Povestea senzaţională a primei misiuni de salvare cu elicopterul

Cuget Liber 29 noiembrie 2013

Ziua Marinei Române - 15 august 1902

<Probabil că nu puțini sunt aceia care nu cunosc trecutul orașului dobrogean Constanța și al însemnătății, din punct de vedere marinăresc, al zilei de 15 august.
Ziua Marinei a fost celebrată, pentru prima oară, pe 15 august 1902, la bordul crucișătorului „Elisabeta”. La eveniment a luat parte și ministrul de război Dimitrie A. Sturzda. În aceeași seară a urmat un banchet și serbarea marinărească propriu-zisă. Primarul Constanței de atunci, Cristea Georgescu, din dorința de a atrage cât mai mulți turiști pe litoral, a decis ca la 15 august, odată cu sărbătorirea „patroanei” Marinei, Sfânta Maria, să se organizeze, atât pe apă, cât și pe uscat, serbări demne de orașul dobrogean.
Un an mai târziu, la 15 august 1903, la regate au participat și bărcile vasului de război rus Psezuape, aflat în vizită în portul Constanța.
De la an la an, serbările au sporit în amploare și semnificații.>

SURSA
Andreea Iliescu, „Litoral”, Constanța, 10-16 august 2012, p. 4.

C.L.A. Medgidia în 1986 („Tomis” 1986)

Unul dintre cei buni cunoscători ai întreprinderilor județului Constanța a fost economistul Gheorghe Gavrilă, care a scris despre acestea în paginile ziarelor „Dobrogea nouă” și „Munca”. În iunie 1951 a intrat în funcțiune primul cuptor al Fabricii de var Medgidia cu lansarea primei șarje de clincher. Printre angajații întreprinderii din acel moment inaugurativ se numărau: strungarul Dumitru Caranfil, tâmplarul Memet Mazlam, electricianul Omer Ferit, lăcătușii Mitu Georgescu (în 1986 la Cariera 1986) și Vasile Seceleanu (în 1986 la Silozul de ciment din portul Constanța) și laboranta Ioana Cazacu.
În 1969 au mai fost construite două cuptoare de fabricare a clincherului prin procedeul uscat. În anii 1970 și 1971 au fost date în funcțiune cele două linii de fabricare a tuburilor de azbociment, pentru ca în 1972 să fie inaugurată linia de fabricare a plăcilor de azbociment. Ca urmare, în martie 1973 fabrica a fost redenumită Combinatul de Lianți și Azbociment. În 1986 a început construcția celui de-al șaptelea, de trei ori mai mare decît primele.
Un alt angajat veteran al CLA a fost zidarul-șamotor Mihai Albulescu, șef de tură în 1986. În acest an el era implicat în construcția celui de-al șaptelea cuptor, adică a doua linie de 3000 t în 24 de ore, fiind mândru că CAL era de mult cel mai important exportator de ciment al României. Despre această linie, directorul Constantin Savidis, în funcție de 25 de ani, explica că va produce în premieră națională clincher de pudră calcinată. El spera că prin automatizări, CAL să redevină în 1986 cel mai mare producător de ciment al țării. În paralel, Paulina Gherlan, președinta Consiliului Oamenilor Muncii al CAL, se aștepta la „reducerea și mai drastică” a consumurilor de energiei, combustibili, materii prime și materiale.
În „Munca” din 4 septembrie 1986, G. Gavrilă nota că, în bilanțul CAL pentru cel de-al treilea Congres al Oamenilor Muncii, era menționată o depășire a planului producției marfă produsă și în- casată de 27, 8 milioane lei.

SURSA
?, Combinatul pentru Lianți și Azbociment Medgidia, ”Tomis”, Constanța, 1986.

Bibliografii la Biblioteca Județeană Constanța (BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ CONSTANȚA 2006)

 Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța, Cartea și lectura la Pontul Euxin, Constanța, 2006.

(90-91)

(...) Volumul este completat cu iun indice de persoane.Lucrarea a avut ecou în lumea științifică, artistică și literară, astfel că autoarea [Constanța Călinescu] și-a continuat demersul bibliografic, publicînd în 1979, tot sub egida BJC (în colaborare cu Ion Faiter), un al doilea volum, intitulat, liric, Dimensiunile unor vocații.

Într-un scurt cuvînt înainte, lucrarea este salutată de eminescologul și bibliologul Augustin Z. N. Pop:  „Numai prin asemenea repertorieri de creatori și de valoroase creații regionale  se poate întocmi analitic harta spiritualității românești, de-a lungul vremii, adevărată laudă a patriei, făcând prezentă pe tabloul ei desfășurat tradiția sprijinitoare a uriașului efort cultural contemporan al românilor...”. Volumul are în obiectiv 28 de personalități (25 originare din Dobrogea), fiind structurat în două părți; se dă o mai mare extindere datelor biografice. De un real folos sunt materialele iconografice, multe inedite, și este notabil faptul că în bibliografii, în afara lucrărilor apărute în volum sau în periodice, se introduc proiecte, partituri, afișe, lucrări inedite. Trebuie menționat faptul că ambele volume, pe lângă documentația de bibliotecă, se bazează și pe manuscrise, fotografii, cărți și periodice aflate în colecțiile personale ale autorilor cuprinși în sumar. Organizarea materialului bibliografic este aceeași ca în primul volum: operele originale în ordine cronologică, referințele în ordine alfabetică.

În atenția bibliotecii a fost și valorificarea colecțiilor de publicații periodice ; astfel, în 1970, apare indicele revistei „Tomis” pe anii 1966-1969, întocmit de Stela Motoc, indice parțial adnotat, instrument de bază în studierea anilor de început ai celei mai importante reviste de cultură dobrogene, sursă prețioasă de documentare pentru cercetătorii spațiului pontic. Reviste dobrogene: „Arhiva Dobrogei” și „Analele Dobrogei” este titlul a două publicații ce au apărut în prima jumătate a secolului XX, un adevărat tezaur documentar pentru studierea ținutului euxin, lucrare realizată în 1972 de împătimiții bibliologi Constanța Călinescu și Ion Faiter. În pofida ingerințelor cenzurii (care a lipsit lucrarea de autori și articole de mare importanță), volumul a avut meritul de a propune publicului însetat de cunoaștere, pentru prima oară după război, studii și materiale esențiale pentru trecutul României de la mare. Autorii au anexat, în afara indicelui de persoane, un indice toponimic, cuprinzând localitățile amintite în cuprinsul celor două reviste, cu precizarea schimbărilor survenite în denumirile lor începând cu 1878.

Publicațiile periodice vor constitui și baza cercetării bibliografice Orizonturi lirice dobrogene de Victor Corcheș și Gavril Voșloban (1984). După o introducere de istorie literară, care trece în revistă creația literară de la Pontul Euxin, autorii purced la o bibliografie pe autori, cu trei secțiuni: I. autori considerați dobrogeni; II. autori din restul țării publicați în periodice locale; III. autori din teritoriul pontic și din afara lui cu prezențe locale intermitente, trasee lirice nefixate, precum și listă de autori (numerotată de la 1 la 1291) ale căror date bibliografice se află doar în fișierul bibliotecii. Lcrarea este completată de o Bibliografie generală și de Lista periodicelor consultate (311 titluri apărute pe teritoriul dobrogean). În timp, volumul și-a dovedit utilitatea (în ciuda tirajului extrem de redus), fiind folosit intens de cei care au studiat fenomenul liric euxin. Remarcabil este faptul că, chiar în condițiile cenzurii, au putut fi evidențiate nume de autori și titluri de publicații periodice din fostele județe Durostor și Caliacra.

Preocupările privind valorificarea bibliografică a periodicelor apărute în dreapta Dunării vor cunoaște un moment de vârf prin publicarea în 1985 a volumului Presa dobrogeană (1879-1980), bibliografie comentată și adnotată de Dumitru Constantin Zamfir și Octavian Georgescu. Sunt descrise științific, detaliat, 508 publicații periodice (și de această dată cenzura a operat amputări, fiind eliminate o serie de titluri ce au apărut în județele Constanța și Tulcea și totalitatea titlurilor apărute în județele Durostor și Caliacra). Cu un Index de persoane, un Index cronologic și un index geografic, lucrarea s-a dovedit prin larga utilizare, un instrument științific prețios pentru cei interesați de un fascinant domeniu al manifestării spiritualității dobrogene: presa.

Seria Contribuții la bibliografia Dobrogei a fost îmbogățită în 1985 cu o lucrare a cărei apariție este justificată de trecutul, atât de bogat în evenimente, al provinciei românești de la mare: Arheologia și istoria veche a Dobrogei de Ștefan Cucu.

Cu competență și acribie, autorul ordonează, după criterii tematice, un imens material informațional (2379 note bibliografice) - cărți și articole din aproape 200 periodice românești și străine. Volumul are meritul de a include, pe lângă lucrările de specialitate și publicații nespecializate (îndeosebi presa locală, apărută începând cu 1878), fapt care îl face utilizabil unui cerc larg de beneficiari (publiciști, cadre didactice, studenți, elevi). Autorul completează bibliografia cu un substanțial studiu introductiv, un indice de persoane și unul geografic.

Emil Hurezeanu, Europa Liberă: asasinate la comandă

”Jurnalul National”, București, 2 februarie 2004

Premii la Colocvii Tomitane la Constanța în 2002 („TOMIS” 2002)

?, ?, „Tomis”, Constanța, 2002

Dan Mateescu, câștigătorul premiului revistei „Tomis” pentru debut (București)
Mă bucură foarte mult faptul că încercările mele literare au avut ecou. Am pornit de la ideea atitudinii ferme pe care un scriitor este obligat să o ia față de răul ce proliferează în lume. Premiul obținut la „Colocvii tomitane” mă bucură și mă onorează, este neașteptata „recompensă” pentru doi ani de muncă. Noua serie de nuvele la care lucrez sper să confirme încrederea pe care mi-ați acordat-o.

Ștefan Cucu, scriitor  (Constanța)

Am fost înștiințat din partea revistei „Tomis” că va fi pusă cartea în discuție , pentru că prezintă un mare interes. De fapt, nu mă așteptam la premiu, dar știma că urma să fie abordată în primul număr al revistei. În ceea ce privește geneza Portretelor literare, am început acum 10 ani, în paginile revistei „Tomis”,să încondeiez câte un scriitor. Are rădăcini adânci, iar zece la sută dintre aceste portrete sunt publicate în revistă, în vechiul format, după 1990. Primul portret a apărut prin 1992, celelalte sporadic, lunar, printre cei surprinși fiind și scriitori mai vechi ai Uniunii Scriitorilor din Constanța: Constantin Novac, Nicolae Motoc, Octavian Georgescu... Și în prefață, această carte are ca motto „sine ira et studio” - fără mâni eși părtinire - citat ce îi aparține istoricului Tacitus. Este, de fapt, o erudiție aplicată pe om.

„Viața Filialei” („TOMIS” 2000)

 ***, Viața Filialei, „Tomis”, Constanța, 2000, iulie

*

Scriitorul Constantin Novac, redactor-șef al revistei „Tomis”, a făcut parte din juriul celei de a XXIV a ediții a Concursului Național de Poezie și Eseu „Panait Cerna”, desfășurat la Tulcea în prima decadă a lunii iunie. El a acordat Premiul revistei „Tomis” tânărului Emilian Avrămescu din comuna Mereni, județul Constanța.

*

Librăria Uniunii Scriitorilor din Constanța a fost - vineri 10 iulie - gazda unei noi lansări de carte Editura „Menora” - avându-l director pe economistul Marian Moise și redactor-șef pe poetul Sorin Roșca - au lansat cel de-al patrulea titlu din programul pe acest an: Muzele neliniștitoare, versuri de Octavian Georgescu.

*

Dup treizeci de ani de la prima traducere, făcută de Ion Caraion, colegul nostru Florin Șlapac realizează într-o cu totul altă versiune transpunerea în românește a celebrului roman Sub vulcan de Malcolm Lowry, care este așteptat să apară zilele acestea la Editura „Univers”.

*

Kerim Altay și Mememedin Iașar, apreciați scriitori de limbă tătară din Constanța, au fost primiți de curând, în rândul membrilor Uniunii Scriitorilor din România, filiala „Dobrogea”.

*

Valentin Busuioc, poet prin excelență al definițiilor, dotat cu principalele date ale unui veritabil haijin, a scos de curând un nou volum de poeme Vortex (Editura Eminescu),

*

Constantin Cioroiu pregătește un nou număr din revista cu profil biblioteconomic „Biblion”, editată de Biblioteca Județeană Constanța, și și-a definitivat romanul Singur cu Tebaida.

*

Dan Perșa are sub tipar la Editura „Ex Ponto” din Constanța volumul de pseudoeseuri Vals cu lotofagi: moartea și învierea finalităților.

*

Ovidiu Dunăreanu și Victor Corcheș au predat Editurii „Ex Ponto” volumul de „restituiri” Corabia de fildeș. Cartea, însoțită de aprecieri critice și note biobliografice, antologhează ceea ce au mai reprezentativ câțiva dintre poeții uitați sau ignorați de vreme și de societate, care în perioada interbelică au dat strălucire, propulsând-o valoric în plan național, liricii din Dobrogea, ținut ce mul timp nu se exprimase artistic și literar împreună cu țara. Acești „Poeți ai Sudului” sunt: Alexandru Gherghel, Dumitru Olariu, Dimitrie Batova, Liuben Dumitru, Vasile Culică, Boris Deșliu.

*

Ovidiu Dunăreanu, Sorin Roșca și Ion Roșioru au fost prezenți la prima ediție a Zilelor Liceului Teoretic „Ioan Cotovu” din Hârșova. În prezența reprezentanților Inspectoratului Școlar Județean, ai Consiliului Local Orășenesc, a numeroși oameni de cultură și profesori din județele Constanța și Tulcea, a  fost sfințita, în curtea liceului, bustul lui Ioan Cotovu, ctitorul, cu 120 de ani în urmă, a școlii românești din acest oraș dobrogean și s-a desfășurat, în sala Casei de Cultură, sesiunea de comunicări a personalului didactic „Hârșova, oraș bimilenar”.

*

Arthur Porumboiu și Ion Dragomir au participat - între 19 și 25 iulie - reprezentând Filiala „Dobrogea” a USR, la tabăra de literatură și videopoem, organizată de Centrul Județean al Creației și Consiliul Local orășenesc Hârșova.

*

Lică Pavel și-a terminat cartea Printre zei și lupi de mare, însemnări de călătorie în spațiul mediteraneean.

*

Ovidiu Dunăreanu a prezentat, în cadrul a două lansări de carte, noile apariții ale unor autori din Constanța. Prima întâlnire s-a desfășurat la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și a  avut în centrul atenției romanul Întâmplare... al tânărului Liviu Lungu, apărut la Editura „Folio Publishing House”. Și-au mai exprimat opiniile criticul și poetul Corneliu Antim și prozatorul Aurel Maria Baros, directorul editurii. Cea de a doua reuniune a avut loc la Cercul Militar , iar cartea în discuție a fost romanul Frații Zimbrului (Editura „Mondograf”), semnată de cmd. (r) Ioan Roman.

Cultură la Constanța în 1996 („TOMIS”)

 O. D., ?, „Tomis”, 199?

(...)

*

Teatrul Dramatic (...) în pregătire o nouă premieră - „Pescărușul” de Cehov - în regia lui Alexa Visarion.

*

„Iarna” este numele piesei scrise special pentru România în cadrul programului cultural cu Anglia. Această coproducție între Teatrul Old Vic din Bristol și Teatrul Dramatic „Metamorfoze” din Constanța va fi jucată în această vară și în România și în Anglia cu distribuție dublă.

*

La Festivalul internațional de operă și balet, care s-a desfășurat în luna mai la Timișoara, Teatrul de balet „Oleg Danovski” a prezentat spectacolul „Romeo și Julieta” în regia și coregrafia maestrului Oleg Danovski, pe muzica lui S. Prokofiev. În distribuție: Aliss Popescu, Cristian Tarcea, Traian Vlas, Horațiu Cherecheș, Delia Hanțiu, Stela Cocârlea, Francisc Simad, Oleg Danovski jr., Daniel Precup, Mariana Molnar.

*

În cadrul centenarului „Brahms” organizat de Filarmonica „Marea Neagră” Constanța, a fost prezentată integrala concertelor pentru pian și orchestră a marelui compozitor. Solist: Andrei Deleanu. Dirijor Florin Totan, conducătorul Filarmonicii din Botoșani și al Orchestrei „Simfonia Bucureștiului”.

*

Dirijorul și compozitorul Remus Georgescu, directorul Filarmonicii Banatul din Timișoara, s-a aflat la pupitrul Filarmonicii constănțene în dublă ipostază. Programul său a cuprins Handel - „Concerto grosso op. 8 nr. 6 în sol minor”, R. Georgescu - „Mică suită de cântece și dansuri vechi din Banat” (Suita I Almăjeană), Stravinski - „Pulcinella” și Schubert - „Simfonia IV” („Tragica”).

*

Luna mai a început cu debutul Corului Filarmonicii sub bagheta maestrului Sabin Nicolaină, care a susținut un program special cu lucrări aparținând lui Mozart. În același concert a fost invitat Fernando Fracassi (Italia), care a interpretat „Fantezia pentru flaut și orchestră” de Joachim Rodrigo. La pupitrul dirijoral s-a aflat Radu Ciorei.

*

Invitați importanți ai Filarmonicii, în luna mai, au fost: dirijorul turc Nezih Seckin, violonistul Ștefan Ruha, dirijorul Iosif Conta, violoncelistul Marin Cazacu, violonista Cristina Anghelescu, violoniștii Daniel Podlovshi și Paul Florin.

*

Soprana Elena Rotari de la Opera din Constanța a susținut nouă reprezentații cu „Lucia di Lammermoor” în tot atâtea orașe din Olanda, reputând un binemeritat succes. Ea i-a avut parteneri de spectacol pe tenorul Rumen Doikov (Bulgaria), pe baritonul Aleksandr Krunev și pe dirijorul Matakin Melodi.

*

Spectacole de mare forță, care au ținut afișul acestei luni la Opera constănțeană au fost „Rigoletto” și „Trubadurul” de G. Verdi. Distribuțiile lor s-au bucurat de prezența unor invitați de renume. Astfel, între soliștii spectacolului cu „Rigoletto” s-au aflat: George Martin (Germania) și Emil Iurașcu (București). „Trubadurul” i-a avut la rampă pe Sabina Niagalova (Bulgaria), Robert Hvalov (Chișinău), Rodica Toma și Viorel Săplăcan (Cluj).

*

Tot la Operă, în luna maia continuat seria spectacolelor de inițiere muzicală („Îmi place opera”), prezentate de Cristian Mihăilescu și a celor de diversificare a ariei tematice (Bijuterii camerale).

Teatrul Fantasio are în lucru trei spectacole. Primul, „Să vezi și să nu crezi”, spectacol de varietăți conceput și realizat de actorul Florin Zăncescu, cu care teatrul intenționează să-și reia deplasările în comunele și orașele Dobrogei. În distribuție: Emil Sasu, Alina Sârbescu, Ștefan Glință, Georgeta Mocanu, Ileana Șopoteanu, Sorin Mocanu. Al doilea spectacol, „Încurcă lume” de A. de Herz, este o savuroasă comedie muzicală. Regia aparține lui Andrei Mihalache, muzica este semnată de Dumitru Lupu, iar scenografia de Ion Stoica. În distribuție: Laurențiu Vlad, Ovidiu Popescu, Ramona Caraș, Florența Popescu, Gheorghe Maximencu. A treia premieră, „Am pierdut ultimul tren”, îi are ca autori pe Florin Pretorian și Dumitru Lupu. Regia Andrei Mihalache, coregrafia Fănică Lupu.

*

„Păstorița și homarul” este spectacolul la care se lucrează pentru Ziua Copilului la Teatrul de Păpuși „Elpis”. Inspirat de textul lui H. Andersen, el are ca scenarist și regizor pe Mona Chirilă

„Maestrul Remus Georgescu revine la Constanța pentru a dirija Orchestra Simfonică” („TOMIS” 1995)

 ?, Maestrul Remus Georgescu revine la Constanța pentru a dirija Orchestra Simfonică, „Tomis”, Constanța, 1995, noiembrie

Proaspăt absolvent al Conservatorului din București, Remus Georgescu, elev al maeștrilor Constantin Silvestru, George Georgescu și Mihail Jora, a fost repartizat, în 1957, la Constanța, unde, într-o perioadă scurtă a devenit unul din membrii fondatori ai Teatrului Muzical. Dar zborul acestui tânăr deosebit de talentat a fost curmat cu brutalitate. Redăm câteva secvențe din interviul acordat, cu amabilitate, ziarului nostru, de către această personalitate proeminentă care a contribuit din plin la situarea școlii contemporane românești în ierarhia valorilor muzicale.

„Cred că se împlinesc 38 de ani de când nu am mai venit, ca muzician, la Constanța. Mai exact, în 1957 am fost repartizat ca dirijor al Teatrului Muzical, care tocmai se înființase, deci, pot spune că mă consider unul dintre membrii fondatori ai Teatrului Muzical. Timp de un an de zile am dirijat aici numeroase spectacole de operă și câteva concerte simfonice cu ansamblul care se înființase atunci... După terminarea unei stagiuni, am primit o hârtie prin care eram încunoștiințat că nu mi se mai poate prelungi contractul de muncă din cauza dosarului personal și considerat „dușman al poporului”, nedemn să fac educație artistică clasei muncitoare și am fost eliminat din toate funcțiile posibile pe care le-aș fi putut avea în Țara Românească. La Constanța am fost fost trimis de oficialitățile de atunci să car cu spinarea în port și la gară. Mi s-a spus după aceea că, la 25 de ani, aveam un dosar gros ca al unui criminal de război... Nu știu ce aș fi putut face până la vârsta aceea în afară de muzică: să studiez muzica, să trăiesc muzica. Deci, era perioada aceea nefericită despre care puțini își mai amintesc presupun. În 1958, au avut loc intervenții brutale în cultură, când mari personalități ca M. Jora, C. Silvestri, Rogalski, compozitori și muzicieni importanți ai momentului, au fost stigmatizați, puși la zid, dacă nu, chiar interziși... Chiar și George Enescu nu a scăpat atunci de comentariile răuvoitoare, defăimătoare ale culturii locale din perioada aceea. Theodor Rogalski a fost considerat decadent: cele trei dansuri, care sunt o bijuterie a muzicii contemporane, C. Silvestri, de asemenea... De altfel, la scurt timp după aceea el a rămas în străinătate. Enescu murise de câțiva ani și totuși a fost defăimat, M. Jora de asemenea. Eu eram un copil, în momentul acela, care a intrat în acest hățiș. Mi s-au adus tot felul de acuzații, că sunt adeptul artei pentru artă, deci asemenea invenții pe care, fără îndoială, nici cei care le debitau n-ar fi fost în stare să le explice. Eu făcusem compoziția și dirijatul orchestrei la Conservatorul București, beneficiind de îndrumarea unor mari maeștri ca M. Jora, C. Silvestri, T. Rogalski, P. Constantinescu, toți mari muzicieni ai epocii, cu care făceam analize muzicale foarte actuale. Deci, noi cunoșteam muzica momentului, dar nu era permis să se discute despre aceste lucruri: tot ce venea din Occident era considerat decadent și trăiam sub influența indicațiilor de la Moscova. Și, probabil eram un tânăr năzdrăvan, ceea ce a făcut să aud că am un dosar personal atât de gros. De altfel, știam că se va întâmpla ceva... Îmi amintesc că după primul an de Conservator, grație notelor bune, am fost propus să fiu trimis la Moscova pentru a studia acolo. Totul a mers bine până la un moment dat, când am înțeles că la dosarul meu s-a umblat foarte mult. Este adevărat că „origjnea” mea nu era foarte sănătoasă, tatăl meu fusese magistrat, dat afară din toate funcțiile, cu domiciliul obligatoriu, fratele meu mai mare fusese dat afară din toate facultățile, iar eu, prin nu știu ce minune, am fost tolerat să termin Conservatorul, ca să aflu, tot la Constanța, că s-a greșit. Au urmat doi ani foarte grei pentru mine, în care am trăit la București din ore particulare. Mulți dintre elevii pe care i-am avut atunci și care sunt împrăștiați prin toată lumea și din când în când îmi trimit compozițiile și imprimările lor. (...) 

„Filiala din Constanța a Uniunii Scriitorilor” (DUNĂREANU 1995)

 Ovidiu Dunăreanu, Filiala din Constanța a Uniunii Scriitorilor, „Tomis”, Constanța, februarie 1995

Strădania, de decenii, a scriitorilor din Ținutul Mării, de a se constitui într-un organism profesional care să-i reprezinte în plan național și să le apere interesele, a devenit certitudine. Filiala Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România funcționează! Înființarea ei fost favorizată pe de o parte de faptul că în cele două județe - Constanța și Tulcea - există deja un nucleu de membri titulari, iar pe de altă parte că, în ultimii ani, aici, a reușit să se afirme un grup masiv de noi creatori de certă valoare, care au și îndeplinit, de altfel, exigențele impuse de „Statutul Uniunii”. Nu trebuie diminuat, însă, nici efortul revistei Tomis, care a militat de-a lungul celor aproape 30 de ani de viață pentru această idee, promovând cu consecvență scriitorii de talent. În urma ședinței de constituire, de sâmbătă 21 ianuarie 1995, onorată de prezența președintelui Uniunii Scriitorilor, criticul Laurențiu Ulici, a primarului municipiului Constanța, dr. Cornel Neagoe, a criticului de artă Doina Păuleanu, consilier șef al Inspectoratului județean pentru cultură, a unei numeroase asistențe, formată din scriitori, oameni de cultură, ziariști, sponsori și după desfășurarea lucrărilor Adunării Generale a Uniunii Scriitorilor din România, din 3-4 februarie 1995, Filiala dobrogeană are următoarea componență: Constantin Novac - secretar executiv; Nicolae Motoc - reprezentantul Filialei în Consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor din România; Arthur Porumboiu, Florin Șlapac, Ștefan Cucu, Cristina Tamaș, Nicolae Necula - membri în Biroul Filialei; Ion Codrescu, Vasile Cojocaru, Victor Corcheș, Ion Dragomir, Ion Faiter, Victoria Gavrilescu, Octavian Georgescu, Șerban Gheorghiu, Sanda Ghinea, Ernesto Mihăilescu, Ana Ruse, Hortensia Teodorescu, Petru Vălureanu - membri.

Lansarea ziarului „Curierul de Constanța” la 20 noiembrie 1991 („Tomis” 1991)

<Curierul de Constanța, cotidian de informație, reportaj și opinie, anunță de la primul număr (miercuri, 20 noiembrie 1991) că „se situează, hotărît, în afara vîltorii pasiunilor politice”. Idealul său este (totuși!) de a se constitui într-un soi de oglindă neutră în care să se răsfrîngă „cu discernămînt și bunăcredință... activitatea tutor formațiunilor politice existente.” Am fost curios să văd cum izbutește Nicolae Fătu, un publicist redutabil, cu nerv polemic, pînă mai ieri colegul nostru la Tomis, să facă față unui astfel de program în condițiile în care „drumul spre idealurile revoluției nu este neted și presărat cu flori, ci cu neliniștitoarele capcane ale obtuzității, absurdului, corupției, inflației galopante.”
Despre „activitatea formațiunilor politice”, ce-i drept, n-am găsit (și asta fără nic un regret) în primele numere ale Curierului de Constanța. Am remarcat, în schimb, că se cultivă eseul cu adresă culturală sau socială de bună calitate (Florin Șlapac), comentariul politic inteligent (Radu Șuiu, George Șerban), nota și articolul de o limpede tăietură critică vizînd viața județului sub toate aspectele ei (Radu Apostol, Lucia Anghel, Adriana Georgescu, Maria Șerban, Dan Jianu, Sandu Zlăteanu, Constantin Șerban). Se spune că prima impresie este decisivă, conținînd în cutele ei, mai mult sau mai puțin explicabile logic, și datele profilului viitor al faptelor sau întîmplărilor la care iei, la un moment dat, parte. 
Curierul de Constanța mă convinge de la început că are toate șansele să se înscrie în peisajul publicistic al țării ca un cotidian de prim rang. Îi doresc în prag de an nou - ca și redactorilor și colaboratorilor lui - viața lungă și prosperă.>

?, Curierul de Constanța, „Tomis”, decembrie 1991

„Uranus-Gherla, via Salcia” (MIHALCEA 1991)

 Alexandru Mihalcea, Uranus-Gherla, via Salcia. Vieți amânate, Ex Ponto, Constanța, 2005, 328 p.

5 Uranus-Gherla, via Salcia

296 Postfață: septembrie 1990 - 14 februarie 1991, Constanța - Anvers - Corint

299 Anexa: Constanța, 1 aprilie 1991

327 Prefață: Geneza cărții, iulie 2005

coperta 4: A. M. (născut la 13.08.1936, București, fiu de învățători) a intrat în 1953 la Facultatea de ziaristică a Universității „C. I. Parhon”, abandonată în anul II, de scârbă de cursurile de marxism-leninism stalinism ale prof. L. Tismăneanu. Arestat, condamnat pentru uneltire împotriva statului (1959-1963); după eliberare va lucra , scurtă vreme, ca muncitor necalificat. Între 1971-1974 este redactor la revista „Tomis”. În 1990 devine corespondentul „României libere” la Constanța.
Titus Rusu evocă astfel geneza cărții și întâlnirile din atelierul maestrului Constantin Georgescu: „Câțiva amici se retrăgeau din lumea dezlănțuită în intimitatea acestuia. De regulă, veneau duminică dimineața. Iarna îl găseam pe eremit îmbrăcat în cojoc, cu căciulă pe cap, pictând. Vara ne umfla râsul, când îl găseam cu ușa atelierului deschisă, ascultând Europa liberă. Se auzea de afară. Artiștii care mișunau prin zonă se obișnuiseră. Lipsit parțial de auz, maestrul, din comoditate, nu-și punea aparatul auditiv și dădea sonorul la maximum... Mihalcea, personaj balcano-levantin, euforizat, povestea cu vervă din peregrinările prin pușcăriile patriei. Îl asemuiam cu Pașadia din Craii de Curtea Veche. Ne recita versurile unui cântec al studenților din lagărul de la Stoenești, din Balta Brăilei. Uneori, după câteva pahare, din euforic, Sandu devene taciturn, cu privirea fixă. Mi-l imaginam în haine vărgate. Aveam în față un zek... Când, după revoluție, am citit „Jurnal de ocnă” (Ed. Albatros, 1994), îtâmplrile și personajel îmi erau demult cunosute , din atelier.” ( „Tomis”, nr. 4, aprilie 2003)

Cercetarea la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța în 1983 (RĂDULESCU 1983)

 Adrian Rădulescu, Dare de seamă asupra activității Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța în intervalul noiembrie 1982 - noiembrie 1983, „Pontica”, Constanța, XVI, 1983, p. 333-338

(...)

(337)

Rămîne ca în cazul săpăturilor de salvare, efortul să continue și pe timpul iernii acesteia, conduse de N. Georgescu și E. Bîrlădeanu la Mangalia, în necropola de lîngă stadion, și de C. Chera și V. Lungu la Constanța, în zonele de construcții din jurul teatrului și pe traiectul Canalului între Poarta Albă și capul Midia, unde excavările au căpătat un ritm alert.

Cercetările colectivului nostru au căpătat în ultimii ani o mult mai mare extensiune, prin includerea în planurile de lucru anuale a unor teme legate de istoria medievală și modern-contemporană, cu preeminența  firească a problemelor legate de mișcarea democratică și muncitorească din zona dobrogeană. Muzeografii Secției de istorie și cîțiva de la Oficiul județean al patrimoniului au elaborat subiecte interesante: Comerțul de tranzit prin Dobrogea în sec. XVIII - A. Murat; Viața politică în Dobrogea între anii 1911-1916 - A. Pop; Situația țărănimi dobrogene în deceniile premergătoare revenirii Dobrogei la țară - M. Vicol; Aspecte ale nemulțumirilor țăranilor privind aplicarea reformei agrare din 1921 în județul Constanța - S. Suceveanu; Dobrogea în 1946 - o nouă fază a alianțelor politice întreprinse de PCR - M. Drugă. Șirul exemplelor poate continua mult. Credem însă că cea mai bună cale de cunoaștere a activității de elaborare a colectivelor noastre o reprezintă răsfoirea celor două volume editate recent de muzeu: Studii și comunicări de istorie, volulmul II, și Pontica XV - ambele cu sumare elocvente pe linia aserțiunilor noastre.

Și fiindcă am abordat problema publicațiilor, amintim că pe lîngă cele două volume de specialitate, planul editorial, executat întocmai, am pus la dispoziția publicului vizitator  cantități suficiente de ghiduri, pliante și cărți poștale ilustrate, în limba română și în limbi de circulație internațională, astfel că am putut constata o normală activitate turistică.

Acestui bilanț care oglindește activitatea corpului de muzeografi din secțiile de arheologie, modernă și contemporană și patrimoniu, se impune să-i adăugăm frumoasele rezultate dobândite de către restauratorii laboratorului zonal. Prin grija acestora au fost puse la dispoziție în timp util materialele restaurate necesare publicării sau expunerii în sălile tuturor secțiilor din oraș și din județ - ceea ce a făcut să se îmbunătățească mult aspectul calitativ al circuitelor muzeale.

Sperăm că rezultatele vor fi și mai mari și mai bune în perioada imediat următoare, dat fiind că, prin grija Comitetului județean al PCR, am dobândit un nou sediu pentru laborator, mai spațios și mult mai convenabil pentru desfășurarea unor acțiuni complexe de restaurare.

Conchidem că toate resorturile acestui organism muzeal au funcționat mulțumitor. Este însă loc și de mai mult și de mai bine. Aceasta referindu-ne la volumul și calitatea cercetării; (...).