Pacea este cel mai groaznic război; în timpul ei, trebuie să ai răbdarea de a aştepta să-ţi moară duşmanul. VICTOR MARTIN - ''Carte de citit la volan''
Faceți căutări pe acest blog
vineri, 1 ianuarie 2010
Deținutul politic G. Sarry (SARRY 2010)
George Sarry, Amintiri din închisoare și din libertate, Bibliotheque et Archives Nationales du Quebec, 2010
Volumul se integrează în suita lucrărilor de memorialistică din închisorile comuniste ale anilor 50.
Mărturisesc că am citit cu aviditate acest lucrări apărute după evenimentele din decembrie 1989, care au dus la prăbușirea regimului comunist. Parcurgând paginile acestor cărți, treci prin diverse stări sufletești (uimire, groază, mânie) și rămâi nedumerit cum au putut acești oameni, de diverse categorii sociale și profesii, să îndure mizeria, pedepsele sălbatice, frigul, foamea și umilințele la care erau supuși în permanență, alături de munca istovitoare, de ocnaș. În ciuda acestora, majoritatea și-au păstrat convingerile politice sau religioase, crezând cu ardoare că acel regim nenorocit impus de ocupanții sovietici se va prăbuși într-o zi.
Unii dintre cei care au pătimit chinurile enumerate mai sus a fost și autorul cărții de față, George Sarry, nepot al unui ilustru publicist constănțean, întemeietorul longevivului periodic „Dobrogea Jună”, Constantin Sarry. De altfel, din cei opt frați ai autorului, șase au trecut prin închisorile comuniste.
Amintirile, sunt de fapt, mărturii cutremurătoare, despre viața trăită în închisorile de la Aiud, Baia Sprie, Cavnic și Pitești. Fiind cel mai tânăr, a luat apărarea celor mai în vârstă, i-a ajutat cum a putut, depista „turnătorii” pe care îi pedepsea, răspândea informații printre deținuți prin alfabetul Morse. Pentru toate acestea, a suportat bătăi și a pătimit mult timp în carceră, nemâncat și cu lanțuri la picioare.
Autorul recunoaște că a scris aceste memorii fără intenția de a face literatură, ci pur și simplu a de a lăsa mărturie urmașilor despre o perioadă grea de din viață (unsprezece ani de temniță) și din istoria noastră.
Interesante sunt și paginile despre Constanța dinainte de război, despre privațiunile și pericolele din perioada respectivă, apoi din viața orașului de după ieșirea lui din închisoare.
La scurt timp după aceasta, reușește să părăsească țara, ajutat de mama și frații săi care se aflau în Anglia, unde pleacă inițial, stabilindu-se apoi în Canada, unde își întemeiază o familie frumoasă, având două fiice și trei nepoate. A împlinit de curând vârsta de 90 de ani. În discuțiile telefonice purtate, l-am întrebat la un moment dat cum au reușit să suporte și el și ceilalți regimul înfiorător și să ajungă, în ciuda acestuia, la aceste vârste venerabile. Răspunsul a fost pe măsură: „Dar și câți au pierit, dragă domnule!”
În încheiere, menționăm că volumul beneficiază de o prefață pertinentă a Doinei Jela, precum și de câteva pagini cu fotografii de familie și ale unor foști colegi de închisoare și de o hartă pușcăriilor comuniste.
miercuri, 4 ianuarie 2006
Bibliografii la Biblioteca Județeană Constanța (BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ CONSTANȚA 2006)
Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța, Cartea și lectura la Pontul Euxin, Constanța, 2006.
(90-91)
(...) Volumul este completat cu iun indice de persoane.Lucrarea a avut ecou în lumea științifică, artistică și literară, astfel că autoarea [Constanța Călinescu] și-a continuat demersul bibliografic, publicînd în 1979, tot sub egida BJC (în colaborare cu Ion Faiter), un al doilea volum, intitulat, liric, Dimensiunile unor vocații.
Într-un scurt cuvînt înainte, lucrarea este salutată de eminescologul și bibliologul Augustin Z. N. Pop: „Numai prin asemenea repertorieri de creatori și de valoroase creații regionale se poate întocmi analitic harta spiritualității românești, de-a lungul vremii, adevărată laudă a patriei, făcând prezentă pe tabloul ei desfășurat tradiția sprijinitoare a uriașului efort cultural contemporan al românilor...”. Volumul are în obiectiv 28 de personalități (25 originare din Dobrogea), fiind structurat în două părți; se dă o mai mare extindere datelor biografice. De un real folos sunt materialele iconografice, multe inedite, și este notabil faptul că în bibliografii, în afara lucrărilor apărute în volum sau în periodice, se introduc proiecte, partituri, afișe, lucrări inedite. Trebuie menționat faptul că ambele volume, pe lângă documentația de bibliotecă, se bazează și pe manuscrise, fotografii, cărți și periodice aflate în colecțiile personale ale autorilor cuprinși în sumar. Organizarea materialului bibliografic este aceeași ca în primul volum: operele originale în ordine cronologică, referințele în ordine alfabetică.
În atenția bibliotecii a fost și valorificarea colecțiilor de publicații periodice ; astfel, în 1970, apare indicele revistei „Tomis” pe anii 1966-1969, întocmit de Stela Motoc, indice parțial adnotat, instrument de bază în studierea anilor de început ai celei mai importante reviste de cultură dobrogene, sursă prețioasă de documentare pentru cercetătorii spațiului pontic. Reviste dobrogene: „Arhiva Dobrogei” și „Analele Dobrogei” este titlul a două publicații ce au apărut în prima jumătate a secolului XX, un adevărat tezaur documentar pentru studierea ținutului euxin, lucrare realizată în 1972 de împătimiții bibliologi Constanța Călinescu și Ion Faiter. În pofida ingerințelor cenzurii (care a lipsit lucrarea de autori și articole de mare importanță), volumul a avut meritul de a propune publicului însetat de cunoaștere, pentru prima oară după război, studii și materiale esențiale pentru trecutul României de la mare. Autorii au anexat, în afara indicelui de persoane, un indice toponimic, cuprinzând localitățile amintite în cuprinsul celor două reviste, cu precizarea schimbărilor survenite în denumirile lor începând cu 1878.
Publicațiile periodice vor constitui și baza cercetării bibliografice Orizonturi lirice dobrogene de Victor Corcheș și Gavril Voșloban (1984). După o introducere de istorie literară, care trece în revistă creația literară de la Pontul Euxin, autorii purced la o bibliografie pe autori, cu trei secțiuni: I. autori considerați dobrogeni; II. autori din restul țării publicați în periodice locale; III. autori din teritoriul pontic și din afara lui cu prezențe locale intermitente, trasee lirice nefixate, precum și listă de autori (numerotată de la 1 la 1291) ale căror date bibliografice se află doar în fișierul bibliotecii. Lcrarea este completată de o Bibliografie generală și de Lista periodicelor consultate (311 titluri apărute pe teritoriul dobrogean). În timp, volumul și-a dovedit utilitatea (în ciuda tirajului extrem de redus), fiind folosit intens de cei care au studiat fenomenul liric euxin. Remarcabil este faptul că, chiar în condițiile cenzurii, au putut fi evidențiate nume de autori și titluri de publicații periodice din fostele județe Durostor și Caliacra.
Preocupările privind valorificarea bibliografică a periodicelor apărute în dreapta Dunării vor cunoaște un moment de vârf prin publicarea în 1985 a volumului Presa dobrogeană (1879-1980), bibliografie comentată și adnotată de Dumitru Constantin Zamfir și Octavian Georgescu. Sunt descrise științific, detaliat, 508 publicații periodice (și de această dată cenzura a operat amputări, fiind eliminate o serie de titluri ce au apărut în județele Constanța și Tulcea și totalitatea titlurilor apărute în județele Durostor și Caliacra). Cu un Index de persoane, un Index cronologic și un index geografic, lucrarea s-a dovedit prin larga utilizare, un instrument științific prețios pentru cei interesați de un fascinant domeniu al manifestării spiritualității dobrogene: presa.
Seria Contribuții la bibliografia Dobrogei a fost îmbogățită în 1985 cu o lucrare a cărei apariție este justificată de trecutul, atât de bogat în evenimente, al provinciei românești de la mare: Arheologia și istoria veche a Dobrogei de Ștefan Cucu.
Cu competență și acribie, autorul ordonează, după criterii tematice, un imens material informațional (2379 note bibliografice) - cărți și articole din aproape 200 periodice românești și străine. Volumul are meritul de a include, pe lângă lucrările de specialitate și publicații nespecializate (îndeosebi presa locală, apărută începând cu 1878), fapt care îl face utilizabil unui cerc larg de beneficiari (publiciști, cadre didactice, studenți, elevi). Autorul completează bibliografia cu un substanțial studiu introductiv, un indice de persoane și unul geografic.
joi, 27 ianuarie 2000
Periodicul „Panait Cerna” din Tulcea (MOTOC 200?)
Nicolae Motoc, „Tomis”, Constanța, 200:
În periodicul cultural „Panait Cerna” editat de revista „Steaua Dobrogei” din Tulcea, bogat în documente (unele inedite) dedicate vieții și operei poetului dobrogean, citesc și un text publicat parcă anume să fie un model pentru felul cum nu trebuie scris un eseu. De mult n-am mai citit propoziții atât de aiuritoare: „Cerna trăiește la nivelul microscopic al simbolului atenuat. Simbolul omului poet care se dovedește a fi teoretician al filosofiei, sub trupul unei estetici de creație”. Cum o fi să trăiești la nivel microscopic un simbol, fie el și atenuat, al omului poet, teoretician al filosofiei? Și ce înseamnă a trăi sub trupul unei estetici de creație? Așa-zisul eseu despre Panait Cerna al Alinei Sandra este literalmente ticsit de astfel de propoziții și sintagme fără sens, frizând ridicolul: „Să nu lăsăm să se altereze nici solul rustic care alăptează originile poetului umbrit de Dunăre”. (Cum poate solul, fie el și rustic, să alăpteze niște origini? Sau cum poate fi poetul umbrit de Dunăre?) Nu poți să nu râzi când afli că „după ce îl citești pe Cerna simți”. Ce anume simți, rămâne un mister. Dar cărțile poetului (când sunt citite?) „devin materii suspendate în care cuvântul prinde o amploare magică de autoritate fără rezerve la nivelul frazelor, accidentându-se uneori în sintagme poetice. Spontaneitatea surprinde cuvintele lungi, în lire sterline...” Ce-ar fi însemnat dacă le surprindea... în dolari americani?
Dar să mă opresc doar la aceste câteva citate din primele fraze ale unui „eseu”, care se întinde agresiv pe nouă coloane, ocupând cinci din cele 48 de pagini ale buletinului cultural „Panait Cerna”... Asta pentru a nu fi suspectat că sunt sadic, pierzându-mi cititorii.
marți, 1 ianuarie 1985
Redactarea lucrării științifice (ȘINCAI 1985)
(9) APARATUL ȘTIINȚIFIC al lucrărilor de autor. Elemente redacționale. Sinteză documentară.
(9) 1. Aparatul științific. Definiție
(9) 1.1.Terminologie
(10) 1.2. Componență
(12) 2. Notele la textul principal
(13) 2.1. Categorii
(15) 2.2.Referințe bibliografice privind
(17) 2.2.1. o publicație ca un tot
(18) 2.2.2. o contribuție cuprinsă într-o carte sau în altă publicație separată
(20) 2.2.3. un articol sau o contribuție cuprinsă într-un periodic sau într-o publicație în serie
(21) 2.2.4. Ordonarea, abrevierea, punctuația și alte precizări legate de redactarea elementelor referinței bibliografice
(25) 2.2.5. Indicative uzuale în prescurtarea referințelor bibliografice
(29) 2.2.6. Numerotația notelor în text
(31) 3. Abrevieri curente folosite în lucrări și referințe bibliografice în limba română
(31) 3.1. Cuvinte tipice românești
(35) 3.2. Cuvinte latine
(37) Bibliografie
(39) HUMBLET, JEAN-E. Pregătirea și redactarea unei lucrări științifice. Referat de A. Ș.
(50) NADOLSKI, DIETER 7 MILCIN, ARKADI E. Pregătirea auxiliarelor de lectură. Referat de M. GHițescu
(68) GHID pentru redactarea articolelor științifice destinate publicării. Document UNESCO. Traducere de A. Ș.
(76) GHID pentru redactarea rezumatelor de autor destinate publicării. Document UNESCO. Traducere de A. Ș.
APARATUL ȘTIINȚIFIC al lucrărilor de autor. Elemente redacționale.
(9) 1. Lucrările științifice sînt însoțite de un ansamblu de elemente care completează textul de bază și care sînt cunoscute sub denumirile de aparat științific sau de aparat critic, bibliografic etc. Aceste elemente care preced, însoțesc și urmează textul, au scopul de a asigura înțelegerea cît mai clară a lucrării și valorificarea cu ușurință de către cititor a informațiilor cuprinse în ea.
1.1. Denumirea de aparat științific (1) sau de aparat al lucrării se întîlnește frecvent în literatura de specialitate, în practica editorială, în activitatea de documentare și informare științifică. Termenul „aparat” este luat aici în accepția largă de „instrument” (lat. „apparatus” înseamnă „instrument”, „pregătire”), de „ansamblu al mijloacelor care servesc pentru un anumit scop” (2), de „totalitate a mijloacelor de investigație științifică folosite într-o cercetare” (3).
Aparatul critic este definit ca „totalitatea notelor și comentariilor care însoțesc o ediție critică” (4) sau „trimiterile și referințele unei lucrări științifice” (5), (...).
(1) Terminologie folosită în HCM 632/1957.
(2) Dicționar explicativ al limbii române, Ed. Academiei RSR, București, 1975, p. 43.
(3) Mic dicționar enciclopedic, ed. a II a revăzută și adăugită, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1978, p. 48.
(4) Dicționar explicativ al limbii române, loc. cit.
(5) Mic dicționar enciclopedic, loc. cit.
sâmbătă, 16 ianuarie 1971
Glosar de termeni din documentarea științifică
Biblioteci
Bibloteconomie
Bilanț, gen de publicație
Boulla, document istoric
Bilete de bancă
Brevete, surse secundare
Broderie, document iconografic
Broșură
Buletin, documentar, informativ, de cărți noi, periodic de patente
(...)