Umor

Regele francez Ludovic XIV acorda favorurile cu mare zgârcenie
-Când numesc pe cineva într-o funcție, reușesc să fac 99 de nemulțumiți și un nerecunoscător.

SURSA
Anecdote cu și despre oameni celebri, ''Rebus'', Bucureşti, martie 2013

Umor

- Unde te duci? în întrebă romancierul francez Jules Janin (1804-1874) pe un prieten.
- La operă. Mergi și tu?
- Nu.
- De ce?
- Fiindcă eu sforăi și-i împiedic și pe ceilați să doarmă...

SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București, februarie 2013

Umor

În fața compozitorului italian Giocchi Rossini (1792-1868) se vorbea despre o primadonă.
- Cântă cu pasiune- spune cineva. Are dicțieune și e neîntrecută în note ridicate.
- Sunt de acord - spune Rossini - dacă vă referiți la notele... croitoresei!

SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București, februarie 2013.

Umor

Subtilul scriitor francez Alfred de Musset (1810-1857) aprecia, ca atâţi alţi oameni iluştri, cam peste măsură absintul, o băutură alcoolică tare.
Invitat la o recepţie fu aşteptat zadarnic. Scriitorul Alexandru Dumas, întrebat a doua zi de o doamnă dacă Musset venise în ajun, răspunse:
- Nu, doamnă... A absint-at...

SURSA
Gheorghe Braşoveanu, Anecdote cu şi despre oameni celebri, ``Rebus``, Bucureşti, februarie 2013

Umor

În Franţa se hotărâse imortalizarea filosofului Victor Cousin (1792-1867). Dar organele de resort oscilau să-i poarte numele o stradă, o piaţă sau un post de asitenţă publică şi medicală? În cele din urmă numele lui Victor Cousin fu dat unei străzi.
Filosoful se duse la palat* să mulţumească.
- E foarte bine - spuse un academician - că Victor Cousin se duce la palat pentru o stradă şi nu pentru un post...


SURSA
Gheorghe Braşoveanu, Anecdote cu şi despre oameni celebri, ”Rebus”, Bucureşti, februarie 2013

NOTĂ M.T.
* Probabil la împăratul Napoleon III (1852-1870).

Umor

- Poţi să spui ce vrei, dar să ştii că am întâlnit un om care m-a preţuit - îi spune o tânără actriţă actorului şi dramaturgului Sacha Guitry (1885-1957), care refuza s-o angajeze.
Acesta îi mângâie gulerul de vizon al hainei de blană şi întrebă cu glas mieros:
- Era un specialist în... blănuri!

SURSA
Gheorghe Braşoveanu, Anecdote cu şi despre oameni celebri, ”Rebus”, Buucreşti, februarie 2013

Umor

La un restaurant actorul francez Harry Baur (1880-1943) comandase o supă. Chelnerul veni cu farfuria plină.
- Nu! strigă actorul când chelnerul se afla încî departe. Nu e destul de caldă!
Chelnerul se retrase şi, după un moment, reapăru cu altă farfurie de supă.
- Nu! repetă Baur. Nu e destul de caldă.
Chestia se repetă de trei ori. În cele din urmă, exasperat, chelnerul protestă:
- În definitiv, nu ştiu când o să consideraţi că e destul de caldă?
- Când n-o să mai poţi ţine degetul în ea.

SURSA
Gheorghe Braşoveanu, Ancedote cu şi despre oameni celebri, ”Rebus”, Bucureşti, februarie 2013

Umor

Când filosoful german Gustav Fechner (1801-1887) se afla pe patul de moarte, unul dintre prietenii săi, văduv de câteva săptămâni, îi spuse:
- Gustav, într-o zi ai s-o întâlneşti pe scumpa mea Eugenia. Spune-i din partea mea că o iubesc mereu şi  o regret...
- Eh, cred că ar fi mai bine să-ţi faci singur comisioanele!

SURSA
Gheorghe Braşoveanu, Anecdote cu şi despre oameni celebri, ”Rebus”, Buucreşti, februarie 2013

Umor

Administratorul regal francez Chretien de Malesherbes (1721-1794) fu însărcinat, împotriva voinței sale, să țină un discurs la nașterea prințului moștenitor. În fața Curții, adunată în împrejurul leagănului, bătrânul curtean rosti această scurtă cuvântare:
- Fie, alteță regală ca, pentru binele Franței și al domniei voastre, să vă arătați tot atât de nesimțitor și de surd față de lingușeli și intrigi, precum sunteți în momentul acesta față de discursul pe care mi s-a poruncit să vi-l adresez.

SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, „Rebus”, București, martie 2013

Umor

La un ospăț, filosoful Xantos, stăpânul fabulistului Esop (620 î.H. - 560 î. H.), amețit de băutură, puse rămășag cu un discipol, pe casa și pământul ce poseda, că va bea marea. Când aburii vinului se risipiră, își dădu seama că va rămâne sărac și se va face de râs. Disperat, îl imploră pe Esop să-l ajute. Acesta îl învăță ce să facă.
A doua zi, toată populația insulei Samos se afla la malul mării în așteptarea lui Xantos. Acesta a venit liniștit și se adresă mulțimii:
- Cetățeni, am pus rămășag că voi bea marea, dar nu și apa râurilor ce se varsă în ea. Dacă discipolul meu va opri sau va schimba cursul apelor curgătoare ce se varsă în mare, atunci și eu voi îndeplini ceea ce m-am lăudat că o să fac.
Și mulțimea care venise să-l batjocorească, îl aclamă și-l duse acasă în triumf.

SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, „Rebus”, București, martie 2013

UMOR - violonistul J. Salomon și regele George III al Marii Britanii

Violonistul Salomon*, care-i dădea lecții de vioară regelui George al III lea al Angliei*, îi spuse într-o zi ilustrului său elev:
-Violoniștii se împart în trei categorii. În prima categorie intră cei ce nu știu să cânte deloc; în a doua categorie intră cei ce cântă prost și mai bine ar renunța; iar în a treia categorie se plasează cei ce cîntă bine. Maiestatea voastră s-a ridicat la categoria a doua...

SURSA
Gh. Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, REBUS, București, martie 2013

NOTE M. T.
* Johann Peter Salomon (1745 Bonn - 1815 Londra) a fost violonist, compozitor, dirijor și impresar. (http://royalphilharmonicsociety.org.uk/index.php/awards/Salomon/)
** George III de Hanovra a domnit în Marea Britanie în perioada 1760-1820. (http://www.revistamagazin.ro/content/view/5734/33/)

UMOR - istoricul francez F. de Mezeray (1610-1683)

Istoricul francez Francois de Mezeray* nutrea, ca mulți alții, o ură înverșunată cămătarilor hrăpăreți. La moartea lui, lîngă testament s-a găsit un ludovic de aur pus într-o cutiuță, alături de un bilet pe care scrisese: „De peste treizeci de ani păstrez acest ludovic**, destinat închirierii unei ferestre la Place de Greve***, în ziua în care va fi spînzurat un cămătar”.


SURSA
Gh. Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, REBUS, București, martie 2013

NOTE M. T.
* Francois de Mezeray (1610-1683 Paris) = Istoric și academician (1649). (http://www.academie-francaise.fr/les-immortels/francois-eudes-de-mezeray)
** Ludovicul de aur a fost bătut în 1640 de Ludovic XIII. Avea 22 carate și 6,7 g. După proclamarea republicii în 1792 a fost înlocuit de franc. (http://www.hls-dhs-dss.ch/textes/f/F13683.php)
*** Place de Greve din Paris a fost menționată ca piață comercială în secolul XII. Aici aveau loc și execuțiile publice, ultimele fiind cele din 1794, în timpul revoluției. În 1803, i s-a schimbat numele în Place de l`Hotel-de-Ville. (http://paris.yodelout.com/the-hotel-de-ville-and-the-place-de-greve/)

UMOR - medicul Menecrate și magistratul Hemonide

Menecrate, un medic vestit în Antichitate, dând o masă unor prieteni, își exprimă dorința de a mânca morun. Sclavul trimis veni să-i spună că la piață era doar un singur morun și acela fusese reținut de Hemonide, un magistrat despre care se spunea că este vândut bogătașilor.
Menecrate zvârli sclavului o pungă cu monede de aur.
- Du-te înapoi, cumpără peștele și pe Hemonide. Ce bine ar fi dacă i-am putea mânca pe amândoi...

Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, REBUS, București, martie 2013

Umor

Un ofițer i se plînse lui Richeleu, ministru în timpul regelui francez Ludovic XIII (1610-1643), că fusese insultat și lovit de un camarad.
- N-aveai spada?
- Nu, monseniore.
- Dar un cuțit?
- Nici atât.
- Oh, nici măcar o scobitoare n-ai găsit în buzunare?
Și Richeleu îi întoarse spatele cu dispreț.

SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București, martie 2013

UMOR - Bourvil

Victimă a unui accident de circulație - a fost lovit de un automobil - actorul francez de cinema Bourvil (1917-1970) se adresează sergentului:
- Să știți că nu e vorba de exces de viteză... Mergeam la pas...

SURSA
***, Anecdote cu și despre oameni celebri, REBUS, București, 2013

UMOR

În tinereţea sa, cancelarul german Otto von Bismarck (1815-1898 / 1862-1890), instalându-se într-un apartament nou, observă că nu avea sonerie.
- Trebuie să-mi instalez  o sonerie - spuse el proprietarului - ca să-mi sun ordonanţa mea de la subsol.
- Despre asta n-a fost vorba la închiriere. N-aveţi decât s-o anunţaţi personal.
A doua zi, în zori, proprietarul, fu trezit de un foc de pistol. Îl găsi pe Bismarck în pragul uşii camerei sale, gata să descarce pistolul a doua oară.
- Nu te speria! Am chemat ordonanţa...
Convins, proprietarul instală în aceeaşi zi o sonerie...

Gheorghe Braşoveanu, Anecdote cu şi despre oameni celebri, ”Rebus”, Bucureşti, 2013

Umor

O doamnă insista pe lângă filosoful şi dramaturgul francez Fontenelle (1657-1757), ajuns la vârsta de optzeci de ani, să facă un vals cu ea.
- Haide, prietene, încearcă! Cum preferi valsul? În doi timpi sau în trei timpi?
- Vai, doamnă! Valsul nu are decât un timp... şi el a trecut de mult pentru mine!

SURSA
Gheorghe Braşoveanu, Anecdote cu şi despre oameni celebri, „Rebus”, București.

Umor

Marchizul d'Aligre, unul din cei mai de seamă bogătaşi de pe vremea celui de-Al Doilea Imperiu francez (1852-1870), era de o avariţie proverbială. La o chetă ce se făcea pentru o chetă de binefacere, puse pe tavă 10 centime. Tânăra care strângea ofrandele îi mulţumi zâmbind şi adăugă:
- Scuzaţi-mă, domnule marchiz, nu am să vă dau restul...

SURSA
Gheorghe Braşoveanu, Anecdote cu şi despre oameni celebri, ''Rebus'', Bucureşti, 2013

Umor

Triboulet, bufonul regelui francez Francisc I (1515-1547). fu amenințat cu moartea de un senior.
- Să n-ai grijă - îi spuse regele - pedeapsa nu va întârzia. La un sfert de oră de la moartea sa, vinovatul va fi executat si el din porunca mea.
- Ah! Sire nu poți face ca acest sfert de oră să fie înainte și nu după moartea mea?

SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București, 2013.

UMOR

Tenorul italian Enrico Caruso (1873-1921) era invitat la un dineu la o prințesă italiană. La un moment dat, valetul îi oferi vin. Caruso îi întinse cel mai mic pahar.
- Scuzați domnule. E vorba de vin obișnuit.
- Tocmai de aceea. Păstrez paharul mare pentru vinul de desert pe care îl prefer...

SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București, 2013