Inventarea dinamului įntre teorie și practică (URSULEANU 1981)

<
(...) Inventatorul dinamului nu a fost o somitate științei, ci un mecanic belgian pe nume Zenobe Theophile Gramme. Într-o zi, Gramme a fost invitat să participe la o conferință despre mașinile electrice. Obosit după orele de lucru el adormi în timpul prea doctei expuneri. Trezit brusc de aplauzele asistenței, Gramme văzu tabla din fața sa plină de formule. Curios, îl rugă pe vecinul de scaun, fizicianul d'Arsonval, să-i spună ce reprezintă formulele și calculele de pe tablă.
- Cum, chiar nu știi? Este teoria dinamului electric, inventat de dumneata.
- Nu mai spuneți! Păi, dacă aș fi cunoscut atîta matematică, n-aș mai fi inventat, cred, niciodată această mașină!
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 350.

Note M. T.
* Zenobe Gramme (1826 Belgia - 1901 Franța) = Electrician care a inventa dinamul în 1869. (www.britannica.com/biography/...)
** Jacques d'Arsonval (1851-1940) = Fizician și medic francez. (wikipedia.ro)

Levasseur versus Deprez privind viteza automobilului (URSULEANU 1981)

<
(...) În același timp existau visători roși de nerăbdare să vadă noua invenție gonind și mai repede pe șosele. La banchetul dat cu prilejul inaugurării Automobil-Clubului din Paris, în 1896, fizicianul Marcel Deprez* și-a terminat alocuțiunea cu un toast profetic:
- Beau pentru vreme cînd automobilul nu va face numai 24 de kilometri pe oră, ci 50, sau chiar 60!
La care constructorul Levasseur se apleacă spre vecinul său de masă, șoptindu-i printre dinți:
-De ce trebuie oare, ca la terminarea unei mese atît de bune, să se găsească un exaltat care să afirme o asemenea prostie?
Istoria l-a făcut de rîs pe Levasseur și i-a dat satisfacție lui Deprez. (...)
>

SURSA
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport-Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 143.

NOTE M. T.
* Marcel Deprez (1843-1918) = Inginer francez specializat în electricitate. (http://www.annales.org/archives/x/deprez.html)
** Levasseur (?) =

Polii frigului din emisfera nordică calculați în secolul XIX (VERNE 1864)

(XIII/65) „Astfel, calculele lui Brewster, ale lui Bergham și ale cîtorva fizicieni demonstrează că pe emisfera noastră există 2 poli ai frigului: unul în Asia, la 79 gr. și 30 min. lat. N și 120 gr. long. E; celălalt în America, la 78 gr. lat. N și 97 gr. long. V.”

J. VERNE, Căpitanul Hatteras, trad. (fr. 1864-5) I. Katz, ed. II, ed. I.Creangă/5, București, 1990, 297 p.

A. Einstein despre știință și religie

"Oamenii de ştiinţă spun rugăciuni?". Răspunsul lui Albert Einstein

Digi 24 31 ianuarie 2014

J. Volpi - „În căutarea lui Klingsor” / 1999 (BOXHALL 2006)

<
În căutarea lui Klingsor
Jorge Volpi

n. 1968 (Mexico)
Prima ediție: 1999
Primul editor: Seix Barral (Barcelona)
Titlul original En busca de Klingsor

Al Doilea Război Mondial tocmai s-a terminat și fizicianul american, transformat în soldat-spion, Francis Bacon, primește însărcinarea de a descoperi identitatea lui Klingsor, omul care se presupune că a coordonat cercetarea științifică din Germania nazistă. Bacon îi angajează pe matematicianul german Gustav Links și pe misterioasa Irene, de care se îndrăgostește imediat, să-l ajute în această misiune. Links este naratorul acțiunii, iar aceasta se bazează atît pe viața sa, cât și pe cea alui Bacon, dinainte și din timpul războiului.
Volpi folosește aceste premise pentru a-l lua pe cititor într-o călătorie în climatul social și politic al anilor 1930-1940. În urmărirea lui Klingsor, Bacon și Links se întîlnesc cu unii dintre cei mai mari fizicieni ai epocii: Schrodinger*, Bohr** și primul suspect, Werner Heisenberg***. Volpi împinge intriga acestui roman de spionaj spre punctul lui culminant în timp ce, concomitent, se ocupă de probleme mai grele ale relativității, certitudinii și șansei, reimaginând personajele și strădaniile fizicienilor care s-au luptat să construiască prima bombă atomică.
Spre deosebire de alte romane cu un subiect atât de complex, În căutarea lui Klingsor nu este niciodată excesiv de serios sau ipocrit. Mai degrabă el avansează într-un ritm care permite dezvoltarea intrigii polițiste, în timp ce prezintă cititorului cercetarea științifică a acelor timpuri. Volpi a declarat că scrie romane polițiste pentru a se relaxa, dar din modul cum explorează jocurile care se fac, șansele pe care le oferă personajelor și sentimentul de furie, este clar că ambiția sa trece dincolo de simpla relaxare. OR
>

SURSA
Peter Boxhall (coord.), 1001 de cărți de citit într-o viață, trad. C. Ion & G. Tănase, ed. Rao, București, 2010, p. ?.

NOTE M. T.
* Erwin Schrodinger (-)
** Niels Bohr (-)
*** Werner Heisenberg (-)