Pacea este cel mai groaznic război; în timpul ei, trebuie să ai răbdarea de a aştepta să-ţi moară duşmanul. VICTOR MARTIN - ''Carte de citit la volan''
Faceți căutări pe acest blog
Se afișează postările cu eticheta desert. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta desert. Afișați toate postările
sâmbătă, 27 septembrie 2014
UMOR Ce are de-a face sexul cu dovleacul?
Într-o zi Napoleon deghizându-se în simplu om s-a dus într-un sat. Plimbându-se prin sat observă doi tineri - ambii aveau lipsă câte un picior. Curios, se apropie şi întreabă:
- Amândoi sunteţi aşa de tineri, ce s-a întâmplat cu voi?
- Noi am pierdut picioarele luptând pentru Napoleon.
Napoleon, gândindu-se un pic, îi întreabă:
- Spuneţi-mi vă rog, care este pentru voi cea mai mare dorinţă?
- Dacă aş avea 2.000 de franci, aş fi asigurat toată viaţa - spune primul.
- Iar eu aş vrea ca înainte de a muri să petrec o noapte cu Josefina, soţia lui Napoleon.
Napoleon le-a urat toate cele bune şi a plecat. A doua zi în res-pectivul sat, apar jandarmii, îi gă-sesc pe cei doi tineri şi sub convoi îi transportă la Paris, în faţa împăratului. Primului, Napoleon i-a dat jumătate de milion de franci, spunându-i: „Du-te şi trăieşte fericit până la moarte”. Pe cel de-al doilea, Napoleon l-a invitat la cină şi l-a servit cu 20 de feluri de mâncare şi 20 de feluri de deserturi - toate din dovleac. Oaspetele a mâncat un fel, al doilea, al treilea, dar mai mult nu putea. Atunci Napoleon îl întreabă:
- Dar tu de ce nu mănânci? Eu te-am invitat la cină, iar tu trebuie să mănânci tot ceea cu ce eu te servesc.
- Dar - se împotriveşte tânărul - chiar dacă toate felurile de mâncare şi desert au forme şi aranjamente diferite gustul la toate e de dovleac.
- Eu special te-am servit numai cu dovleac, ca şi tu să înţelegi că fix aşa e şi cu femeile, tânărul meu prieten.
„Cuget Liber”, Fun, Constanța, 21 martie 2013
Labels:
desert,
dovleac,
femeie,
franc,
împărat,
Josefina,
mâncare,
milion,
Napoleon I,
Paris,
picior,
prieten,
sat,
soție,
tânăr
miercuri, 10 octombrie 2012
UMOR
Tenorul italian Enrico Caruso (1873-1921) era invitat la un dineu la o prințesă italiană. La un moment dat, valetul îi oferi vin. Caruso îi întinse cel mai mic pahar.
- Scuzați domnule. E vorba de vin obișnuit.
- Tocmai de aceea. Păstrez paharul mare pentru vinul de desert pe care îl prefer...
SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București, 2013
- Scuzați domnule. E vorba de vin obișnuit.
- Tocmai de aceea. Păstrez paharul mare pentru vinul de desert pe care îl prefer...
SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București, 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)