miercuri, 23 august 2017
sâmbătă, 13 decembrie 2014
Umor
- Dacă te-ai întâlni cu Crin Antonescu, l-ai mânca?
- Nu. Dar m-aş întinde lângă el un pic până la primăvară.
Bancuri, ''Cuget liber'', Constanţa, 14 decembrie 2013
joi, 8 mai 2014
luni, 31 decembrie 2012
luni, 14 noiembrie 2011
miercuri, 19 octombrie 2011
luni, 14 martie 2011
vineri, 1 martie 2002
Comunism versus profesori de drept în România (RUSU 2002)
Titus Rusu, Distrugerea elitelor juridice, „Tomis”, Constanța, martie 2002
Am în față volumul Elogiul libertății de profesorul George Strat (București, Tipografia de Artă Leopold Geller, 1937, 208 p.), o culegere de articole publicate în ziarul „Libertatea” între 1933-1937. Textele sunt antifasciste (antimussoliniene), antinaziste și anticomuniste. La cinci luni de la venirea lui Hitler la putere, profesorul Strat a intuit latura malefică a regimului nazist, catastrofa pe care o va provoca, precum și deznodământul final.
Am zăbovit asupra acestui volum care are o dedicație autografă a autorului: „Domnului Gheorghe Brătianau, omagiul nezdruncinatei mele fidelități și afectuoasei mele admirațiuni. Geohge Strat. București, 25 mai 1937”. Profesorul și politicianul liberal G. Brătianu a murit la închisoarea Sighet. Despre Strat citesc în nr. 24/1998 al revistei „Memoria”: „Strat George - n. 1894 com. Vârlezi jud. Fălciu; în primul război mondial s-a distins în luptele de la Oituz și Mărășești, fiind decorat cu Coroana României. În 1917 a urmat o școală specială de aviație la Londra. Și-a luat doctoratul în Drept la Paris; revenit în țară, a fost profesor la universitățile din Iași, Cluj și București. A fost fruntaș al PNL și deputat în mai multe legislaturi. În 1938 a fost numit să reprezinte România l Liga Națiunilor, la Geneva. Între 4 iulie și 30 septembrie este ministru secretar de stat. După instaurarea regimului comunist, este dat afară din învățământ (1947), arestat în 1948 și condamnat la 7 ani temniță grea. Ajunge la Jilava, apoi la Sighet, iar în 1955, la expirarea pedepsei, i se stabilește domiciliu obligatoriu în Bărăgan. În decembrie 1958 i se intentează un nou proces, este condamnat și, după ce trece prin închisorile Jilava și Galați, ajunge la cea din Botoșani, unde, datorită condițiilor exterminare, se stinge din viață pe 15 decembrie 1961, fiind aruncat în groapa comună.”.
Profesorul de enciclopedia dreptului, G. G. Mironescu, a avut un destin la fel de tragic. A fost de două ori prim-ministru și de două ori vice prim-ministru. Era foarte bogat și generos cu studenții. Petre Pandrea fost studentul său preferat. Când Pandrea a plecat la studii la Berlin, profesorul i-a dat fabuloasa sumă de o mie de mărci.
Pandrea a scris despre fostul său profesor în Memoriile mandarinului valah: „În 1948, a început sbiltuiala marilor demnitari. Mironescu s-a ascuns. A fost ținut 8 ani la un fel de pensiune cu un preț enorm. Stătea ziua cu perdelele trase. Noaptea ieșea puțin. Îi murise soția și n-a participat la înmormântare. Nepotul său, Petre Mironescu, îi mâncase o avere uriașă în bijuterii. Nu mai avea nici bani. Îi era dor de nepoți. A plecat singur la Sinaia. Mai avea 1.500 de lei, un ceas de platină Patek și o blană de vizon. Vroia să-și vadă nepoții. Nu i-a găsit. S-a întors la Iași nu a mai fost primit în gazdă, de frică. Asemenea animalului rănit de moarte, care se retrage în bârlogul său și moare, fostul prim-ministru s-a dus la Vaslui. Avea acolo nepoți și strănepoți. L-au primit o noapte. De spaimă l-au rugat să plece, dându-i bani de drum. S-a dus pe o bancă din Copou și și-a tăiat venele. A fost găsit și dus la spital. Între timp, pierduse blana de vizon, banii și ceasul de platină. A fost considerat un cerșetor internat în spital, un doctor profesor i-a adus rufărie de schimb, cărți și alimente de acasă. A furat somnifere de la ceilalți bolnavi și s-a sinucis. A lăsat un bilet pe care era scris că, cel care a fost profesorul G. G. Mironescu, își lasă cadavrul studenților, fiindcă el a iubit „studențimea”.
Între 1952-1957, decanul Facultății de Drept din București a fost Petre Belle. La data numirii ca decan și profesor era student în anul II la fără frecvență. Ignorant, era un tip haios. Odată, la căminul Călărași, s-a certat cu studenții de la Drept, nemulțumiți de mâncarea proastă și frigul din cămine. Belle, furios, le-a strigat: „ Mă, eu sunt decan, nu curva voastră”. Era un „lumpen universitar” (apud Constantin Novac). Un umorist, la o agapă colegială, a spus că noi suntem „promoția Petre Belle”.
Din Lexiconul negru. Uneltele represiunii comuniste, de Doina Jela, aflu că Belle, ca prefect al județului Arad, a dispus ca trupele de securitate, în 1949, să tragă în țăranii care protestau împotriva colectivizării forțate. Au fost execuții sumare. Represiunea s-a soldat cu zeci de morți și răniți. Au urmat sute de arestări. Belle era fiu de țăran din Berecscheș. D. Jela nu a cunoscut „cariera universitară” a lui Belle.
În condiții vitrege, dintre foștii studenți ai lui Belle au apărut elite autentice. Menționăm pe regretatul universitarii Ion Rucăreanu (cu doctorat la Cambridge) și Victor Dan Zlătescu, scriitorul Bujor Nedelcovici și Rodica Ojog Brașoveanu și redutabilii avocați Aurel Gheorghe (care continuă tradiția marilor avocați interbelici), Mircea Stănculescu (colecționar de artă și președintele Asociației Filateliștilor din România) și Toma Dragomir, decanul baroului București.
vineri, 1 februarie 2002
„Politică și ficțiune” (ARACHELIAN 2002)
Vartan Arachelian, Politică și ficțiune, „Tomis”, februarie 2002
Sunt cei doi termeni compatibili? În viziunea domnului Viorel Hrebenciuc, da. „România-Armonia” e titlul pe care inventivul om de afaceri și vicepreședinte al PSD l-a dictat ziariștilor prezenți la lansarea protocolului de guvernare încheiat între PSD și UDMR. Un titlu de cea mai pură speță ficționară, trebuie să recunoaștem. Ce minune s-o fi produs la Cluj, duminică, 17 februarie, ora 13, în orașul în care, de trei legislaturi, e ales același Ghiță Funar, încât, vorba aceluiași guru al partidului de guvernământ, la Washington și în alte mari cancelarii trebuie să se studieze documentul? Dacă n-a fost o ironie bine mascată, atunci am avea de a face cu un simptom care reclamă psihiatrii și nu analiștii politici. „Dosarul” româno-maghiar, e adevărat, a cunoscut sub dictatură iluzii și mai gogonate, dar în nici un caz n-a fost vândută gogoașa încă din faza elaborării, când documentul era în studiu în cancelariile de aiurea! Ce mai: SF și parapsihologie, Mironov și Țugui!
Cu o săptămână mai devreme, la București, forul suprem al PSD, fusese cutia de rezonanță a unui discurs rostit pe un ton vehement de liderul aripii naționaliste împotriva unor promisiuni făcute UDMR ca preț al sprijinirii guvernului. Dacă Dumnezeu a făcut lumea în șase zile, de ce n-ar fi reușit PSD să stingă conflictul istoric româno-maghiar în timpul acesta? Pentru că unii cârtitori zic că problema apartenenței Transilvaniei nu se va rezolva decât la Judecata de Apoi? Și chiar sunt piramidale pretențiile udemeriste? E vorba doar de locul de plasare a unui grup statuar de eroi ai Ungariei și, apoi, de înființarea de facultăți în limba maghiară la universități de stat. Apoi dacă sunt eroi unguri, iar arădenii (și nu numai!) îi percep ca ucigași, la 1848, ai românilor din Apuseni, de ce generalii de granit nu sunt duși în Ungaria? Și a doua întrebare care a reverberat în amintitul CC pesedist: „legitimația de maghiar” acordă doar privilegiul (prin naștere / maghiarizare voluntară) de a fi bursier în Ungaria vecină și prietenă. Da, ar răspunde dl. Hrebenciuc, dar ce-ar mai consuma cercurile de lectură aflate în funcțiune la Departamentul de Stat, Foreign Office ș. a.? Dacă lectura acestui document va produce sau nu delicii în străinătate o chestie de gust, dar că reacțiile la prevederile tainice ale acestui protocol vor nutri antimaghiarismul e aproape o certitudine. Va fi, în primul rând, tărăboiul cu statuia. Aflați, pe rând, în SUA, premierul și președintele au promis că vor fi „talibanii” statuilor (două, după știința mea) lui Antonescu, în timp ce PSD dă verde scoaterii din „consemn în garnizoana arădeană” a generalilor care au omorât revoluționari de-ai lui Avram Iancu și plantarea lor în grădina publică pentru a fi expuși obscenităților / vandalizării? Și asta tocmai în anul când vrem în NATO, ca pruncul la sânul mamei, să avem parte de un „război al statuilor”? Apoi, la CC, doamna cu învățământul i-a liniștit pe colegii de partid că, totuși, partidul nu e în toate (ca pe timpuri) și că existând o autonomie universitară, senatele nu înghit gălușca promisă... Alt prilej de gâlceavă, deci. Una peste alta, se vede bine, una au vorbit și Kent au fumat. O fi înghițit udemeriștii și alte fumuri, nu numai cele povestite aici, inclusiv afirmația mai marilor pesediști cum că „Transilvania este o locomotivă geografică”. Ba gălușca din urmă chiar cu plăcere, din moment ce românii pun pe roate Transilvania! Cum vesticii - e afirmația aceluiași domn inventiv Hrebenciuc, „nu înțeleg cum e posibilă armonia interetnică în România”, aceste recent ficționar de partid și de stat se pregătește pentru un turneu în sus-amintitele cercuri de lectură pentru a ține lecții de politologie, adică despre efectele soporifice ale ficțiunii în politică...
luni, 3 septembrie 2001
„50 de ani de existență a Bibliotecii orășenești Hârșova” (VLAD 2001)
Geo Vlad, Eterna sărbătoare a cărții. 50 de ani de existență a Bibliotecii orășenești Hârșova, „Agora”, Constanța, I, 3, septembrie 2001
Revigorare spirituală la Hârșova? După toate aparențele, da!
Timp de o săptămână, pulsul orașului a cunoscut un ritm mai alert, datorită complexului program de manifestări culturale aflat sub genericul Eterna sărbătoare a cetății, organizate cu prilejul aniversării a a50 de ani de existență a Bibliotecii orășenești. Templu al cărții și oază de desfătare spirituală, Biblioteca din Hârșova a însemnat și înseamnă un loc de reculegere și răspunsuri la întrebări. Amenajată într-un spațiu generos, în condiții de invidiat, dotată cu un fond de carte care răspunde celor mai pretențioase exigențe, actuala instituție datorează mult unui grup de animatori profesioniști, care s-au dăruit exemplar - în 1983 - să ctitorească această bijuterie culturală (Constantin Dumitru Zamfir, Ovidiu Petcu, Ștefan Iordache de la Biblioteca Județeană Constanța), alături de care s-a situat omul - dăruit orașului timp de câteva decenii - Gh. Cabuz (atunci primar, azi consilier).
Programul manifestărilor a cuprins evocări, dezbateri și simpozioane literare, avându-i ca animatori pe profesorii Constantin Nicolae, Ion Roșioru, Alexandra Topor, Teodor Popescu și educatoarele Victoria Bărea, Aneta Popescu.
Ziua de 8 iunie a încununat programul cu dezbaterea Rolul și locul bibliotecii publice în viața spirituală a orașului (moderator prof. Teodor Popescu), în care au fost antrenate Anica Mihai, I. Roșioru, Ovidiu Dunăreanu, Șerban Codrin (Slobozia), C. D. Zamfir, Constantin Antonescu (directorul CJICP), G. Vlad, care au evocat evoluția și destinul bibliotecii hârșovene, efigii de oameni care au trudit printre tomurile ei, figuri de copii care au crescut și au devenit personalități de marcă în viața spirituală a țării, momente de împliniri și perioade dramatice. Am remarcat chipurile profesorilor Ilie Grigore, Alex Dogaru, Constantin Moroianu, Mihai Țugulan, inginerii Cristian Călin (proiectantul spațiului actual), Maria Cârlan (director al Casei de Cultură), Nina Mazilu, economistul Cornel Letca, alți reprezentanți ai școlilor, care au gustat eseurile despre carte, bibliotecă și cultură, urmate de un Florilegiu liric din versurile poeților dobrogeni și ialomițeni, inspirate de realitățile Hârșovei.
Un dialog sincer și autentic, spontan și nesofisticat s-a iscat în sălile Casei de Cultură, unde a fost vernisată o expoziție de artă plastică, opera celor trei plasticieni locali: veteranul Petre Roșca - nume de referință în pictura contemporană (membru al UAP), Mircea Silvestru, - vechi militant pe simezele hârșovene și debutanta Viorica Grigore.
Peisajele inspirate din frumusețile de la poalele Cetății Carsium, ruinele legendare de pe malul fluviului, Dunărea cu pădurile ei, portrete umane, flori, surprinse într-o gamă cromatică diversă și bogată, încântă privirile și sufletele degustătorilor de culori.
Apoi, moderatorul festivalului spiritual - profesorul Dorel Popescu - un intelectual rafinat, dăruit actului de cultură, ne invită în sala amfiteatru a Casei de Cultură, unde, după mulți ani de tăcere, pe scena puțin îmbrăcată și slab luminată, evoluează cel mai tânăr ansamblu folcloric de pe aceste meleaguri - Carsium.
O revărsare de cântec românesc și dansuri populare din variate zone folclorice - ne-a ținut cu sufletul la gură, în aplauzele generoase ale unei săli pline de fani ai folclorului românesc autentic, un spectacol anti-manele.
Artiștii au fost 8 dansatori (coregraf Ion Niță), un grup vocal folcloric feminin și câteva soliste, sub îndrumarea magului Sever Costea - veteran al culturii dobrogene, profesor, compozitor, dirijor, instructor și instrumentist - care din 1952 își dăruiește talentul și pasiunea perpetuării folclorului românesc. Animatorul care, în deceniile 7 și 8 ale secolului trecut, realizase celebrul grup Privighetorile Hârșovei, cu care străbătea meridianele țării și ale Europei, până în Anglia și Franța, revine în actualitate.
Ansamblul folcloric Carsium va evolua la Festivalul Folcloric de la Velico Târnovo (Bulgaria), în perioada 29.06 - 15.07 a.c., având sprijin logistic din partea Centrului Județean al Creației Populare.
(Constantin Antonescu)
*
Spre finalul manifestării a fost întâmpinată soprana Florența Marinescu, proaspăt numită director în Direcția Județeană de Cultură și Culte. Hârșovenii au primit din parte-i... promisiuni (mai ales pentru proiectatul Muzeu Arheologic!).
Și o întrebare retorică: Nimeni, nimeni din mass media constănțeană nu a auzit de aceste evenimente? Condamnabilă nepăsare pentru cultura din județ!
vineri, 7 ianuarie 2000
Târgșorul Nou. Închisoarea minorilor. 1948-1950 (ANDREICA 2000)
Gheorghe Andreica, Târgșorul Nou. Închisoare minorilor. 1948-1950, Printeuro, Ploiești, 2000, 223 p.
Gh. Andreica
Atitudinea regimului comunist față de elevii minori
Popularea închisorii Târgșorul Nou cu elevi
Încredere reciprocă
Cum am ajuns la Târgșor
Primele clipe în închisoarea mult visată
Deschiderea și numărătoarea
În curtea închisorii
Contraofensiva împotriva reeducării
Ziua a doua
Ultimul asalt al reeducaților
Directorul
Directorul Adjunct
Politrucul BURADA
Educatorul politic Ion Antonescu
Prima zi de „reeducare” cu „moș Cozonac”
Lecții despre istorie, agricultură și industrie
Sinceritatea naivă a lui „moș Cozonac”
Maistrul țesător
Maistru pune la cale o întrevedere între mamă și fiu
Magazioner
Frumoasa noastră Liliana
Gardienii
Echipa „Fulger”
În lacăt a intrat dracu
Moș Dumitrache se odihnește
Moș Dumitrache ajută la muncă
O ispravă a codoșilor de la reeducare
La carceră cu instigatorii cei periculoși
Moș Dumitrache de gardă noaptea în curtea închisorii
La moară cu moș Dumitrache
Aprecierile politice făcute de Moș Dumitrache
Moș Dumitrache rămâne uimit
Supărările lui Moș Dumitrache
Moș Dumitrache difuzor de presă
Necazurile lui Moș Dumitrache
Mămâia
O serbare la închisoare
Un mic pachet de 10 tone
Al doilea grup de maramureșeni
Cum a căzut cel de-al doilea lot de elevi maramureșeni
Al 3 lea lot de maramureșeni
Elevi mai în vâstă
Nobilii
Adevărații nobili
Organizația „Pajura Neagră”
Primul lot de suceveni
Organizația ilegală a „Cămășilor Galbene”
Ciprian Stoica zis „Cipi”
Rostas - Țiganul
Un prostovan de pomină
Hoțul
Organizația Subversivă de Tip American (OSTA)
Organizația România Independentă (ORI)
Un golan din București
Oltenii
Un legionar evreu
Gigel și Costel
Turcu și ortacul său
Cei trei studenți
Macedonenii sau „țânțarii”
Lotul oradanilor
Sibienii
Brașovenii
Lotul Beiuș
Bănățenii
Lotul Baia-Mare
Lotul Gheorghieni
Lotul „Polizu” de la București
Mârza Mircea
Grupul de la Urziceni
Un străin mai în vârstă
Doi muzicieni
Lotul Cluj
AL doilea grup al „Sucevenilro”
Inimoșii de la Suceava
Doi campioni
Elevi rătăciți în mintea mea trecută de vreme
REEDUCARE sau Mișeii de la Târgșor
„Morcoviții” sau Mișeii din Târgșor
IZOLAREA
Regimul alimentar
Pariurile
Tragerea la sorți
Nobilii în chef
Politețea la Târgșor
Cărțile poștale și pachete
Bucătarii
Corvoada obligatorie
Setea de muncă a elevilor
La sucală
Cum erau organizați deținuții în grupuri
Compoziția pe culori politice
Sportul
Asistența medicală
Măseaua lui Răzvan
Încă o tăietură fără anestezie
Nelu Dunca a vindecat un tuberculos în trei secunde
Șerban Nebunul
Aviația inamică
Vizita generalului Nikolski
Scopul vizitei lui NIkolski (Grunberg)
Manipulare ocultă la închisoarea Târgșor
O mascare perfectă
Aurel Obreja - sculptorul
Mici pachete misterioase
O cacialma
Greva foamei
Plimbări prin ploaie
7 noiembrie 1949
Trezirea din visele copilăriei
Te reeduci sau nu te reeduci?
Cântăreții și serenada
Doamne Iisuse Hristoase!!
Se apropie Crăciunul
Târgșor 24/25 decembrie 1949
Dimineața
Îl colindăm și pe director
De la Crăciun la Anul nou 1949
Atenție, îngheață Spătaru!
Vine, vine primăvara
Steaua s-a făcut țăndări
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe
Frumoasele zilele tinereții
Visele
Reeducații se autodemască
Mitică Grad e pus în libertate
Apostații
La izolare
S-a schimbat boierul
Noul director se recomandă elevilor din curte
„Înviorarea”
A doua „înviorare”
Ultima ispită
Trăznetul
Începutul sfârșitului
Ne împuținăm
Romică Teodoru și polițaiul său
Evadarea (7 noiembrie 1950)
Represiunea
O clipă de restriște
O singură lovitură
Cum s-a desfășurat evadarea lui Ioan Lupeș
„Înviorări” în fiecare zi
Mă înec ca țiganul la mal
Adio Târgșor
La închisoarea Ploiești
joi, 1 iulie 1999
„Români la Hitler, la Stalin și la Truman” (BUZATU 1999)
Gheorghe Buzatu, Români la Hitler, la Stalin și la Truman, „Tomis”, Constanța, iul. 1999
-Ați chemat englezii și francezii în ajutor. Vreți să se bată pentru dvs.?
-Pentru independența noastră și pentru frontierele noastre suntem deciși să ne batem noi înșine, domnule mareșal.
-De când sunteți diplomat, domnule ministru?
-Abia de câteva luni. În schimb, de 25 de ani sunt soldat.
... [Goering] continuă, vorbindu-mi pe un ton grav despre politica de încercuire [a Germaniei]:
-Această politică dirijată de Londra este periculoasă; ea este periculoasă în special pentru dv. ... Dacă România este prietena noastră, noi vrem ca ea să fie mare și puternică. Dacă participă la politica de încercuire, o vom abandona poftelor vecinilor ei unguri și bulgari (Grigore Gafencu, Ultimele zile ale Europei. O călătorie diplomatică întreprinsă în anul 1939, București, Editura Militară, 1992, p.72-73)
marți, 29 iunie 1999
„Schimb cultural” (DUNĂREANU 1999)
Ovidiu Dunăreanu, Schimb cultural, „Tomis”, Constanța, iunie 1999
Între marile orașe-porturi din lume cu care Municipiul Constanța se înfrățește, se numără și orașul Turku, din Finlanda. În cadrul schimburilor culturale periodice cu această frumoasă metropolă a nordului Europei, Constanța l-a avut ca oaspete, în ultima decadă a lunii mai, pe domnul Sandor Toth, reprezentantul Comitetului de Cultură al orașului finlandez. În programul vizitei sale s-a aflat și o întâlnire cu directorii instituțiilor de cultură și artă din municipiul nostru. Dialogul, organizat de Biroul de relații , internaționale și protocol al Primăriei, reprezentat de d-na Liliana Panaitescu, la Muzeul de Artă Populară, s-a bucurat de o largă audiență și un real interes. Au fost prezenți: Ana Maria Munteanu și Francisc Strănad de la Teatrul de Balet „Oleg Danovski”, Maria Magiru - Muzeul de Artă Populară, Alice Dinulescu - Fondul plastic al UAP, Simona Rusu - Muzeul de Artă, Ovidiu Dunăreanu - revista „Tomis”, Costin Antonescu - Centrul Județean al Creației Populare. După schimbul de opinii și idei și după vizitarea sălilor de expoziție ale muzeului, oaspetelui și invitaților le-a fost oferit un scurt spectacol de jocuri și muzică populară susținut de soliști, orchestra și dansatorii ansamblului „Plaiurile Dobrogei”. La această reuniune, d-l Sandor Toth a fost însoțit de d-l consilier municipal Octavian Axente, șeful Comisiei pentru a Consiliului municipal și de plasticianul Bella Czitron, un bun cunoscător al limbii române și prieten al Constanței, care a îndeplinit și misiunea de translator.
miercuri, 31 martie 1999
„Viața Filialei” („TOMIS” 1999)
***, Viața Filialei, „Tomis”, Constanța, 1999, februarie
Premiile Ovidius
Gruparea literară „Albatrosul” a acordat premiile Ovidius pe anul 1998. Un juriu format din scriitori ai Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor - Arthur Porumboiu (președinte), Emilia Dabu și Ion Dragomir (membri) - a acordat prin vot secret: Premiul pentru întreaga activitate - poetului, prozatorului și eseistului Nicolae Motoc; premiul pentru publicistică lui Ovidiu Dunăreanu pentru volumul „Convorbiri pontice” (Ed. Ex Ponto) și lui Marian Moise pentru cartea „Țara dorobanților de fier” (Ed. Menora); premiul pentru dramaturgie - Cristinei Tamaș pentru piesa „Omul din cerc”; premiul pentru debut în poezie lui Mihai Bocai pentru volumul „Amintirea câmpiei” (Ed. Metafora).
*
Filiala și revista „Tomis” și-au propus să organizeze la Cafeneaua U. S. din Constanța o serie de manifestări care se vor desfășura bilunar. Lansările de noutăți editoriale, vernisarea unor expoziții ale unor artiști plastici din generații diferite, recitalurile de poezie, muzică, dramatice și de balet, întâlnirile cu scriitori, critici și istorici literari, expunerile susținute de personalități ale culturii, istoriei, filosofiei și științei - vor constitui tot atâtea modalități relevante de animare și impunere atenției publice a acestui spațiu generos al cărții.
Prima reuniune de acest gen, din 12 martie, a cuprins în programul său: deschiderea expoziției semnate de tânăra pictoriță Daniela Țurcanu și lansarea volumului de debut „Epopeea celestă” (Craiova, Ed. Vlad & Vlad, 1999) de Dan Perșa - laureat al Concursului Național de Poeziei „Al. Piru”, ediția I. Au fost prezenți: scriitorii Constantin Novac, N. Motoc, O. Dunăreanu, A. Porumboiu, Florin Șlapac, Nicolae Rotund, I. Dragomir, Sanda Ghinea, Sorin Roșca, C. Tamaș, Victor Corcheș, Iulia Pană, Dima Zainea, Gabriela Inea, editorii Dan Vlad, Octavian Lohon, Ioan Popișteanu, criticii de artă dr. Doina Păuleanu, Geta Deleană, plasticienii Gheorghe Fărcașiu, Gheorghe Caruțiu, Ion Titoiu, Florin Ferendino, Adrian Dumitru, oamenii de teatru Ana Maria Munteanu și Octavian Axente, profesori din învățământul universitar și liceal, reprezentanți ai presei constănțeni, elevi și studenți.
*
Scriitorul N. Motoc, redactor șef adjunct al revistei „Tomis”, a participat la o întâlnire cu cadrele didactice și elevii Liceului din Năvodari, unde a prezentat volumul de versuri „Fruct de noroc” de D. Zainea, apărut recent la Editura „Ex Ponto” din Constanța. Cei doi invitați au susținut un dialog pe teme de actualitatea ale vieții literare și culturale.
*
Invitați de Uniunea Democratică a Tătarilor Turco-Musulmani din România, A. Porumboiu și O. Dunăreanu au participat la lansarea volumului „Poeme care trăiesc ” (Ed. Metafora, Constanța, 1999) al poetului turc din Cipru Tayfun Yucer. Traducerea în românește aparține scriitorului și turcologului Altay Kerim.
*
Emisiunea din 11 martie „Cultura aproapele nostru”, realizată de jurnalistul Mircea Pânzaru la postul de televiziune MTC Constanța, i-a avut ca invitați pe O. Dunăreanu și D. Perșa, care au dialogat despre poezia celei mai tinere generații de la noi, generația nouăzeciste.
*
S. Roșca s-a întâlnit cu elevii Liceului de Electronică și Telecomunicații din Constanța. Cu acest prilej, s-a lansat un nou număr al revistei „Start spre Mileniul III”, scoasă de acest liceu prin strădania prof. ing. Gheorghe Gavrilă, prof. Mihai Ungureanu și prof. Doina Stan.
*
O apariție insolită în peisajul pontic este și revista „Datini” editată de Centrul Județean al Creației Populare Constanța. Pe lângă proiectele și programele acestei instituții pe anul în curs, pe lângă articolele de etnologie, de sociologia culturii populare etc, numărul 14 pe luna februarie cuprinde și un supliment dedicat „Taberei de literatură și videopoem - Carsium”, organizată la Hârșova în vara anului trecut, în colaborare cu Filiala „Dobrogea” a U. S. și cu revista „Tomis”. În aceste pagini literare semnează poezie, eseuri, proză, jurnal: O. Dunăreanu, I. Dragomir, D. Perșa, Ana Ruse, Costin Antonescu, C. D. Mazilu, Alina Blănaru și alții.
*
În ședința de lucru din 9 martie, Comitetul Filialei, format din Constantin Novac - secretar executiv, O. Dunăreanu, F. Șlapac, C. Tamaș și Ernesto Mihăilescu - a luat în discuție dosarele depuse la Filială pentru a fi înaintate Comisiei de Validare a U. S. Au întrunit condițiile prevăzute de Statutul U. S. doar trei dosare: Iulia Pană, Anda Hristu și Paul Sârbu. Celelalte au fost amânate pentru a fi completate cu recomandările unor scriitori consacrați și cu referințele critice asupra cărților publicate.
luni, 1 iunie 1998
„Două procese ale mareșalului Antonescu” (BUZATU 1998)
Gheorghe Buzatu, Două procese ale mareșalului Antonescu, „Tomis”, Constanța, 1998
S-au împlinit în aceste zile 52 de ani de la consumarea uneia dintre marile farse din analele judiciare române și europene: judecarea și condamnarea la moarte a Mareșalului Ion Antonescu, conducătorul statului român din perioada 1940-1944. Nu revin asupra condițiilor în car e s-a pregătit și s-a desfășurat „procesul” din 6-17 mai același an. Autoritățile comuniste de la București, îndeplinind voința Moscovei și, nu mai puțin, a Washingtonului, au organizat și condus derularea faptelor astfel încât sfârșitul să fie ce previzibil: „Tribunalul Poporului” din București trebuia să pronunțe sentințe exemplare, „criminalii de război” și „rasistii” antonescieni, „fasciștii” și „vânzătorii de țară” urmând să fie asasinați. Ceea ce s-a și întâmplat în după amiaza de 1 iunie 1946. Dintre factorii de răspundere, din țară sau străinătate, nu a intervenit nimeni pentru preîntâmpinarea asasinatului. Regele Mihai I nu a insistat pentru execuție, dar nici nu a acționat contra. De-abia după execuție, ținând seama de reacția unor largi cercuri oficiale și neoficiale, de starea de spirit a poporului român (inclusiv a armatei aflată în plin proces de democratizare - a se citi de dezorganizare), autoritățile s-au grăbit să inventeze justificări. presa și radioul au fost antrenate, din inițiativa grupului Pauker, Brucan et Co. S-a procedat în mare viteză la editarea unui volum cuprinzând piesele esențiale ale falsului Proces al marii trădări naționale. Documentele în baza cărora s-au dictat sentințele au fost imediat clasate, astfel că nici până în prezent nu au fost încredințate liberului acces al istoricilor. (Singurul care a avut posibilitatea să le cerceteze a fost generalul Ioan Dan, autorul monografiei la care a făcut adesea trimiteri: „Procesul” Mareșalului Ion Antonescu, 1993). Comuniști și democrați, deopotrivă,au fost și sunt interesați, se vede, ca adevărul să nu iasă la lumină, brutal... Volumul Procesul marii trădări naționale, apărut, culmea, sub egida... Editurii Eminescu (București, 1946; reeditare - București, Editura Eminescu, 1995), a reprezentat, decenii la rând, unica sursă de documentare pentru specialiști. Cu alt prilej, am examinat și am dovedit că ediția 1946 a Procesului... a fost contrafăcută. Stenograma ședințelor „Tribunalului Poporului” a fost ciuntită ori, pur și simplu denaturată, astfel că orice cititor, prototip al „omului nou” pe cale de afirmare, urma să înțeleagă numai ceea ce trebuia, anume că judecații și condamnații ar fi fost niște monștri (cf. Gh. Buzatu și colab., Ultimele zile al Mareșalului Antonescu, col. „Caietele magazin istoric”, 1/1993). Se află în curs de definitivare ediția Marcel Dumitru Ciucă a Procesului... (trei volume, deocamdată) și care ne îngăduie, în sfârșit, să cunoaștem direct de la sursă, nealterate, actele anchetei și ale farsei patronată de numitul „Tribunal al Poporului”. Un exemplu se impune, mai ales că unul din capetele de acuzare l-a constituit pregătirea și declanșarea „războiului criminal” pentru eliberarea teritoriilor străvechi românești din Răsărit la 22 iunie 1941 împotriva URSS. Astfel, după ediția 1946 a Procesului..., președintele „Tribunalului”, cu gândul la comuniști, a imputat mareșalului cum că ar fi ignorat protestele scrise contra războiului cu Rusia, acuzatul ar fi declarat: „Nu le-am văzut și depinde cine le face. Trebuie să le facă persoane responsabile și persoane calificate (cf. Procesul marii trădări naționale, p. 52).
Numai în ediția Ciucă întâlnim textul complet al declarației mareșalului: „Nu-mi amintesc (protestele scrise - G. B.). Și depinde cine le face. Trebuie să le facă persoane responsabile și persoane care se cade să vorbească în numele poporului român, acelea care aveau adeziunea maselor. Dacă sunt aceste persoane și le-am văzut și nu le-am luat în considerare, sigur că răspund. Dar nu există proteste și indicațiuni de la persoane care erau obligate să vorbească în numele neamului românesc” (cf. Procesul Mareșalului Antonescu. Documente, I, 1995, p. 199).
Din comparația textelor, se desprinde că Antonescu a fost dispus să-i asculte pe cei care vorbeau în numele poporului român... Ceea ce, evident, nu a fost cazul comuniștilor și al acoliților lor!
Farsa judiciară patronată de autoritățile comunicante de la București a constitui ceea ce s-ar putea denumi Procesul oficial al Mareșalului Antonescu. A fost, revenim asupra acestui lucru, un simulacru de proces, care a precedat și condus la un asasinat politic.
În același timp însă s-a desfășurat un alt proces al Mareșalului. În fapt, de la 1948 și până astăzi, acest proces este în curs de desfășurare. El este, cu adevărat, al poporului român, singurul în măsură să-l judece pe Mareșal. Iar nu prin interpuși sau „reprezentanți” adunați din toate zările... Strălucitul diplomat care a fost Grigore Gafencu, aflat în emigrație în Elveția și receptând la radio știrea despre execuția Mareșalului și a unora din colaboratorii săi, a consemnat în amplul său Jurnal: „Radio București anunță că azi (1 iunie 1946), la orele șase seara, Mareșalul Antonescu, Mihai Antonescu și alți patru (doi) demnitari au fost <executați>. Grația regală nu a putut, deci, interveni. Rușii a cerut moartea lor (...). Păcatele mareșalului au fost spălate prin abuzurile regimului de azi și prin primejdia de moartea pe care sovieticii o țin întinsă deasupra țării. Întâmplările care au urmat prăbușirii sale au așternut uitarea peste campania nenorocită ce el a purtat-o în Rusia, ca și peste oarba înverșunare cu care s- aruncat în brațele lui Hitler. ieri încă vinovat, Mareșalul cade ca un martir al cauzei românești, pentru că România nu mai cunoaște decât o singură amenințare: Rusia. În jurul lui se va naște o legendă care va îndulci judecata istoriei. Moartea ce i se trage din mânia imperiului vecin îl apropie de sufletul unui popor care se simte, în întregime, amenințat de acea împărăție” (vezi G. Buzatu, ed. „România cu și fără Antonescu”, Iași, 1991, p. 33).
Gafencu nu s-a înșelat: Moartea, la comanda altora, l-a apropiat pe Mareșal de sufletul poporului român. El a devenit un martir al cauzei românești pentru acest popor. Care, atunci ca și acum, cu gândul la Ion Antonescu nu înțelege să se abțină de la creștinescul Dumnezeu să-l ierte!
joi, 29 mai 1997
„Periscop” („TOMIS” 1997)
Ov. D., Periscop, „Tomis”, Constanța, 1997, mai
*
Clarie Middleton, producător, Lin Coghian, scenarist, și Philip Osment, regizor, de la Teatrul „Old Vic” din Bristol, Marea Britanie, s-au aflat din nou, în vizită de lucru, la Teatrul Dramatic din Constanța pentru definitivarea coproducției româno-engleze cu piesa „Iarna”. Cu acest prilej, oaspeții s-au întâlni cu reprezentanții presei constănțene în vederea unei colaborări și mediatizări a spectacolului în presa din țara noastră, cât și a României în presa britanică.
*
Muzeul de Artă Constanța a găzduit expoziția personală a unui redutabil plastician contemporan. Este vorba de pictorul Gheorghe Anghel din București, profesor la Academia de Arte, un statornic prieten al Dobrogei. Expoziția a cuprins: compoziții dedicate tinerei și fermecătoarei Melissa, grecoaică din orașul Galați, care i-a fascinat anii tinereții, lucrări dedicate peisajului marin și ținutului pontic, traversate de poezie, lumină și diafanitate.
*
De curând a fost inaugurat, la Constanța, primul studio teritorial Radio Tv din cele cinci pe care Direcția de Relații Publice a Armatei intenționează să le înființeze în toată țara. Prin intermediul studioului sunt mediatizate, cu înalt profesionalism și promptitudine, activitățile Marinei Militare și ale celorlalți luptători din Dobrogea. Redacția, din care fac parte ziariștii militari Marian Moșneagu și Nezir Gelaledin, este condusă de colonelul Lică Pavel, publicist și scriitor binecunoscut în orașul de la mare, întemeietorul, de fapt, al acestei redacții. Urăm colegilor noștri de la „Scutul Dobrogei” să obțină pe viitor, ca și până acum, rezultate cât mai performante.
*
Asociația artiștilor plastici „Amfora” a organizat, la Clubul „Favorit” din comuna Istria, vernisajul unei expoziții de pictură semnată de Iordan Barău, învățător la școala generală din comună, nepotul renumitului pictor tulcean Eugeniu Barău. Despre autor și lucrările sale au vorbit Paul Teodorescu, președintele asociației constănțene, Costin Antonescu, cercetător la Centrul Județean al Creației Populare, și pictorul Valentin Donici, care au relevat pasiunea lui I. Barău pentru pictura miniaturală, în special pentru peisajele pitorești însorite și portretistica expresivă, inspirate din lumea satului în care trăiește.
*
Icoana este, dincolo de actul manifestării obiectuale, un gest de veșnicie sufletească. A fi iconar presupune stăpânirea limbajului ontologic, al semnelor ce compun alfabetul ermineologic. Un iconar este un stabilizator de stări sufletești, un mijloc al dialogului de întărire în cuget, pe care omul îl poartă cu Dumnezeu și nu de puține ori și invers. Aceasta e starea pe care și-a găsit-o în pragul maturizării artistice Viorel Ungureanu, prezent cu 40 de icoane în spațiul galeriilor „Amfora” din Constanța. La vernisaj, prof. univ. dr. pr. Nechita Runcan remarca: „Dincolo de claritatea limbajului, pe care este stăpân, artistul încântă cu o gamă cromatică blândă, liniștită, senină, propice rugii, meditației și regăsirii sufletești, care accentuează valoarea icoanei prin limbajul grafic ce se va putea îmbogăți în timp”.
*
Editată de Liga Navală Română, Filiala Constanța, revista „Marea Noastră” a ajuns la cele de-al 22 lea număr. Având o redacție de profesioniști ai mării aflați acum în retragere, redactor șef col. (r) Ion Aramă, redactor șef adjunct cam. (r) George Petre, secretar de redacție cdr. (r) Doru Ionescu, susținută de colaboratori prestigioși și sponsori puternici, tipărită în condiții grafice excelente, publicația constănțeană este una din cele mai serioase reviste pentru propaganda, orientarea și promovarea intereselor marinărești din țară. Spicuim din sumar: „Viitorul marinei noastre” de vam. (r) Gheorghe Sandu, „Flota națională în fața soluțiilor salvatoare” de Ion Tița Călin, „Rolul comunității portuare în dezvoltarea durabilă a unui port” de Radu Kramer și Haralambie Beizadea, „Eseu despre ieșirea la mare” de cam. (r) G. Petre, „Delfinul mărturisește” de cam. (r) ing. Ilie Ștefan, „Nave... navigatori” de cdr. (r) Ion Borcilă.
*
În zilele de 9-10 mai, la Curtea de Argeș a avut loc Festivalul Național de Film cu tematică religioasă „Lumină din lumină”, ediția a IV a. Distinsă cu premiile I și III la edițiile anterioare, echipa Centrului Creației Populare Constanța, formată din Costin Antonescu și C. D. Mazilu, a fost din nou câștigătoarea premiului I ex aequo la categoria eseu cinematografic, cu filmele „Chipul” și „Crucile satului”. Primul film, autor C. Antonescu, abordează portretul unei metafore prin care copiii din clasa I a unei școli constănțene descoperă prin desen chipul dumnezeirii din ei. Cel de-al doilea film, autor C. D. Mazilu, încearcă o trecere în revistă a simbolismului crucii în satele dobrogene tradiționale, exprimat prin obiecte cotidiene în existența țăranului: biserica, fântâna, cișmeaua.
sâmbătă, 1 martie 1997
„Salonul de iarnă” (Ș. E. VALET 1997)
Ș. E. VALET, Salonul de iarnă, „Tomis”, Constanța, martie 1997
În plină lună a lui Făurar, galeriile „Amfora” au găzduit „Salonul de iarnă” - tradiționalul raport de activitate anuală, individuală și colectivă - și Asociației artiștilor plastici neprofesioniști „Amfora”, pe anul trecut. Parafrazându-l pe Corneliu Baba, putem spune că un salon de iarnă nu trebuie să scuture peste privitor excedente de zăpadă, dar se poate constitui într-un reper al activității artistului plastic, un revelator al căilor de exprimare străbătute de fiecare, o cronică a nivelului mai înalt ori nu atins de plastician în lungul drumului individual prin realitatea transpusă artistic în grafică, ulei, măști, ceramică și sculptură, machete. Translând, ca toate cele în această perioadă, de la amatorism la neprofesionism, termenul poate fi discutat prin prisma celor spuse de Ion Frunzetti, precum „că istoria adevărată a artei universale este cea a artei de amatori, în sensul mare al cuvântului - de iubitori - în vreme ce doar coregrafia moartă a activităților artistice, naționale ori particulare, ce n-au tins ori n-au ajuns să capete valoare universală, se ocupă de obicei de totalitatea profesioniștilor „cu patalama” al acesteia și nu doar de aceia care s-au păstrat amatori - adică îndrăgitori - până la capăt”.
Îmbogățindu-se structural cu studenți ai Universității „Spiru Haret” și elevi ori absolvenți ai Școlii de Arte, membrii Asociației „Amfora” și-au îndoit efortul personal și colectiv de ridicare a ștachetei, impresia privitorului fiind că acest salon este mult mai unitar în plan formal și calitativ decât precedentele. Vernisând evenimentul, dr. Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanța, observa efortul artiștilor de clarificare a demersului plastic, de depășire a greutăților tehnice ale limbajului, e îmbogățire a mijloacelor de expresie plastică. În plan conceptual, depășirea exprimărilor „fotografice” este de dorit, excursul artiștilor îndreptându-se cu precădere spre găsirea metaforei proprii prin care să comunice emoția, starea, sentimentul.
Cu toată foarte bogata participare - expunând peste patruzeci de plasticieni - cel mai relevant aspect ce-i apare privitorului este gradul de utilitate stilistică al expoziției, gândul ducând spre manifestare de grup. Etalează lucrări în ulei Costin Antonescu, Gh. Caraiman, Nicolae Crăcan, Gh. Dragomir, Ecaterina Hălmăgeanu, Doina Misian, Aurel Parasca, Maricica Petrov, Costin Petrescu, Traian Pihion, Ion Popescu, Gabriel Stratulat, Paul Teodorescu, Viorel Ungureanu ș. a. Grafica, expusă în galeria „Amforeta”, este onorată de Eugenia Coman, Gabriela Dima, Maria Goșoiu, Daiana Matieș, Jeni Mazilu, C. D. Mazilu, Tita Pletea, Constantin Toma, Sorana Văsoiu ș. a. V. Ungureanu expune și măști, Veniamin Mârza - ceramică și sculptură mică, C. Antonescu - machete analitice ale locuirii tradiționale dobrogene.
Într-o viitoare cronică a Asociației „Amfora” - aflată pe locul doi într-un top național al artiștilor neprofesioniști - actualul Salon de iarnă se constituie într-un moment de revelație plastică și într-un punct de răscruce organizatorică.
joi, 29 iunie 1995
„Periscop” (ROȘCA 1995)
Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1995, iunie-iulie
*
Ca recunoaștere a incontestabilelor sale merite pe tărâm științific, conf. univ. dr. Vasile Sârbu a fost primit ca membru activ al prestigioasei Academii de Științe din New York, onoare de care nu se bucură decât puțini români. Dedicând diploma primită primei promoții de absolvenți ai Facultății de Medicină și Farmacie din Constanța, V. Sârbu a făcut un gest care îl onorează.
*
Cotidianului „Cuget liber” i-au fost conferite placheta omagială și diploma de onoare a Federației Naționale a Revoluționarilor din România, în semn de recunoștință pentru activitatea depusă în slujba promovării și apărării idealurilor Revoluției române din Decembrie 1989.
*
Marele Stat Major al Marinei Militare și Cercul Ofițerilor din Constanța au făcut un gest deosebit față de copiii cu handicap fizic și mental, găzduind în ziua de 1 iunie 1995 un emoționant spectacol organizat de Societatea „Caritatea” a handicapaților din județul Constanța. O sală plină a aplaudat pe parcursul a două ore pe micuții artiști și pe invitații acestora, copii și elevi ai Grădiniței nr. 12 și ai Școlii Generale nr. 8, precum și pe membrii trupei de dans „Fan Club Michael Jackson”. Felicitări marilor firme constănțene care au sponsorizat această admirabilă inițiativă!
*
A apărut primul număr al revistei „Universitarium”, editată de studenții Universității „Ovidius”, Facultății de Medicină și Institutului de Marină Civilă. Tânăra și ambițioasa echipă redacțională, căreia îi urăm mult succes în continuare, este coordonată de Alexandru Papadumitru.
*
Muzeul Marinei din Constanța a găzduit o expoziție de grafică, reunind lucrările artistelor plastice Georgeta Călin și Magdalena Cioară. Mesajul lucrărilor nu este doar o transfigurare a realității, el intenționând a fi o meditație spirituală de avangardă.
*
La Festivalul Filmului Religios „Lumină din lumină”, ediția a II a, organizat la Curtea de Argeș, filmul video realizat de Centrul Creației Populare „Teodor Burada” din Constanța a fost distins cu premiul I. Intitulat „Izvorul creștinismului”, filmul prezintă lăcașul de cult din apropierea comunei Ion Corvin, primul monument de cult creștin din România, cunoscut sub denumirea Grota Sfântului Andrei. Felicitări echipei din care au făcut parte C. D. Mazilu, consultant, și Costin Antonescu, realizator.
*
Asociația Filateliștilor „Tomis” Constanța și Liga Navală Română, filiala Constanța, au organizat cu prilejul Centenarului Flotei comerciale maritime moderne române o amplă expoziție de filatelie, cartofilie și maximafilie. Între expozanți remarcăm pe Viorel Lipovan, Doru Ionescu, Valeriu Sima Francisc Hosciuc, Virgiliu Moroianu, Titu Nicolaescu și Tiberiu Petrilla.
*
Absolventă a Școlii de Arte din Constanța, promoția 1980, la clasa maestrului Mihai Vătămanu, talentata artistă plastică Maria Goșoiu a deschis o nouă expoziție personală, găzduită de Galeriile „Amfora”. Numerosul public prezent la vernisaj a apreciat deopotrivă admirabilele acuarele și uleiuri ale Mariei Goșoiu, cât și lucrările elevilor de la școlile generale 1 și 2 din Basarabi, între care am remarcat pe cele semnate de Oana Țarălungă, Flavia Curoșu, Cristian Buduroi, Cristina Dina și Florian Lupu.
*
Firma „Darstel” SRL Constanța a organizat într-un cadru de excepție (complexul „Caraiman”), salonul Bingo Sport Mamaia, pornind de la ideea că organizarea acestui tip de joc într-un cadru improvizat poate prejudicia alte activități de ordin civic și administrativ. Nu lipsesc noutățile (tombola de 1 milion de lei în fiecare dimineață, câștiguri în autoturisme Oltcit săptămânal, Dacia Liberta bisăptămânal, Daewo lunar, jocuri cu taloane pentru elevi și studenți între anumite ore), dar marea surpriză pentru noi este că patronul acestui salon Bingo, Corneliu Baltă, este un împătimit iubitor de cultură și artă. Împreună cu un grup de tineri actori, regizori și oameni de cultură a pus bazele Fundației naționale de teatru experimental „Alternative”, pornind de la ideea că publicul constănțean merită un teatru elevat, spectacole de cea mai înaltă calitate artistică. Reținem afirmația că, dacă afacerile vor merge bine, implicația în fenomenul cultural a firmei „Darstel” și a lui C. Baltă va fi cu mult mai mare. Dacă așa stau lucrurile, îi urăm din toată inima mult succes și la mai mare!
sâmbătă, 8 ianuarie 1994
„Periscop” (ROȘCA 1994)
Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, ianuarie 1994
*
Prestigiul Universității constănțene „Ovidius” este în continuă creștere. În cursul lunii decembrie 1993, profesorul universitar doctor Silviu Sburlan a devenit membru de onoare al prestigioasei universității Granada din Spania.
*
În organizarea Centrului Tradiției și Creației Populare Județene Constanța a avut loc a VI a ediție a Festivalului „Datini de iarnă” A fost vernisată la Galeriile „Amfora” expoziția taberei de cercetare etnografică Izvoarele, comuna Lipnița, precum și spectacolul de teatru popular „Crăciunul” în regia lui Costin Antonescu și C. Mazilu.
*
La Muzeul de Artă Constanța a avut loc lansarea volumului „Amurgul” purtând semnătura prozatoarei Cristina Tamaș. Romanul a văzut lumina tiparului la cunoscuta editură constănțeană „Muntenia”.
*
Sfârșitul anului 1993 a fost marcat printr-un moment deosebit pentru viața economică a orașului: deschiderea Bursei Maritime și de Mărfuri Constanța.
*
În sala de festivități a Consiliului Județean a avut loc un emoționant spectacol oferit de elevii școlii generale nr. 8 a copiilor handicapați din Constanța. Cu sprijinul nemijlocit al domnilor Emil Trandaș, Romeo Popescu, Viorel Borună, Dumitru Rădulescu și Nicolae Moroianu, cu aportul substanțial al firmelor Coca Cola, Apă Canal, SNC, Dobrogea, Romcereal, Goliat, Doi Dibaci, Comtexin, Columbia, Ovidius, Comtext, Traian, Malbera, Socep, Romtrans, Oil Terminal, și al fundației Phoenix Caritas, copiilor le-au fost înmânate tradiționalele daruri de Crăciun. Un gest deosebit care merită cu prisosință semnalat.
*
Serbarea pomului de Crăciun organizat de filiala PDAR Constanța și SC Toplacer SA Topraisar în saloanele restaurantului „Continental” din Constanța s-a bucurat de prezența senatorilor Ioan Coja și Sabin Ivan, a domnului Dumitru Florea, președintele PDAR Constanța, Stela Palay, Viorel Delcă, Pafani Iancu, vicepreședinți, a domnilor Adrian Bavaru, Dumitru Manole și Constantin Trandafir. Ansamblul artistic al copiilor din Topraisar, condus de ec. Marinela Guțu, a oferit un excelent recital de colinde românești.
*
Două debuturi editoriale la început de an: „Drum de ape și cer”, sub semnătura lui Ion Drăgănescu, și „Dans”, purtând semnătura Mihaelei Mihai. Anul 1994 se anunță deosebit de bogat în astfel de evenimente, chiar dacă vom ajunge să cumpărăm cărțile în rate...
*
Editat sub auspiciile Societății de Poezie a Noii Zeelande, în îngrijirea lui Iona Woodward, volumul „Black before the Sun” include, alături de texte ale unor poeți din întreaga lume, o poezie a discretei și sensibilei noastre concitadine Stela Șlapac. Antologia este editată de renumitul critic literar William Higginson, care consideră că multe dintre textele publicate sunt de o excepțională valoare artistică.
joi, 30 iulie 1992
„Periscop” (ROȘCA 1992)
Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1992
*
„Terpres Todor Company” SRL Mangalia, al cărei patron este Gheorghe Todor, a devenit o firmă prestigioasă, dispunând de o librărie „Nichita Stănescu”) în Mangalia, de 14 chioșcuri în Constanța și pe litoral, de numeroși vânzători volanți. În 1991, în colaborare cu editura Cartea Românească, a organizat Târgul de carte de la Neptun, prilej cu care au avut loc întâlniri ale iubitorilor de literatură cu Gabriel Liiceanu, Octavian Paler, Ana Blandiana, Florin Iaru etc. În acest an, având ca sponsori principali firmele „arta grafică” și „Cartea Românească” organizează a doua ediție a Târgului de Carte. Suntem convinși că, într-un viitor nu prea îndepărtat, încă unul din visurile lui Gheorghe Todor va deveni realitate: Editura „Interpres Todor Company”. Îi dorim mult succes!
*
Într-o nouă și inspirată ținută grafică (semn că prietenul nostru Costin Antonescu este în continuare pe baricade!) a apărut numărul 2 al revistei trimestriale de etnografie și folclor „Datina”. După lectura celor opt pagini dense, abordând subiecte de mare interes (Fântâni și cișmele în Dobrogea de sud, Mitul marelui drum, Cântece de război, Plaja Ovidiu - simbol urbanistic, Plantele - univers magic, Etnografie și non-etnografie, Colonia meșteșugărească), te încearcă regretul că „Datina” nu are periodicitate lunară.
*
Prestigioasa revistă „Observator”, periodic românesc pentru cultură, politică, studii și opinii, care apare la Munchen sub îngrijirea scriitorului și publicistului Radu Bărbulescu, a decernat Premiul pentru eseu 1991-1992 colegei și prietenei noastre Doina Jela. căreia îi adresăm sincere felicitări!
*
Din informațiile primite de la profesorul Viorel Lungu, școala nr. 30 Constanța, rezultă că nu demult a intrat în țară o însemnată cantitate de argint și bronz, la care vameșii s-au uitat lung și admirativ, fără a putea aplica însă temutele taxe, cuvenite în astfel de împrejurări. Să nu vă închipuiți că i-a apucat mila. Dimpotrivă, au fost încântați, fiindcă argintul și bronzul erau sub formă de.. medalii, obținute de elevii constănțeni la Concursul de arte grafice figurative Tambre d Alpago, Italia, 1992. Meritorii câștigători sunt: Camelia Fântână, Aurelia Grasu, Olivia Bangal și Eugenia Andreescu, care au obținut Premiul I și medalii de argint, și Ramona Tătaru, Veronica Marica și Elena Tilică, ocupante ale locului III, medaliate cu bronz. Cu acest prilej, profesoarei Lidia Ștefănescu de la școala nr. 9 Constanța i-a fost acordată diploma de merit. Felicitări tuturor!
*
Firma „On Plonge” SRL Constanța este cunoscută datorită cochetului restaurant deschis pe digul de incintă al portului turistic Tomis, singurul loc din oraș unde se prepară specialități culinare cu specific marin (midii, rechin, rizeafcă, stavrid proaspăt etc). Nu demult, această societate comercială a deschis pe terasa Teatrului de vară Soveja un... anticariat! Noua unitate vinde și achiziționează la prețuri avantajoase cărți din toate domeniile.
*
Echipa bucureșteană din această vară a postului de radio Costinești se pare că avenit pe litoral doar pentru a face plajă. O culme a evidentei lipse profesionalism a fost întrebarea „Vă place să vă suiți în balerină?”, repetată exasperant sâmbătă, 11-07-1992, cu prilejul unei „anchete” în parcul de distracții. Nu intenționăm să jignim pe nimeni, dar astfel de emisiuni pot fi realizate și cu forțe locale, apelând la serviciile negustorilor de păstârnac din Piața Griviței sau la chelnerii căsuței „Prahova” din Satul de vacanță. Noi știm cât de bine s-ar pricepe aceștia la balerine, dar în mod sigur cu mai mult umor!
*
Faptul că detectivii constănțeni au editat o publicație nu poate decât să ne bucure. Prin specificul meseriei, aceștia sunt deseori eroii unor întâmplări deosebite, fiind cei mai în măsură să informeze opinia publică despre ceea ce se petrece în „culisele” acestui oraș bântuit de lichele și mafioți. După lectura primului număr al săptămânalului „Deppa” aș fi rămas cu o impresie relativ bună dacă întâmplător nu aș fi cunoscut, din surse absolut sigure, amănunte în legătură cu ceea ce a pățit Radu Sebastian, directorul Administrației financiare a municipiului Constanța. În articolul „Big boss” din „Deppa”, Laurențiu Chifor afirmă că „atunci când cineva devine de prisos, Mafia îl elimină și aici am putea da cazul lui Radu Sebastian, care este internat în spital într-o stare gravă în urma unei bătăi”. În fața acestor afirmații am rămas, pe bună dreptate, ca la dentist. Probabil că metodele de investigare ale detectivilor noștri sunt extrem de sofisticate, dacă într-un timp atât de scurt au ajuns la concluzia că directorul este mafiot și, devenind de prisos, a fost eliminat, dacă un banal accident, cu urmări, ce-i drept, foarte grave (din cauza întunericului, Sebastian s-a lovit de un corp dur și de un perete într-un punct termic), s-a metamorfozat în „bătaie”. Ciudat mod, pentru o agenție de detectivi, de a-și face reclamă!
*
La Editura Medicală a apărut volumul Un masaj la îndemâna oricui - presopunctura, purtând semnătura domnului senator Sabin Ivan. O lucrare extrem de interesantă care se adresează publicului larg, în care autorul prezintă pe înțelesul tuturor celebre metode terapeutice ale medicinei chineze.