Revista „Tomis” din Constanța (MARIN 1997?)

 Lector univ. dr. Ileana Marin, „Tomis”, Constanța, 1997?

Cu prilejul acestei ediții a Colocviilor tomitane, am aflat lucruri noi despre revista „Tomis”. Listele de nume încep cu aceia care, dintr-un motiv sau altul, nu mai colaborează la această publicație. Să înțeleg prin aceasta că există dorința de a-i recâștiga? Sau că există dorința de a recupera o vârstă de aur? Pe de altă parte, constat că participanții la acest colocviu au încercat să valideze această revistă, care nu mai are nevoie de validări explicite. O revistă de cultură cum se dorește „Tomis” să fie, și cum cred că este, se validează prin ceea ce publică, se validează pe sine prin sine și mai puțin prin discursuri despre ea.

Sunt de acord cu ideea că o publicație culturală trebuie să-și precizeze ținta și chiar să încerce să dea o definiție a culturii care să-i fie proprie, dar cu care să fie consecventă. Citind revista „Tomis” în ultimii ani, mi-am dat seama că există această încercare de a foi consecvent cu propria direcție. Ceea ce nu am știut este că această consecvență a avut o istorie, fapt absolut lăudabil.

(...)

Redactarea lucrării științifice (ȘINCAI 1985)

Ana Șincai, Din metodologia întocmirii lucrărilor științifice, Biblioteca Centrală pedagogică/Biblioteca pedagogică II, București, 1985, 77 p.

(9) APARATUL ȘTIINȚIFIC al lucrărilor de autor. Elemente redacționale. Sinteză documentară.
(9) 1. Aparatul științific. Definiție
(9) 1.1.Terminologie
(10) 1.2. Componență
(12) 2. Notele la textul principal
(13) 2.1. Categorii
(15) 2.2.Referințe bibliografice privind
(17) 2.2.1. o publicație ca un tot
(18) 2.2.2. o contribuție cuprinsă într-o carte sau în altă publicație separată
(20) 2.2.3. un articol sau o contribuție cuprinsă într-un periodic sau într-o publicație în serie
(21) 2.2.4. Ordonarea, abrevierea, punctuația și alte precizări legate de redactarea elementelor referinței bibliografice
(25) 2.2.5. Indicative uzuale în prescurtarea referințelor bibliografice
(29) 2.2.6. Numerotația notelor în text
(31) 3. Abrevieri curente folosite în lucrări și referințe bibliografice în limba română
(31) 3.1. Cuvinte tipice românești
(35) 3.2. Cuvinte latine
(37) Bibliografie
(39) HUMBLET, JEAN-E. Pregătirea și redactarea unei lucrări științifice. Referat de A. Ș.
(50) NADOLSKI, DIETER 7 MILCIN, ARKADI E. Pregătirea auxiliarelor de lectură. Referat de M. GHițescu
(68) GHID pentru redactarea articolelor științifice destinate publicării. Document UNESCO. Traducere de A. Ș.
(76) GHID pentru redactarea rezumatelor de autor destinate publicării. Document UNESCO. Traducere de A. Ș.

APARATUL ȘTIINȚIFIC al lucrărilor de autor. Elemente redacționale.
(9) 1. Lucrările științifice sînt însoțite de un ansamblu de elemente care completează textul de bază și care sînt cunoscute sub denumirile de aparat științific sau de aparat critic, bibliografic etc. Aceste elemente care preced, însoțesc și urmează textul, au scopul de a asigura înțelegerea cît mai clară a lucrării și valorificarea cu ușurință de către cititor a informațiilor cuprinse în ea.
1.1. Denumirea de aparat științific (1) sau de aparat al lucrării se întîlnește frecvent în literatura de specialitate, în practica editorială, în activitatea de documentare și informare științifică. Termenul „aparat” este luat aici în accepția largă de „instrument” (lat. „apparatus” înseamnă „instrument”, „pregătire”), de „ansamblu al mijloacelor care servesc pentru un anumit scop” (2), de „totalitate a mijloacelor de investigație științifică folosite într-o cercetare” (3).
Aparatul critic este definit ca „totalitatea notelor și comentariilor care însoțesc o ediție critică” (4) sau „trimiterile și referințele unei lucrări științifice” (5), (...).
(1) Terminologie folosită în HCM 632/1957.
(2) Dicționar explicativ al limbii române, Ed. Academiei RSR, București, 1975, p. 43.
(3) Mic dicționar enciclopedic, ed. a II a revăzută și adăugită, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1978, p. 48.
(4) Dicționar explicativ al limbii române, loc. cit.
(5) Mic dicționar enciclopedic, loc. cit.

Interviu cu Ștefan Augustin Doinaș (ARION 1979)

George Arion, Interviu cu Ștefan Augustin Doinaș, Eminescu, București, 1979

Ș. A. D. - (...) Era o dublă reacție: împotriva poeziei care invadase atunci publicațiile literare, o poezie sentimentalistă, lacrimogenă și belicoasă, numită de Radu Stanca „pășunism”, înfeudată momentului istoric apoi, o reacție împotriva atmosferei generale, create de război: nemții se aflau în țară, tinerii erau duși pe front. Dar nu o conștiință politică ne însuflețea pe noi, cît o conștiință culturală, pornind de la conving. că literatura acelui moment nu avea valoare artistică. Așa se explică întoarcerea noastră spre modelul de artă autentică, pe care le-am găsit în romantismul german, în ceea ce privește balada și în neoclasicismul francez, în ceea ce privește luciditatea actului creator.

- (...) Ne-am declarat lovinescieni și prin Lovinescu, maiorescieni, în ce privește atitudinea noastră față de cultură. (...)

- (...) Fuziunea celor 2 domenii ni s-a relevat în personalitatea lui Goethe, patronul nostru spiritual mereu recomandat de Blaga.

- (...) Aceasta pentru că trecutul nu ni se pare un domeniu care s-a terminat, un fel de magazie a istoriei, plină de recuzită inutilizabilă. Trecutul este o prezență vie, pentru că nu înseamnă cantitate, ci esență, transmisă prin generații, care nu numai că ne justifică, dar ne și modelează. În atenția pe care noi o acordam trecutului exista, implicit, un refuz de a adera la prezent.

- (...) A răspunde unei chemări a prezentului înseamnă, într-o cultură autentică, a implica viitorul.

-Fie că sîntem conștienți sau nu, în cadrul culturii noastre noi ne îndeplinim niște datorii: realizăm un fel de „program biologic” al organizării culturii române, înscris în niște gene, ca în biologie, care se transmit de la o generație la alta. A nu lăsa să se risipească propriul tău talent înseamnă a valorifica o potență spirituală a poporului tău, înseamnă a-ți îndeplini atît o datorie față de tine însuți, cît și față de comunitatea etnică din care faci parte. (...) Nu știu să scriu decît în română și, în momentul în care izbutesc să scriu bine, îmi plătesc o datorie de onoare față de această limbă în care gîndesc, comunic și simt.

- O operă este întotdeauna fructul unei duble determinări: a epocii și a individului care o creează. (...) E ca și cum, odată ajuns în curentul unui rîu, te lași dus de el, pe firul apei sau dimpotrivă, înoți, în direcția în care vrei. Prin această opoziție față de curent, rîul nu-și schimbă cursul: în schimb, cel care înoată nu mai alunecă la vale, ci traversează rîul. Modul specifici în care îl traversează constituie pecetea personalității sale.

- Mitologia reprezintă un tezaur al umanității care întotdeauna va constitui o sursă de inspirație pentru unii creatori, ca sumă de situații fundamentale în conflictul omului cu natura sau cu sine însuși. Dealtfel, în evoluția ei, umanitate își crează noi mituri, dintr-o necesitate elementară de a prinde în expresia verbală situații tipice. (...) Diverse teme, motive, realități poetice apărute în lirica modernă se manifestă ca niște ființe mitologice: Tăcerea și Neantul la Mallarme, „spațiul interior” la Rilke, „eul modern” la G. Benn, increatul la Blaga și I. Barbu, lucrurile și formele geometrice la J. Guillen, necuvintele la N. Stănescu. Cît privește vechile mituri, ele pot fi, și sînt deseori, reactualizate.

- Acești poeți erau puternic influențați de simbolism, expresionism sau ermetism, care, ca o reacție la romantism, au refuzat întoarcerea spre trecut, afirmînd în schimb o puternică ancorare în dramele personale sau colective ale timpului timpului respectiv. Dealtfel, excepții există: Pillat, Voiculescu, Goga, Beniuc.

- Cred că acest pesimism cu privire la viitorul artei, al poeziei, este doar un reflex de apărare, exagerat, al ultimilor romantici, înspăimîntați de marșul spectaculos și, poate, agresiv al civilizației moderne. După ce acest moment de spaimă trece – și el a și trecut : dovadă multe orientări poetice de avangardă – suflete sensibile descoperă poezia științei și tehnicii.

- Rolul educativ al poeziei constă în capacitatea de a sensibiliza pe cititor de diverse aspecte ale lumii înconjurătoare, pe care acesta nu le trece cu vederea, dar le privește în mod stereotip.

-(...) O greșeală orientativă a unor reviste literare, de a permite accesul în paginile lor a unei literaturi patriotarde. Înțelegînd în mod greșit datoria de a răspunde literar unui eveniment social sau politic, revistele se grăbesc să publice simple versificări pe teme patriotice ist.orice Nu se înțelege faptul că în mat. de cultură nu contează cantitatea, ci calitatea. (...) Este greșit să se creadă cu un poet bun poate oricînd să scrie, la comandă, o poezie bună. Un poet bun e acela care nu acceptă o poezie proastă.

-(...) Tipul poetului retras – la propriu vorbind – în „turnul de fildeș” a dispărut. Există doar un tip de scriitor care poate să reacționeze cu întîrziere mai lent, la ceea ce se petrece în jurul său. Socotesc că un asemenea poet merge foarte bine alături de celălalt tip, acela care imediat, spontan, participă la diferite manifestări publice, dornic de a se confrunta nemijlocit cu auditoriul său.

„Muzeul Brukenthal” (1979)

 ***, Muzeul Brukenthal. Mic ghid prin muzeu, Sibiu, 1979

director Cornel Irimie, [Prefață]

Ana Maria Haldner, Palatul și saloanele Brukenthal

Olimpia Tudoran, Galeria de artă

Corneliu Bucur, Etnografie și artă populară
1.Expoziția de artă populară
2.Muzeul tehnicii populare din Dumbrava Sibiului

Iuliu Paul, Istorie și arheologie

M. I. Doltu, Științe naturale

Doina Nagler, Biblioteca Brukenthal

Publicații editate de Muzeul Brukenthal - Sibiu

Materiale documentare

 Cuprins
1. Principii și metode de identificare, selectare și obținere a materialelor documentare
1.1. Aspecte generale
1.2. Mediul pe care-l servește organul de informare documentară1I.3. Caracteristici ale documentelor
1.4. Căi de obținere a documentelor
2. Surse de informare asupra documentelor
2.1. Surse de informare cu caracter general
2.2. Surse de informare asupra materialelor documentare sub formă de carte 
2.3. Surse de informare asupra periodicelor
2.4.  Surse de informare asupra manifestărilor științifice
2.5.  Surse de informare asupra descrierilor de invenții
2.6.  Surse de informare asupra standardelor
2.7.  Surse de informare asupra publicațiilor de firme
2.8.  Surse de informare asupra traducerilor
3. Concluzii
Bibliografie
Anexe: Exemple de tiputri de surse de informare asupra materialelor documentare

Glosar de termeni din documentarea științifică

Indice de materii, p. 510, 511, 516, 517

(...)
Biblioteci
Bibloteconomie
Bilanț, gen de publicație
Boulla, document istoric
Bilete de bancă
Brevete, surse secundare
Broderie, document iconografic
Broșură
Buletin, documentar, informativ, de cărți noi, periodic de patente
(...)

Centre de difuzare, de publicații

Centre de documentare

Centre de shimb de publicații

Centre de traduceri

Ceramică, documente iconografice

Cer

Cercetători

Ceremonii, surse audiovizuale

Charta, document istoric

(...)

Colecționari

Colon, sistem de clasificare

Comentarii, gen de publicație

Compozitori, surse de informare

Comunicarea la distanță a documentelor, auditive, grafice, imagini

Condică, manuscris

Conferință, gen de publicație

Congrese științifice, 

Conservator de colecții și muzee,

Convorbiri personale, mijloc de informare

Copie

Corespondență,  material de arhivă, mijloc de informare

Crestomație

Cronică, de film, de televiziune, rubrică în revistele științifice, 

Culegere, de documente, gen de publicație

Cuprins, element redacțional al cărții

Curriculum vitae

Cursuri universitare, publicații multiplicate

Cutterizare

Dansuri, sursă de informare

Dare de seamă, gen de publicație

Descriere bibliografică, a articolelor, a cărților, a manucriselor, a inscripțiilor, a recenziilor, a referatelor

Descriere documentară, a cilindrilor fonografici, a desenelor,  a discurilor, a fotografiilor, a litografiilor, a picturilor, a monedelor, a sculpturilor, a timbrelor, a vaselor pictate

Desene, descriere documentară

Diafilme, reprezentări

Diagramă

Diapozitive

Diazotip

Dictafon

Dicționar, bibliografic, electronic, general, icnografic

Difuzarea documentelor, audiovizuale, publicații

Direasă, document istoric

Disc, catalog comercial, descriere documentară, recenzie, reclamă, prospect

Discotecă, catalog

Discuții, rubrică în revistele științifice

Disertație de candidat

Document, administrativ, autentic, clasificare, istoric, original

Documentalist, 

Documentar

Documentare, activitate, centre

(...)

Reviste, bibliografice, de abstracte, științifice

Rețea de documentare

Rezervație naturală

Rezumat

Rotaprintare

Rubrici bibliografice, în reviste și ziare

Salon de artă

Săli de studiu individual

Schemă, document imagine

Schimb de documente

Schimb de experiență

Schimb de publicații

Schiță, document imagine

Scriitori, surse de informare

Scriptum, document istoric

Scripturae, documente istorice

Sculpturi, descriere documentară

Selecționare, documente grafice

Semne convenționale

Seră, colecție botanică

Seriale, gen de publicații

Serviciu, bibliografic, documentare, informare, 

Sesiune științifică

Sigiliu, document

Sigillum, document istoric

Sinet, document istoric

Societăți științifice

Sonograf

Specialiști, surse de informare

Specimene botanice, clasificare,

Specimene zoologice, clasificare

Spectacol, repertorii

Stampă, descriere documentară

Standarde, în documentare, descriere bibliografică, surse secundare

Stencil, tehnică de reproducere

Stenografie

Stenosonograf

Stereoscopie

Studierea surselor, articol, carte, documente audiovizuale, manuscrise, piese de muzeu, studiu metodic

Studio cinematografic

Studiu, specialitate

Sumar, revistă

Super Libros

Suret, document istoric

Surse de informare, conservare și înmagazinare, 

Surse primare

Surse secundare, documente audiovizuale, documente muzeistice, documente grafice, imagini, manuscrise

Sygillion, document istoric

Synodikon grammma, document istoric

Tablă de materii

Tapițerie, document iconografic, descriere documentară

Teatru

Tehnica muncii intelectuale

Teleclub

Telefacsimil

Telefon

Telefonogramă

Telefotografie

Telegraf

Telegrafon

Teletip

Televiziune, cronică, înregistrare pe bandă magnetică a imaginilor,

Terminologie documentalistă

Texte, valoare informativă

Teză, candidat, doctorat

Timbre poștale, descriere documentară, repertorii

Tiposonograf

Tîrg de mostre

Traduceri, bibliografii, 

Transliterare, caractere chirilice

Tratat

Ultrafax, sistem de comunicare a documentelor

Uric, document istoric

Vase pictate, documente istorice, descriere documentară

Vinietă

Vizionare, a documentelor audiovizuale

Xerografie

Zapis, document istoric

Ziare, rubrici bibliografice