Semne clare că el e bărbatul ideal

1. Poate să gătească fără să folosească cuptorul cu microunde.
2. Se poartă ca un adevărat gentleman cu mama ta.
3. Îndepărtează orice gânganie din preajma ta, înainte ca tu s-o vezi.
4. Ştie care e cântecul vostru.
5. Doar pentru că a aprins câteva lumânări parfumate nu înseamnă că vrea sex.
6. Îşi dă seama când ceva te nemulţumeşte doar uitându-se în ochii tăi.
7. Pentru tine, a renunţat la tricourile „heavy-metal”.
8. Te însoţeşte în vizitele la părinţii tăi. De bunăvoie!
9. Ştie cât porţi la pantofi.
10. Nu flirtează niciodată cu alte femei. Singura pe care încearcă s-o „cucerească” e mama ta. Şi funcţionează!
11. Te lasă pe tine să alegi pro-gramul TV la care să vă uitaţi. Din nou, de bunăvoie!
12. Îţi masează picioarele umflate încă din taxi, după o zi de mers pe tocuri.
13. Termină la timp tot ce are de făcut (inclusiv în dormitor!).
14. Acceptă faptul că ai un „cel mai bun prieten”, chiar dacă acesta nu e gay.
15. Nu te acuză niciodată că suferi de sindrom premenstrual.
16. Îţi face toate poftele, chiar dacă e 11 noaptea.
17. Separă întotdeauna rufele colorate de cele albe.
18. Îţi înregistrează emisiunea preferată, dacă nu ai apucat s-o vezi la timp.
19. Îţi aduce micul dejun la pat. Plus cafea!
20. Pentru tine, ar încerca să închidă şi o uşă rotativă! 
(sursa:www.e/joy.ro)


''Cuget Liber'', Fun, Constanţa, 1 noiembrie 2013

Rezistența omului la temperaturi înalte (VERNE 1864)

(199-200/IX) „-(…) Niște fete de la cuptorul seniorial al orașului La Rochefoucauld, puteau rămîne 10 minute în acest cuptor, la o temperatură de 300 grade (1), în timp ce merele și carnea se rumeneau perfect.

-(…) În 1774, 9 compatrioți, Fordyce, Banks, Solander, Blagdin, Home, Nootrh, lord Seaforth și cpt. Philips, au suportat o temperatură de 295  grade (2), în timp ce niște ouă și friptură erau preparate lîngă ei.

-(…) Ducele de Raguzo și dr. Jung, un francez și un austriac, au văzut un turc care s-a băgat într-o baie care avea 170 grade. (3).

-(…) Limita extremă a temperaturii stabilite pentru băi este 107 grade. (4).

-(…); temperatura englezilor este de 101 grade. (2)

n. 1 = 132 gr. C.

n. 2 = 128 gr. C.

n. 3 = 78 gr. C.

n. 4 = 42 gr. C.

n. 2 = 37 gr. C”

J. VERNE, Căpitanul Hatteras, trad. (fr. 1864-5) I. Katz, ed. II, ed. I.Creangă/5, București, 1990, 297 p.

C.L.A. Medgidia în 1986 („Tomis” 1986)

Unul dintre cei buni cunoscători ai întreprinderilor județului Constanța a fost economistul Gheorghe Gavrilă, care a scris despre acestea în paginile ziarelor „Dobrogea nouă” și „Munca”. În iunie 1951 a intrat în funcțiune primul cuptor al Fabricii de var Medgidia cu lansarea primei șarje de clincher. Printre angajații întreprinderii din acel moment inaugurativ se numărau: strungarul Dumitru Caranfil, tâmplarul Memet Mazlam, electricianul Omer Ferit, lăcătușii Mitu Georgescu (în 1986 la Cariera 1986) și Vasile Seceleanu (în 1986 la Silozul de ciment din portul Constanța) și laboranta Ioana Cazacu.
În 1969 au mai fost construite două cuptoare de fabricare a clincherului prin procedeul uscat. În anii 1970 și 1971 au fost date în funcțiune cele două linii de fabricare a tuburilor de azbociment, pentru ca în 1972 să fie inaugurată linia de fabricare a plăcilor de azbociment. Ca urmare, în martie 1973 fabrica a fost redenumită Combinatul de Lianți și Azbociment. În 1986 a început construcția celui de-al șaptelea, de trei ori mai mare decît primele.
Un alt angajat veteran al CLA a fost zidarul-șamotor Mihai Albulescu, șef de tură în 1986. În acest an el era implicat în construcția celui de-al șaptelea cuptor, adică a doua linie de 3000 t în 24 de ore, fiind mândru că CAL era de mult cel mai important exportator de ciment al României. Despre această linie, directorul Constantin Savidis, în funcție de 25 de ani, explica că va produce în premieră națională clincher de pudră calcinată. El spera că prin automatizări, CAL să redevină în 1986 cel mai mare producător de ciment al țării. În paralel, Paulina Gherlan, președinta Consiliului Oamenilor Muncii al CAL, se aștepta la „reducerea și mai drastică” a consumurilor de energiei, combustibili, materii prime și materiale.
În „Munca” din 4 septembrie 1986, G. Gavrilă nota că, în bilanțul CAL pentru cel de-al treilea Congres al Oamenilor Muncii, era menționată o depășire a planului producției marfă produsă și în- casată de 27, 8 milioane lei.

SURSA
?, Combinatul pentru Lianți și Azbociment Medgidia, ”Tomis”, Constanța, 1986.

Gospodărie țărănească din județul Tulcea (MILIAN 2001)

 Mihai Milian, Gospodăria țărănească conservată „in situ”, „Datina”, Constanța, s. v., aug. 2001, p. 8-9.

Obiectivul muzeal Gospodăria țărănească conservată „in situ” din satul Enisala reprezintă sinteza arhitecturii tradiționale din nordul Dobrogei, la începutul secolului XX. Ca muzeu etnografic și această unitate, chiar dacă nu are dimensiunea celor din București, Cluj, Sibiu, Sighet, Vâlcea, are ca scop păstrarea tradiției, astfel încât spiritualitatea unui popor să fie definită și caracterizată prin modul lui de viață, ocupațiile și meșteșugurile tradiționale, prin credințele, datinele și arta sa. Restaurată în 1971, gospodăria este un punct de atrație pentru turiștii care vizitează aceste locuri. Aceast este amplasată în centrul satului, pe partea dreaptă a șoselei ce leagă Babadag de localitățile din zona lacului Razim. Ansamblul arhitectural cu prinde casa cu chiler și câteva din anexele tipice pentru o gospodărie din zonă: grajdul pentru animale, șoproanele, bucătăria și cuptorul de vară, porumbarul, fântâna. Dacă în 1971 achiziționarea și restaurarea acestei case avea ca intenție organizarea unui muzeu etnografic limitat la o gospodărie tipică pentru zonă, de-a lungul anilor aceasta s-a dezvoltat ca un muzeu al satului dobrogean, pentru că astăzi adăpostește și colecții de obiecte privind ocupații și meșteșiuguri reprezentative pentru acest ținut. De aceea, a fost necesară și posibilă, după 1990, îmbogățirea gospodăriei, în limitele impuse de suprafața ei, cu noi spații de expunere și depozitare. Au fost construite un nou corp de casă - bucătăria de vară - cu cuptor de pâine, șopron și beci și un spațiu semideschis cu trei șoproane pentru unelte și utilaje. Planimetria casei este cea tradițională: o tindă centrală și două camere, bucătărie de iarnă și magazie, având la fațaă și pe latura dinspre stradă prispă cu balustradă și stâlpi. Pe latura din spate, spre nord, pe aporpae toată lungme a casei, se află chilerul (spațiul pentru depozitare). Ornamentele de la pazie și fronton cu motive florale, geometrice și zoomorfe (cai afrontați) realizate în tehnica traforului sunt cele frecvent întâlnite în arhitectura tradițională din zonă. Anexele au fost reconstutite și aveau, în viața satului, o funcționalitate adecvată la practicarea ocupațiilor și meșteșugurilor. Ele erau: adăpost pentru animale, loc pentrru depozitarea cerealeor sau a nutrețului pentru vite, a atelajelor și uneltelor. Aceste anexe au devenit spații de reprezentare a colecțiilor. Pot fi văzute în acest spații: instrumentar agricol; căruțe pictate, tipic dobrogene; unelte pescărești; scule și produse de dogărie, fierărie, albinărit, olărit; instrumentar pentru industria casnică. Un interes deosebit prezintă colecția de aramă cu piese de forme și dimensiuni determinate de funcționalitatea lor variată. Interiorul locuinței relevă principiile estetice ale organizării spațiului de locuit tradițional la români. Țesăturile se impun atenției vizitatorilor prin rolul funcțional de a acoperi pereții și prin cel decorativ în crearea unei ambianțe deosebite. Compozițiile ornamentale, reprezentările stilizate și denumirile sugestive ale motivelor („pomișorii”, „miezul nucii”, „fetele”, „calul și călărețul”) evidențiază valențe estetice deosebite. Cromatica variată a motivelor de la culorile sobre la cele vii, este echilibrată de culoarea de fond, alb sau negru, și de galbenul borangicului. Există părerea că obiectivul și-a atins scopul pentru care a fost creat pentru că s-a limitat la spațiul nord-dobrogean și (...).