibliotecă, cu maximă solicitudine, călăuzitor discret în tainele muncii intelectuale, în știința folosirii instrumentelor bibliografice și, totodată, prieten și sfătuitor al tineretului studios în anii 70 - 80.

Un traseu profesional ascendent a urmat Liliana Lazia (doctor în filologie, studii postuniversitare de bibliologie și știința informării), care a lucrat multă vreme ca bibliograf îndrumător la Sala cataloagelor și a lucrărilor de referință paralel cu activitatea de rezolvare a cererilor de lectură și de inițiere a utilizatorilor în folosirea instrumentelor de informare, a verificat, completat și întreținut sistemul de cataloage și a prestat activitate de informare bibliografică generală, în colaborare cu compartimentul de profil, axat pe cercetare bibliografică locală. A elaborat articole și studii de specialitate, publicate în reviste și în culegeri de comunicări științifice, a participat la sesiuni de referate desfășurate în localitate sau în alte centre culturale, a identificat, prin cercetări asidue, personalități literare dobrogene a căror activitate era cvasinecunoscută și despre care a scris în cotidienele locale, în revista „Tomis”, în publicațiile B. J. C. („Biblion”, „Cartea”). Ca poetă, a participat la manifestările literare organizate de B. J. C., de ”Tomis” sau de cenaclurile din oraș. A publicat volumele de versuri Strada mării și Mătăsuri, ploi, nisipuri; are preocupări lingvistice finalizate în lucrarea de referință Antroponimie dobrogeană (teza de doctorat). În 1995, a promovat în funcția de șefă a Serviciului de organizarea și comunicarea colecțiilor, iar în 1998, în urma unui concurs, a devenit director general al BJC. Președintă a Comisiei Naționale de Referințe Științifice din cadrul ANBBPR (din 2000). Meritul Cultural în grad de Cavaler. (2004).

„Băjenaru George” (MANEA 1992)

 Ion Manea, Români în știința și cultura occidentală, Davis, 1992

Băjenaru George, poet, prozator, publicist și traducător, s-a născut la 4 noiembrie 1938, în comuna Tunari de lângă București.

Și-a făcut studiile pedagogice, filologice și ziaristice, mai întâi ca elev al Școlii pedagogice mixte nr. 3 din București (1952-1956), apoi ca student al facultăților de filologie de la Institutul Pedagogic de 3 ani (1961-1964) și de la Universitatea București (1966-1970). A obținut diploma de licență în filologie, cu specialitatea limba și literatura română, în 1971, după care a absolvit un curs postuniversitar de ziaristică în 1973.

În România a profesat ca învățător, ziarist și profesor de liceu. Înainte de plecarea din țară a fost profesor la Liceul de Metrologie din București.

Este descoperit și publicat ca poet în 1969 de scriitoarea Ana Blandiana. În 1975 obține un premiu de poezie în cadrul concursului „Dimitrie Bolintineanu”. În același an va debuta în revista „Luceafărul” a Uniunii Scriitorilor, unde va colabora sporadic până în 1978. A publicat în mai multe reviste din țară și a colaborat cu poezii la Radio și Televiziune.

În 1980, părăsește România și ia calea exilului, trăind doi ani în Germania.

În 1982, emigrează în Statele Unite.

În 1983, la Boston, va fi angajat în redacția unuia dintre cele mai prestigioase ziare din lume, „The Christian Science Monitor”, unde lucrează în calitate de cercetător. Tot la Boston, încheie un contract de traducător cu casa de editură „Mary Maker Eddy”, pentru care traduce articole și documente cu caracter religios.

În prezent desfășoară o muncă de cercetare și documentare la Comitetul pentru Publicații de la Christian Science Center.

Este membru al ARA, al Uniunii Scriitorilor Americani și al Societății Internaționale a Poeților.

Începând din 1988, colaborează cu poezii, povestiri, interviuri, recenzii și comentarii literare la unele publicații românești din exil, cum ar fi „Cuvântul Românesc”, „Românul Liber”, „Lumea Liberă” etc. Revolta împotriva procesului comunist de distrugere a satului românesc va izbucni în poeme cu valoare antologică precum „Imn de revoltă pentru țăranii români” și „În apărarea țăranului român”, publicate în „Cuvântul Românesc” și retipărite în România după revoluție.

Mai multe poezii scrise în Wuppertal, Germania, au fost publicate în „The Christian Science Monitor”, în traducerea fiicei sale, Cătălina Băjenaru, și s-au bucurat de apreciere din partea cititorilor. La 9 mai 1991, The World Service of The Christian Science Monitor Radio transmite o emisiune de poezie cu poetul G. B. și cu fiica sa în calitate de traducătoare.

O parte din poeziile sale au fost traduse cu contribuția lui Leonard Nathan, traducător de poezie lirică și critic literar american. Cu titlul „A Romanian Poet”, „ARA Journal” din 16-17/1992 publică un grupaj din poeziile lui G. B. Exprimând o stare de solitudine și de uluire în fața fenomenelor vieții, sensibilă și reflexivă, uneori convertind tristețea în bucurie, când robustă și incisivă, când grațioasă și plină de culoare, dar întotdeauna însoțită de imagini din care nu lipsesc elementele naturii, poezia lui G. B. a fost numită pe drept cuvânt „o definire a omului român”. (...)

„Lingviști și filologi romîni” (MACREA 1959)

 D. Macrea, Lingviști și filologi romîni, Editura Științifică, București, 1959, 235

5 Cuvânt înainte

7 Necesitatea unei istorii a lingvisticii și filologiei

Precursorii

17 Samuil Micu

34 Gheorghe Șincai

46 Petru Maior

67 Timotei Cipariu

Modernii

81 Bogdan Petriceicu Hasdeu

105 Ioan Bogdan

120 Ioan Bianu

137 Moses Gaster

153 Alexandru Philippide

174 Ovid Densusianu

198 Sextil Pușcariu

Contemporanii

221 Realizări ale lingvisticii românești actuale

Monografii folclorice

 (30) (...) Monografiile. Partea informativă a atlasului ar putea fi completă cu monografii folclorice elaborate îndeosebi în perioada interbelică de școala filologică a lui Ovid Densusianu și de cea sociologică D. Gusti. Să cităm cele două monografii concepute de Ion Diaconu: Ținutul Vrancei și Folclor din Râmnicul-Sărat. Le-am selectat pe acestea întîi, deoarece autorul, în cele cîteva decenii în contact cu terenul, și-a precizat o concepție monografistă cu următoarele elemente mai mult sau mai puțin originale:

- Avînd în vedere lucrarea profesorului său, autorul Graiului din Țara Hațegului, Diaconu s-a fixat asupra unei zone delimitate istoric și etnografic, Țara Vrancei, pe care, spre deosebire de Densusianu (Hațegul), a urmărit-o îndeaproape vreme îndelungată. În felul acesta, ideea de monografie s-a transformat într-un proiect de atlas (sau album) folcloric. „Ca și în colecțiile noastre anterioare, am aranjat și acum materialul cu indicațiuni bibliografice, spre a putea înjgheba în curînd un atlas folcloric, ori ca să ușureze munca unei colecții critice a întregului nostru nostru folklor” (24).

- În realitatea vie a folclorului există un anume tip de evoluție dialectală, sesizabilă la nivelul biografiei individului reprezentativ. De aceea, monografia folclorică a unui grai dialectal trebuie făcută „într-o durată de om”, urmărindu-se transformările succesive, în vorbire și comportament ale subiectului purtător de valori artistice. (...)

(32) (...) Cealaltă, Folclor din Zona Codrului de D. Pop, înscrie o arie folclorică inedită și compactă din Munții Apuseni.

Am adus în discuție doar cîteva monografii pentru a arăta în ce măsură pot fi utilizate în spiritul dialectologiei folclorice sau reprezintă o direcție a acesteia. Avem în vedere numai pe acelea care își propun delimitarea unei zone pe baza criteriilor lingvistice și folclorice. monografiile pe sate (Monografia comunei ...), mai vechi sau mai noi, sau colecțiile pe județe (Folclor din județul ...), întrucît se întemeiază pe criterii confuze, prezintă un interes secundar, de aceea nu le luăm în discuție.

Grupul timocean dispune de două colecții de bază pentru dialectologia folclorică, ambele fiind realizate în etape concentrate și distincte. Ne referim la culegerea realizată de G. Giulgea și G. Vâlsan, De la românii din Serbia, remarcabilă prin bogăția de texte și prin asemănarea tipologică a acestora cu folclorul nord-dunărean. Cealaltă, realizată recent sub îngrijirea lui Radu Flora, cuprinde trei volume (I. Poezia lirică; II. Descîntece, poezie epică, genuri minore; III. Proza populară), dintre care primul a și apărut la Zrenjanin în 1979.