„Salonul de iarnă” (Ș. E. VALET 1997)

 Ș. E. VALET, Salonul de iarnă, „Tomis”, Constanța, martie 1997

În plină lună a lui Făurar, galeriile „Amfora” au găzduit „Salonul de iarnă” - tradiționalul raport de activitate anuală, individuală și colectivă - și Asociației artiștilor plastici neprofesioniști „Amfora”, pe anul trecut. Parafrazându-l pe Corneliu Baba, putem spune că un salon de iarnă nu trebuie să scuture peste privitor excedente de zăpadă, dar se poate constitui într-un reper al activității artistului plastic, un revelator al căilor de exprimare străbătute de fiecare, o cronică a nivelului mai înalt ori nu atins de plastician în lungul drumului individual prin realitatea transpusă artistic în grafică, ulei, măști, ceramică și sculptură, machete. Translând, ca toate cele în această perioadă, de la amatorism la neprofesionism, termenul poate fi discutat prin prisma celor spuse de Ion Frunzetti, precum „că istoria adevărată a artei universale este cea a artei de amatori, în sensul mare al cuvântului - de iubitori - în vreme ce doar coregrafia moartă a activităților artistice, naționale ori particulare, ce n-au tins ori n-au ajuns să capete valoare universală, se ocupă de obicei de totalitatea profesioniștilor „cu patalama” al acesteia și nu doar de aceia care s-au păstrat amatori - adică îndrăgitori - până la capăt”.

Îmbogățindu-se structural cu studenți ai Universității „Spiru Haret” și elevi ori absolvenți ai Școlii de Arte, membrii Asociației „Amfora” și-au îndoit efortul personal și colectiv de ridicare a ștachetei, impresia privitorului fiind că acest salon este mult mai unitar în plan formal și calitativ decât precedentele. Vernisând evenimentul, dr. Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanța,  observa efortul artiștilor de clarificare a demersului plastic, de depășire a greutăților tehnice ale limbajului, e îmbogățire a mijloacelor de expresie plastică. În plan conceptual, depășirea exprimărilor „fotografice” este de dorit, excursul artiștilor îndreptându-se cu precădere spre găsirea metaforei proprii prin care să comunice emoția, starea, sentimentul.

Cu toată foarte bogata participare - expunând peste patruzeci de plasticieni - cel mai relevant aspect ce-i apare privitorului este gradul de utilitate stilistică al expoziției, gândul ducând spre manifestare de grup. Etalează lucrări în ulei Costin Antonescu, Gh. Caraiman, Nicolae Crăcan, Gh. Dragomir, Ecaterina Hălmăgeanu, Doina Misian, Aurel Parasca, Maricica Petrov, Costin Petrescu, Traian Pihion, Ion Popescu, Gabriel Stratulat, Paul Teodorescu, Viorel Ungureanu ș. a. Grafica, expusă în galeria „Amforeta”, este onorată de Eugenia Coman, Gabriela Dima, Maria Goșoiu, Daiana Matieș, Jeni Mazilu, C. D. Mazilu, Tita Pletea, Constantin Toma, Sorana Văsoiu ș. a. V. Ungureanu expune și măști, Veniamin Mârza - ceramică și sculptură mică, C. Antonescu - machete analitice ale locuirii tradiționale dobrogene. 

Într-o viitoare cronică a Asociației „Amfora” - aflată pe locul doi într-un top național al artiștilor neprofesioniști - actualul Salon de iarnă se constituie într-un moment de revelație plastică și într-un punct de răscruce organizatorică.

„Salonul de iarnă” (DIMA 1995)

 Gabriela Dima, Simeza. Salonul de iarnă, „Tomis”, Constanța, martie 1995

În luna februarie Galeria Amfora ne-a făcut surpriza unei admirabile oferte artistice. Salonul de Iarnă al Asociației Artiștilor Plastici Amfora tinde de câțiva ani să consacre o tradiție acestei bresle artistice. Talentul, imaginația și forța expresivă a actului de creație, caracterizată lucrările celor 30 de expozanți în marea lor majoritate tineri absolvenți ai Școlii de Arte: Virginia State, Ionuț Popescu, Gabriel Stratulat, Maria Goșoiu, Anca Donici, Traian Pihion etc. Între ei se disting personalități deja consacrate: Paul Teodorescu, Haralambie Fantaziu, C-tin  Mîscă, Radu Crînguș, Iuliana Rusu.

Abordând tehnici diferite, de ulei, tempera, guașă, acuarelă, desen sau tuș, stăpâni pe mijloacele expresive ale artei lor, acești artiști acordă spiritului libertatea de a investiga dincolo de dogme și granițe „lingvistice”. Criticii de artă prezenți la vernisaj, Doina Păuleanu și Florica Cruceru, au fost de părere că o mare parte din acești artiști, chiar dacă nu profesioniști, au un talent situat cu mult peste medie, iar îndrăzneala cromatică, ineditul compozițiilor și diversitatea temelor alese, conferă expoziției o dimensiune cu mult mai amplă decât au bănuit chiar artiștii înșiși.

Succesul vernisajului confirmă un debut cu dreptul, la început de an, al Galeriilor Amfora. Într-o vreme când piața este inundată de kitsch, acest generos spațiu cultural este o bucurie.