Țara negrilor și Țara arabilor în Africa centrală în secolul XIX (VERNE 1863)

„-Oare suntem tot în țara negrilor, domnule Fergusson?

-Da, Joe, și așteptăm să ajungem în țara arabilor.

- Arabi, domnule, arabi adevărați, cu cămile?

-Nu, fără cămile. Asemenea animale sunt rare, ca să nu spun necunoscute, în aceste ținuturi. Ar trebui să mergem câteva grade mai spre nord, pentru a le întâlni.”

(XXIX)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Africani versus europeni în secolul XIX (VERNE 1863)

„- Ar fi cu neputință ca acești oameni să nu ne ia drept ființe supranaturale, deoarece pe primii europeni veniți printre ei i-au socotit o rasă supraomenească.

-Din punct de vedere al civilizației, ar fi mai bine să ne socotească simpli oameni. Asta le-ar da negrilor o cu totul altă părere despre europeni.

-De acord, dragul meu Dick, dar ce putem face? Oricât ai explica savanților acestui ținut mecanismul unui aerostat, ei nu vor înțelege nimic și vor admite întotdeauna intervenția supranaturalului.”

(XXX)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Curtea unui sultan din Africa centrală în secolul XIX (VERNE 1863)

„Curtenii păreau personaje foarte ciudate din pricina celor cinci-șase cămăși de diferite culori pe care purtau. Aveau un pântec enorm, care părea nenatural. Doctorul le explică tovarășilor săi, mirați, că acest port este un mijloc de a-l linguși pe sultan. Rotunjimea abdomenului arăta ambiția oamenilor.” 

(XXX)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Uciderea exploratorului francez Maizan în Africa în 1845 (VERNE 1863)

„-(…) Poate că tocmai aici, sub acest copac, a pierit Maizan în 1845, căci ne aflăm deasupra satului Deje la Mhora unde s-a aventurat fără însoțitori. A fost prins de căpetenia acestui ținut, legat de baobab, negrul acesta sălbatic l-a tăiat încetul cu încetul. Bietul Maizan n-avea decît 25 de ani!

-Și Franța n-a răzbunat o asemenea crimă? întrebă Kennedy.

-Franța a reclamat. Saidul din Zanzibar a făcut tot ce i-a stat în putință ca să pună mîna pe ucigaș, dar n-a izbutit. ”

(XII)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Experiențe cu balonul în secolul XIX (VERNE 1863)

„-S-a încercat adeseori urcarea sau coborîrea după voință, fără să se piardă balastul sau gazul unui balon. Un francez care se ocupa cu aeronautica, Meunier, a vrut să realizeze aceasta comprimînd gazul într-un recipient interior. Un belgian, dr. van Hecke, a încercat să obțină, cu ajutorul unor aripi și a unor lopățele, o forță verticală, care a fost neîndestulătoare în majoritatea cazurilor.”

(X)

„- Atmosfera din jurul Pămîntului are o înălțime de 6.000 de stînjeni (), răspunse doctorul. Cu un balon te-ai putea ridica foarte sus, ceea ce au făcut Brioschi și Gay-Lussac. Dar din cauza presiunii atmosferei scăzute i-a podidit sîngele pe gură și urechi. Le lipsea și aerul necesar respirației. Acum cîțiva ani doi francezi îndrăzneți, Barral și Bixio, se aventurară în regiuni înalte, dar balonul a plesnit.

(…)

-Fără îndoială, dar așa cum se cuvine să cadă niște savanți, adică fără să fi pățit ceva.”

(XIII)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Țara Uzaramo din Africa centrală în secolul XIX (VERNE 1863)

„(…) deasupra țării Uzaramo. Ținutul era plin de cocotieri, bumbac și de un soi de arbori care dau fructe asemănătoare pepenelui.”

(XII)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Ținutul Zungomero din Africa centrală în secolul XIX (VERNE 1863)

„Ce ținut trist acest Zungomero, unde tot timpul anului ploua, afară doar de 15 zile, în ianuarie!”

(XIII)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Țara Rubeho din Africa centrală în secolul XIX (VERNE 1863)

„-(…) Ne apropiem de Rubeho, al cărui nume înseamnă în limba localnicilor Țara Vînturilor.” (XIII)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Ținutul Unyamwez din Africa centrală în secolul XIX (VERNE 1863)

„(…) satelor Themvo și Tura-Wels. Acesta din urmă face parte din Unyamwezy, ținut minier în care arborii ating cele mai mari dimensiuni; dintre toți cactușii sunt cei mai înalți.” (XIV

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.)

Despotismul la popoarele Africii ecuatoriale în secolul XIX (VERNE)

Trecea peste satul Uyofu, limita nordică a Unyamwezy-ului, de-a curmezişul lacului Ukereue.

Populaţiile mai apropiate de Ecuator par să fie mai puţin civilizate şi sunt guvernate de monarhi absoluţi, al căror despotism este fără margini. Cele mai numeroase aşezări se găsesc în provincia Karagua.

(XVII)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Valorea fildeșului în secolul XIX (VERNE 1863)

„ –I s-a rupt un colț!. Fildeşul acesta ar valora în Anglia treizeci şi cinci de guinee suta de livre!

―Aşa de mult? se miră Joe, (…).”

„ ―(…) Elefanţii din centrul Africii sunt cei mai frumoşi. Anderson-ii, Cumings-ii i-au vânat în împrejurimile Capului în asemenea măsură, încât ei au emigrat spre Ecuator, unde-i vom întâlni adeseori în turme numeroase.”

(XVII)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Originea numelui Nilului (VERNE 1863)

„-(…) Originea numelui său ca și a apelor sale a pasionat în aceeași măsură pe savanți. S-a spus că numele este de origine greacă, coptă{53}, sanscrită{54}(…).”

(XVIII)

„-(…) Cei vechi îl numeau ocean, și nu erau departe de convingerea că el izvora din soare! ”

(XIX)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Accidente cu balonul în secolul XIX (VERNE 1863)

„- Un asemenea accident s-a întâmplat unei aeronaute franceze, doamna Blanchard, care, aruncând focuri de artificii, și-a incendiat balonul. Dar n-a căzut brusc și cu siguranță că n-ar fi fost omorât, dacă nacela nu s-ar fi izbit de un pom, care a azvârlit-o la pământ.”

„-(…) Dealtfel accidentele au fost pricinuite totdeauna fie din imprudența aeronauților, fie de proasta construcție a aparatelor lor. Totuși, din câteva mii de ascensiuni cu aerostate, nu se numără mai mult de douăzeci de accidente mortale. În genere, aterizările și plecările sunt cele mai primejdioase.”

(XIX)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Trofee de război la triburile africane în secolul XIX (VERNE 1863)

„Și arătă spre un sicomor uriaș al cărui trunchi dispărea cu totul sub o grămadă de oase omenești. Florile de care vorbea Joe erau capete de curând tăiate, atârnate cu pumnale fixate în scoarță.

-Arborele războiului la canibali! explică doctorul. Indienii iau numai pielea, africanii iau capul cu totul.”

„Măcelul continuă cu lovituri de secure și de sulițe. Cum un dușman era doborât, adversarul se grăbea și-i tăia capul. Femeile, amestecate în învălmășeală, adunau capetele însângerate și le îngrămădeau unul peste altul la marginea câmpului de luptă. Adesea se băteau pentru a cuceri aceste hidoase trofee. ”

(XX)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Fotbalul în România modernă (1954)

Primul regulament de fotbal modern a fost redactat în 1862 de Thrind Uppingham, rectorul celebrei universități engleze Cambridge.
În România primul balon de fotbal a fost adus încă din 1889, dar primul joc a avut loc de-abia în 1902.
Primul club de fotbal românesc s-a numit Olimpia, fiind înființat în 1905 la București. Primele cluburi de fotbal românești erau organizate ca societăți pe acțiuni și aveau legături cu presa sportivă. Cele mai renumite au fost Ripensia Timișoara (celebră prin „sfertul de oră” în care își învingea adversarii), Club Atletic Oradea (CAO) și Venus București.
Existau puține terenuri adecvate jocului de fotbal, pe acestea desfășurîndu-se de obicei jocuri internaționale. De aceea numărul cluburilor în perioada precomunistă nu a depășit 700, cel al jucătorilor profesioniști a fost sub 15.000. De asemenea existau doar vreo 60 de antrenori și maximum 200 de arbitri.

SURSA
***, Fotbal. Adnotări pe marginea regulamentului de joc, Cultură fizică și sport, Buucrești, 1954, 5-6.