Eduard Andrei, „Pictură” la Cafeneaua Scriitorilor, „Tomis”, Constanța, martie 2001
În spiritul postmodern al interferenței artelor, Cafeneaua Scriitorilor a găzduit, joi, 22 februarie a. c., într-o atmosferă colocvială, vernisajul expoziției de pictură a grupei coordonate, la Școala de Artă Constanța, de tânăra profesoară - artist plastic Gabriela Gheorghe, până de curând muzeograf la Muzeul de Artă. Pe simeze figurează lucrări semnate de Alexandru Călin, Ioana Călinescu, Alexandru Herța, Cristina Ioniță, Elena Radu, Anca Sârbu (elevi ai instituției de învățământ amintite), precum și de Andreea Cornel și Iulia Toma (foste eleve, acum studente la Universitatea de Artă București).
Expoziția, cristalizată ad-hoc, grupează o selecție de lucrări „pe o temă dată”, după cum a punctat în cuvântul de deschiderea Geta Deleanu, muzeograf la Muzeul de Artă. Este de vorba de studii de atelier ce abordează genul consacrat al naturii statice / moarte, definite plastic, de dr. Doina Păuleanu, director al Muzeului de Artă, ca un „ansamblu neînsuflețit de obiecte însuflețite”. Dincolo de plusurile și minusurile, inerente unei etape de căutări, lucrările dovedesc un studiu temeinic, aprofundat al mijloacelor de expresie plastică. Aceeași natură statică apare diferit în funcție de gradul de sensibilitate a autorului, conținând germenii unei viitoare viziuni originale, dar pot fi identificate influențe de artă românească - Ciucurencu, Sălișteanu sau universală - Cezanne. Raportarea permanentă la repere importante din istoria artelor este absolut firească și necesară , mai ales într-o perioadă de „ucenicie”: ce alt artist poate fi mai indicat pentru înțelegerea compoziției, pentru efortul de reducere a formei la datele esențiale, printr-un demers geometrizant, pentru studiul raporturilor cromatice calorice decât Cezanne? Eterogenă ca vârstă, dar omogenă valoric, grupa de pictură a Gabrielei Gheorghe pare să certifice, prin Paceastă expoziție,, spusele artistului plastic Constantin Papadopol care afirma la vernisaj că „tranziția” Gabrielei a însemnat o pierdere pentru Muzeul de Artă și un câștig pentru fiecare Școala de Artă.
