Sfatul unui trib sioux în Vestul sălbatic al SUA la începutul secolului XIX (COOPER 1827)

(...) Bărbații erau adunați în grupuri, potrivit faptelor săvîrșite și faimei de care se bucurau.
Cei încă tineri, cărora vîrsta le îngăduia să ia parte numai la vînătoare, deoarece înțelepciunea lor nu se dezvoltase îndeajuns pentru a putea merge și la război, se aflau mai către marginea adunării; dar sălbaticii mai vîrstnici din fața lor îi înrîureau în așa măsură, încît căpătaseră și ei ceva din gravitatea ținutei și din măsura gesturilor, calități pe care, cu timpul, aveau să și le însușească pe deplin. Câțiva, care făceau parte dintr-o categorie ceva mai apropiată de maturitate, îndrăzniră să-și facă loc pînă în apropierea șefilor, dar nu merseseră chiar așa de departe  încît să se amestece în sfatul acestora, căci socoteau că e destulă cinste pentru ei că li se îngăduia să soarbă înțelepciunea ce se prelingea de pe niște buze atît de venerate. Războinicii erau mai puțin sfioși și nu se dădeau în lături să se amestece printre căpeteniile de mai mică însemnătate, cu toate că nici ei nu-și luau libertatea de a tălmăci vorbele vreunui viteaz cu faimă, sau de a-și da cu părerea în privința măsurilor de apărare propuse de sfetnicii cei mai înzestrați.
Pînă și în ceea ce-i privea pe șefi existau anumite legi, destul de ciudate de altfel. Căpeteniile indienilor sioux* erau împărțite în două grupuri: pe de o parte războinicii, nenumărate și glorioase fapte de arme, iar pe de altă cei ce-și cîștigaseră faima datorită înțelepciunii; primii alcătuiau grupul cel mai important și mai numeros. Aceștia erau niște bărbați cu o statură impunătoare, iar înfățișarea lor semeață cîștiga și mai mult din pricina semnelor acelora făcute chiar de mîna dușmanilor lor, a cicatricelor care le brăzdau adînc fața. A doua categorie însă, care-și cîștigase importanța prin darurile minții lor, era foarte restrînsă. Aceștia se deosebeau vădit de cei dintîi prin vioiciunea și agerimea ochilor, prin sfiala cu care se mișcau, iar uneori prin violența limbajului, folosit ori de cîte ori interveneau cu ceva în timpul convorbirilor.
(...)

SURSA
Fenimore Cooper, Preria**, trad. C. Tănăsescu, vol. II, ed. Minerva / seria Bilioteca pentru toți nr. 838, București, 1975, p. 117-118.

NOTE M.T.
*Sioux = Neam amerindian format din șapte comunități care erau așezate în Câmpiile Nord ale SUA. Au devenit cunoscuți sub acest nume de europeni din secolul XVII. În secolul XIX s-au confruntat cu armata SUA sub comanda celebrilor șefi Sitting Bull și Crazy Horse. În secolul XX, Holywoodul i-a făcut cunoscuți în toată lumea. (http://plainshumanities.unl.edu/encyclopedia/doc/egp.na.107)** Prerie = Asociație vegetală formată din ierburi, caracteristică pentru unele regiuni ale Americii de Nord; regiune de stepă care cuprinde o asemenea vegetație. – Din fr. prairie. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/prerie)

Uciderea exploratorului francez Maizan în Africa în 1845 (VERNE 1863)

„-(…) Poate că tocmai aici, sub acest copac, a pierit Maizan în 1845, căci ne aflăm deasupra satului Deje la Mhora unde s-a aventurat fără însoțitori. A fost prins de căpetenia acestui ținut, legat de baobab, negrul acesta sălbatic l-a tăiat încetul cu încetul. Bietul Maizan n-avea decît 25 de ani!

-Și Franța n-a răzbunat o asemenea crimă? întrebă Kennedy.

-Franța a reclamat. Saidul din Zanzibar a făcut tot ce i-a stat în putință ca să pună mîna pe ucigaș, dar n-a izbutit. ”

(XII)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.