Inventarea dinamului įntre teorie și practică (URSULEANU 1981)

<
(...) Inventatorul dinamului nu a fost o somitate științei, ci un mecanic belgian pe nume Zenobe Theophile Gramme. Într-o zi, Gramme a fost invitat să participe la o conferință despre mașinile electrice. Obosit după orele de lucru el adormi în timpul prea doctei expuneri. Trezit brusc de aplauzele asistenței, Gramme văzu tabla din fața sa plină de formule. Curios, îl rugă pe vecinul de scaun, fizicianul d'Arsonval, să-i spună ce reprezintă formulele și calculele de pe tablă.
- Cum, chiar nu știi? Este teoria dinamului electric, inventat de dumneata.
- Nu mai spuneți! Păi, dacă aș fi cunoscut atîta matematică, n-aș mai fi inventat, cred, niciodată această mașină!
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 350.

Note M. T.
* Zenobe Gramme (1826 Belgia - 1901 Franța) = Electrician care a inventa dinamul în 1869. (www.britannica.com/biography/...)
** Jacques d'Arsonval (1851-1940) = Fizician și medic francez. (wikipedia.ro)

Primul autobuz în 1827 (URSULEANU 1981)

<
(...)
Deși născut în țara gentlemenilor, autobuzul a avut încă de la obîrșia sa apucături grosiere, învățînd să întîrzie înainte de a ajunge la punctul terminus al primei sale călătorii hurducate. Năravul s-a manifestat în chiar ziua inaugurării sale: 5 aprilie 1827. În acea zi întîiul autobuz din istorie, un soi de măgăoaie mecanică înjghebată de englezii Trevithick și Guerney, a pornit să străbată drumul dintre Londra și Bath, scoțînd un fum gros prin nu mai puțin de 5 coșuri.
Cetățenii nimeriți pe traseu priveau cu nedumerire dihania care înainta cu stupefianta viteză de 17 kilometri pe oră. Viteză care s-a mai muiat înainte de Reaving, pentru a se stinge complet în respectiva localitate. Stricăciunile acumulate pe parcurs copleșiseră viteza de înaintare a mașinii. Numai după reparații însumînd 5 ore bătute pe muche, mastodontul mecanic a fost repus în mișcare pentru eroicul marș, atingînd ținta unde nu mai era așteptat de nici o festivitate oficială. Ce vreți, se plictisiseră să-l tot aștepte.
În schimb, nu s-a înregistrat nici o pană de cauciuc. Era și greu, roțile fiind integral din... fier.
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, pp. 295-296

Tehnica chineză în secolul XIX (VERNE 1892)

(46) „Să n-ai nici o grijă, dl. Bombarnac, chinezii nu sînt mai puțin specializați decît personalul nostru și au mecanici foarte buni. La fel și inginerii care au construit cu pricepere calea ferată ce străbate China. E, fără îndoială, un popor inteligent, foarte apt pentru progresul industrial... Are o înțelegere vie, o ușurință de asimilare uimitoare. I-am văzut pe chinezi la lucru și vorbesc din experiență.”

(93) „Prima cale ferată, construită în China pe la 1877, a legat Shanghaiul cu Fuzhou. Ea urmează , cu mici diferențe, traseul rusesc care a fost propus în 1874, trecînd prin Tașkent, Kulja Kami, Lazhou, Xian și Shanghai.”

J. VERNE, Claudius Bombarnac, trad. (fr. 1892) S. Radian, I. Creangă/nr. 40, București, 1989, p. 5-138.

Epoca Renașterii (sec. XIV-XVI) (ENGELS 1820-1895)

 (...)

Oamenii de seamă ai Renașterii au fost mari, fiindcă au luat contact cu realitatea pe mai multe căi. „Pe atunci, zice Engels, aproape nu exista om de seamă care să nu fi făcut călătorii îndepărtate, să nu fi vorbit patru-cinci limbi, să nu fi strălucit în cîteva domenii de creație. Leonardo da Vinci n-a fost numai un mare pictor, ci și un mare matematician, mecanic și inginer. (...) Albrecht Durer a fost pictor, gravor, sculptor, arhirtect și în afară de aceasta a inventat un sistem de fortificații. (...) Dar fapt deosebit de caracteristic pentru oamenii acestor timpuri este că aproape toți trăiesc în mijlocul frămîntărilor timpului lor, iau parte activă la lupta politică, iau atitudine și luptă într-o tabără sau alta, unii cu pana și cuvîntul, alții cu sabia, iar alții și cu una și cu alta. De aici acea plenitudine și tărie de caracater care face din ei oameni întregi”. (1). „De aici”, zice Engels, adică din bogata și multilaterala activitae, nu atît între cărți, ci în mijlocul realității, care le-a îmbogățit în mare măsură sufletul.

1. K. Marx & F. Engels, Despre artă și literatură, EPL, București, p. 216-217.

(...)