Falimentul în Marea Britanie în secolul XIX (THACKERAY 1848)

<
(...)
Nu știu lucru mai trist decît ocupația asta și alergătura și tainele acestea ale unui om ruinat; scrisorile de la cine știe ce bogătaș care-i prezintă condoleanțe, pe care ți le pune cu grijă sub ochi și pe care își clădește toate speranțele lui de refacere, cît și viitoarea lui bogăție. Fără îndoială că, în decursul vieții sale, iubitul meu cititor a fost oprit în drum de mulți asemenea nefericiți. Omul te ia binișor deoparte; își scoate teancul de hîrtii din buzunarul căscat al hainei, dezleagă șnurul, pune panglica în gură, își alege scrisorile lui favorite și ți le pune dinainte; și cine nu cunoaște privirea deznădăjduită, încordată, pe jumătate înnebunită, pe care o ațintește asupra ta cu ochii lui văduviți de orice speranță?
(...)
>

SURSA
William Thackeray, Bîlciul deșertăciunilor*, trad. I. Frunzetti & C. Tudor, vol. I, ed. Capitolul, București, 1992, p. 203.

NOTĂ M. T.
* Mariana Răileanu, „Bîlciul deșertăciunilor” de William Makepeace Thackeray, 5 iunie 2013 (https://raileanumariana.wordpress.com/2013/06/05/balciul-desertaciunilor-william-makepeace-thackeray/)

UMOR - medicul Menecrate și magistratul Hemonide

Menecrate, un medic vestit în Antichitate, dând o masă unor prieteni, își exprimă dorința de a mânca morun. Sclavul trimis veni să-i spună că la piață era doar un singur morun și acela fusese reținut de Hemonide, un magistrat despre care se spunea că este vândut bogătașilor.
Menecrate zvârli sclavului o pungă cu monede de aur.
- Du-te înapoi, cumpără peștele și pe Hemonide. Ce bine ar fi dacă i-am putea mânca pe amândoi...

Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, REBUS, București, martie 2013