Portul Akaroa din Noua Zeelandă în 1863 (VERNE 1901)

<
(...)
Akaroa face parte din peninsula Banks, care se detașează din coasta insulei Tawai - Pounamou* sub paralela 44**. E o anexă a provinciei Canterbury, una din cele două mari diviziuni ale insulei. Orașul nu e decît o modestă așezare situată în partea dreaptă a golfului, în fața unor munți înșiruiți pe celălalt mal, cît vezi cu ochii. În partea aceea, locuiau băștinașii maori***, în mijlocul unor minunate păduri de brazi, care furnizează excelente arborade construcțiilor maritime.
Așezarea era împărțită pe atunci în trei mici colonii de englezi, germani și francezi, care fuseseră aduși în 1840 pe vasul Robert-de-Paris****. Guvernul concesionase acestor coloni o cantitate oarecare de pămînturi, lăsîndu-le eventualul profit. Astfel, lanuri de grîu, grădini împrejmuind numeroasele case de lemn ocupă solul riveran, care rodește legume și fructe - mai ales piersici, pe cît de abundente, pe atît de savuroase.
(...)
>

SURSA
Jules Verne, Șarpele de mare, trad. I. Hobana, Ed. Tineretului, București, 1969, pp. 34-35.

NOTE M. T.
* Tawai - Pounamou / Te Wai Pounamou / Te Waipounamou = Insula sudică a Noii Zeelande, una din cele două mari insule a arhipeleagului. (http://www.tourism.net.nz/new-zealand/about-new-zealand/regions/--south-island/regional-information.html)
** Paralela 44 grade la sud de Ecuator.
*** Maori = Populația indigenă a Noii Zeelande, venită din insulele Polineziei de Est în secolul XIII. (http://www.teara.govt.nz/en/maori)
**** Robert, conte de Paris = Roman istoric publicat în 1831 de scoțianul Walter Scott. Acțiunea se petrece la Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, în 1097, în timpul Cruciadei I. (http://www.walterscott.lib.ed.ac.uk/works/novels/robert.html)

Aforism de F. Banks

Dacă vrei să faci cu adevărat ceva, vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o scuză.

Frank Banks

Rezistența omului la temperaturi înalte (VERNE 1864)

(199-200/IX) „-(…) Niște fete de la cuptorul seniorial al orașului La Rochefoucauld, puteau rămîne 10 minute în acest cuptor, la o temperatură de 300 grade (1), în timp ce merele și carnea se rumeneau perfect.

-(…) În 1774, 9 compatrioți, Fordyce, Banks, Solander, Blagdin, Home, Nootrh, lord Seaforth și cpt. Philips, au suportat o temperatură de 295  grade (2), în timp ce niște ouă și friptură erau preparate lîngă ei.

-(…) Ducele de Raguzo și dr. Jung, un francez și un austriac, au văzut un turc care s-a băgat într-o baie care avea 170 grade. (3).

-(…) Limita extremă a temperaturii stabilite pentru băi este 107 grade. (4).

-(…); temperatura englezilor este de 101 grade. (2)

n. 1 = 132 gr. C.

n. 2 = 128 gr. C.

n. 3 = 78 gr. C.

n. 4 = 42 gr. C.

n. 2 = 37 gr. C”

J. VERNE, Căpitanul Hatteras, trad. (fr. 1864-5) I. Katz, ed. II, ed. I.Creangă/5, București, 1990, 297 p.