<
(...)
Aș, da de unde! generalii lui o iau razna; fără el, toate merg anapoda. Mareșalii spun prostii, fac greșeli, boacăne, și altminteri nici că se putea; Napoleon, care era un om bun, îi umpluse de aur, ei se îngrășaseră ca porcii, și nu mai voiau să lupte. De-aici ni s-au tras toate nenorocirile, fiindcă mai mulți au rămas în garnizoană fără să-l scarmene pe inamicu pe urmele căruia ne aflam, în vreme ce eram împinși spre Franța. Da împăratu se întoarce cu recruți, băieți toți unu și unu, perfect instruiți ca niște dulăi gata să muște pe oricine, cu burghezi în gărzile de onoare, o trupă frumoasă, da care s-a topit ca untu în tigaie. Deși aveam o ținută severă, toate se porniseră împotriva noastră; da armata continuă să facă minuni de vitejie. Și uite-așa, luptăm în munți, popor contra popor, la Dresda, Lutzen, Bautzen... Să vă aduceți aminte de bătăliile astea unde francezu a fost mai viteaz ca oriunde, încît un bun grenadier nu dura mai mult de șase luni. Continuam a triumfa, da în spatele nostru, ce să vezi? englezu asmute popoarele la răscoală spunîndu-le tot felu de prostii! În fine, o scoatem noi la capăt cu haitele astea de nații! Peste tot locu pe unde apare împăratu ne croim drum, pentru că, pe uscat, ca și pe mări, cînd spunea el: „Vreau să trec!” apoi treceam. Pînă la urmă de tot, iată-ne în Franța - și pentru mulți bieți pedestrași toate încercările cumplite prin care trecuseră uitate au fost, că aeru Franței parcă le dăduse puteri în suflet. Eu, unu, pot zice că mi-a împrospătat viața... Da la ceasu acela era vorba să apărăm Franța, patria noastră, în fine, Franța cea frumoasă împotriva Europei întregi, care nu ne ierta că încercasem să facem ordine la ruși, înghesuindu-i în hotarele lor ca să nu ne mănînce de vii după apucăturile celor din Nord cărora le lasă gura apă după țările Sudului, lucru pe care l-am auzit de la mai mulți generali. Atunci împăratu vede că socru-său, prietenii lui pe care-i făcuse regi și lichelele cărora le redase tronu, toți sînt împotriva lui. Ba pînă și unii francezi și aliați care, din ordin superior, se întorceau împotriva noastră, în liniile noastre, cum s-a întîmplat în bătălia de la Lipsca. Nu-i aşa că nişte soldaţi de rînd n-ar fi în stare de asemenea porcării? Cîte unu îşi călca de trei ori pe zi cuvîntu de onoare şi zicea că e prinţ! Şi-uite aşa, începe invazia. Peste tot locu unde împăratu apare cu faţa lui ca de leu inamicu dă îndărăt, şi în timpu acela el a făcut mai multe minuni ca să apere Franţa, decît făcuse ca să cuprindă Italia, Orientu, Spania, Europa şi Rusia. Şi uite-aşa, voia să-i îngroape pe toţi străinii, ca să-i înveţe minte să respecte Franţa şi-i lasă să se apropie de Paris ca să-i înghită dintr-o dată şi el să se înalţe pînă la treapta cea mai de sus a geniului printr-o bătălie mai mare decît celelalte, o bătălie cum nu se mai văzuse! Da parizienii tremură pentru pielea lor de două parale şi pentru dughenile lor de doi pitaci şi deschid porţile oraşului; acum încep trădările şi se sfîrşesc bucuriile împărătesei; iar la ferestre apare steagul alb. În fine, generalii, pe care-i făcuse din prietenii lui cei mai buni, îl părăsesc şi trec de partea Bourbonilor, de care nimeni nu auzise vorbindu-se. Atunci, Napoleon şi-a luat rămas bun de la noi la Fontainebleau:
- Soldaţi!
Parcă-l aud şi acuma, plîngeam toţi ca nişte copii; vulturii, drapele erau înclinate ca pentru o înmormîntare, căci, vouă pot să vă spun, era îngropăciunea Imperiului şi armatele lui fercheşe nu mai erau decît nişte umbre. Atunci ne-a vorbit de pe terasa castelului său:
- Băieţi, trădarea ne-a învins, dar ne vom revedea în ceruri, patria vitejilor. Purtaţi de grijă micuţului meu, pe care vi-l încredinţez: trăiască Napoleon al II lea!
(....)
>
SURSA
Honore de Balzac, Medicul de țară, trad. G. Marcuson, ed. Dacia, Cluj, 1972, pp. 183-18 .
Se afișează postările cu eticheta Franţa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Franţa. Afișați toate postările
joi, 2 iulie 2015
marți, 5 mai 2015
Un medic de țară despre dimensiunea economică a civilizării Franţei în 1829 (BALZAC 1832-1833)
<
(...)
Benassis începu a rîde, dar încetişor şi cu un aer trist.
- Cu alte cuvinte, să scriu vreun memoriu despre mijloacele de a civiliza Franţa? Şi domnul Gravier mă îndemna la fel. Vai, domnule! nu-i chip să să lămureşti un guvern şi, dintre toate guvernele, cel mai anevoie de lămurit e tocmai acela care îşi închipuie că îi luminează pe alţii. Desigur ceea ce am făcut noi pentru cantonul nostru ar trebui să facă toţi primarii pentru ale lor, magistratul municipal pentru oraşul său, subprefectul pentru circumscripţia sa, prefectul pentru departament, ministrul pentru Franţa, fiecare în sfera de interese pentru care răspunde. Dacă eu am convins lumea să se construiască o şosea de două leghe*, apoi unul ar îngriji să se facă un drum, altul un canal; dacă eu am încurajat fabricarea de pălării pentru ţărani, ministrul ar putea elibera Franţa de sub jugul industrial al străinătăţii, încurajînd manufacturile de ceasornicărie, ajutînd perfecţionarea prelucrării fierului sau oţelului, fabricarea pilelor sau creuzetelor, cultura borangicului sau a nutreţurilor. În materie de comerţ a încuraja nu înseamnă a proteja. politica cea adevărată trebuie să năzuiască a elibera ţara de sub orice tribut dat străinătăţii, dar fără ajutorul ruşinos al vămilor şi al prohibiţiilor. Industria nu poate fi salvată decît prin ea însăsi. concurenţa e viaţa ei. Dacă o protejăm, adoarme; monopolul o ucide, ca şi tarifele prohibitive. Numai proclamînd libertatea negoțului, o țară poate face ca întreaga străinătate să-i devină tributară, numai coborînd prețurile produselor sale manufacturate sub nivelor celor ale concurenților săi. Franța poate atinge această țintă mai lesne decît Anglia, căci posedă un teritoriu destul de întins pentru a-și menține produsele agricole la prețuri care îngăduie salarii scăzute în industrie; spre aceasta ar trebui să năzuiască stăpînirea noastră. Aceasta e problema principală a vremii noastre. (...) Ne lipsește în primul rînd virtutea civică pe care marii bărbați din antichitate o puneau în serviciul patriei, ei, care luau loc în ultimele rînduri cînd nu comandau. Boala vremii noastre este superioritatea. Avem prea mulți sfinți. Odată cu monarhia, am uitat de onoare, odată cu credința părinților - de virtuți, odată cu zadarnicele noastre încercări de a conduce - de patriotism. Acest principii nu mai există decît în parte, în loc să însuflețească mulțimile, căci ideile nu pier niciodată. Acum, pentru a sprijini societatea, nu avem altă proptea decît egoismul. Indivizii cred în ei înșiși. Viitorul aparține omului social; mai departe nu mai vedem. Bărbatul de seamă care ne va salva din prăpastia spre care alergăm se va folosi, fără îndoailă, de individualism pentru a reface națiunea; dar în așteptarea acelei regenerări, trăim în veacul intereselor materiale și al pozitivului. Acest din urmă cuvînt stă pe buzele tuturor.
(...)
>
SURSA
Honore de Balzac, Medicul de ţară, trad. G. Marcuson, ed. Dacia, Cluj, 1972, pp. 60-6.
NOTĂ M.T.
* LÉGHE, leghe, s. f. Unitate de măsură pentru distanțele terestre sau maritime, variind între 4 și 5,5 km. – Din it. lega. Sursa: DEX '09 (2009
(...)
Benassis începu a rîde, dar încetişor şi cu un aer trist.
- Cu alte cuvinte, să scriu vreun memoriu despre mijloacele de a civiliza Franţa? Şi domnul Gravier mă îndemna la fel. Vai, domnule! nu-i chip să să lămureşti un guvern şi, dintre toate guvernele, cel mai anevoie de lămurit e tocmai acela care îşi închipuie că îi luminează pe alţii. Desigur ceea ce am făcut noi pentru cantonul nostru ar trebui să facă toţi primarii pentru ale lor, magistratul municipal pentru oraşul său, subprefectul pentru circumscripţia sa, prefectul pentru departament, ministrul pentru Franţa, fiecare în sfera de interese pentru care răspunde. Dacă eu am convins lumea să se construiască o şosea de două leghe*, apoi unul ar îngriji să se facă un drum, altul un canal; dacă eu am încurajat fabricarea de pălării pentru ţărani, ministrul ar putea elibera Franţa de sub jugul industrial al străinătăţii, încurajînd manufacturile de ceasornicărie, ajutînd perfecţionarea prelucrării fierului sau oţelului, fabricarea pilelor sau creuzetelor, cultura borangicului sau a nutreţurilor. În materie de comerţ a încuraja nu înseamnă a proteja. politica cea adevărată trebuie să năzuiască a elibera ţara de sub orice tribut dat străinătăţii, dar fără ajutorul ruşinos al vămilor şi al prohibiţiilor. Industria nu poate fi salvată decît prin ea însăsi. concurenţa e viaţa ei. Dacă o protejăm, adoarme; monopolul o ucide, ca şi tarifele prohibitive. Numai proclamînd libertatea negoțului, o țară poate face ca întreaga străinătate să-i devină tributară, numai coborînd prețurile produselor sale manufacturate sub nivelor celor ale concurenților săi. Franța poate atinge această țintă mai lesne decît Anglia, căci posedă un teritoriu destul de întins pentru a-și menține produsele agricole la prețuri care îngăduie salarii scăzute în industrie; spre aceasta ar trebui să năzuiască stăpînirea noastră. Aceasta e problema principală a vremii noastre. (...) Ne lipsește în primul rînd virtutea civică pe care marii bărbați din antichitate o puneau în serviciul patriei, ei, care luau loc în ultimele rînduri cînd nu comandau. Boala vremii noastre este superioritatea. Avem prea mulți sfinți. Odată cu monarhia, am uitat de onoare, odată cu credința părinților - de virtuți, odată cu zadarnicele noastre încercări de a conduce - de patriotism. Acest principii nu mai există decît în parte, în loc să însuflețească mulțimile, căci ideile nu pier niciodată. Acum, pentru a sprijini societatea, nu avem altă proptea decît egoismul. Indivizii cred în ei înșiși. Viitorul aparține omului social; mai departe nu mai vedem. Bărbatul de seamă care ne va salva din prăpastia spre care alergăm se va folosi, fără îndoailă, de individualism pentru a reface națiunea; dar în așteptarea acelei regenerări, trăim în veacul intereselor materiale și al pozitivului. Acest din urmă cuvînt stă pe buzele tuturor.
(...)
>
SURSA
Honore de Balzac, Medicul de ţară, trad. G. Marcuson, ed. Dacia, Cluj, 1972, pp. 60-6.
NOTĂ M.T.
* LÉGHE, leghe, s. f. Unitate de măsură pentru distanțele terestre sau maritime, variind între 4 și 5,5 km. – Din it. lega. Sursa: DEX '09 (2009
luni, 24 noiembrie 2014
Diaspora engleză la Paris în secolul XIX (THACKERAY 1862)
<
Foştii elevi îşi amintesc, poate, cum împrejurări dureroase l-au obligat pe piosul Enea (1) să-şi părăsească ţara şi cum el şi grupul lui de troieni, toţi oameni aleşi, au pus bazele unei noi Troie (2), pe locul unde debarcaseră; au ridicat temple zeilor troieni, au construit străzi cărora le-au dat nume troiene, străduindu-se din răsputeri să-şi evoce mult iubitele plaiuri natale. Tot aşa, troienii englezi şi francezi îşi duc Troia lor peste tot. Algerul nu l-am văzut decît de pe mare, dar am vizitat New Orleans şi Leicester Square (3) şi am păzut o Franţă, uşor demodată, întinzîndu-se încă pe malurile fluviului Mississippi şi o Franţă modernă, sordidă, în jurul marelui ''Globe'' al domnului Wyld (4), al cărui sfîrşit, după cum se spune, se apropie. Cafenele franţuzeşti, săli de biliard, estaminets*, chelneri, crupieri, francezi săraci, francezi bogaţi, într-un Paris nou - ce-i drept, ponosit şi murdar -, dar oferind emigrantului săli de domino, chopine**, petit-verre-ul (5) patriei. Troienii englezi, care emigrează în Europa, nu-şi iau Troia lor cu ei? Cunoaşteţi cu toţii cartierele Parisului care mişună de noi, troienii. Din Rue de la Paix (6) pînă la Arc de l'Etoile (7) s-au adunat mii de refugiaţi din Ilionul (8) nostru. la anumite ore, sub arcadele din Rue de Rivoli (9), poţi întîlni toţi atîţia troieni de-ai noştri cîţi indigeni. Hanurile troiene ''Maurice'', ''Louvre'' etc. forfotesc de atîta lume venită de la Troia. Avem mulţi doctori şi farmacişti anglo-troieni, care ne prescriu pilulele şi dozele lui Pergamus. Mergem la doamna Guerre sau la buna doamnă Colombin şi cumpărăm sandvişuri, bere blondă şi vin de Xeres (10) ca la Troia şi minunatale brioşe ca acasă. Trăim ani de zile fără să vorbim o altă limbă în afară de cea maternă; facem excepţie doar ca servitorii noştri, pe care îi instruim după modelul troian cum să pregătească pîine prăjită pentru micul dejun, bread-sauce*** pentru carne de pasăre şi potîrnichi, carne de vacă conservată etc. Avem temple unde ne închinăm după ritul troian. Ce privelişte frumoasă se poate admira pe Champs Elysees (11) şi în cartierul St. Honore (12)! Procesiuni de familii engleze, părinţi şi copii, sănătoşi şi voinici, cu obrajii îmbujoraţi, îndreptîndu-se spre bisericile lor, în mîini cu cărţile de rugăciuni aurite, ca să cînte pe pămînt străin cîntecele sacre ale Sionului lor. Sînt încredinţat că majoritatea englezilor din Paris nu întreţin legături cu francezii mai presus de rangul de chelner sau de vînzător. Nu demult, l-am auzit pe un francez la Folkestone, adresîndu-se chelnerilor în engleză şi făcînd pe interpretul pentru cei din grupul lui. Vorbea destul de bine şi de repede. Era de un comic irezistibil, mă întreb cum de am rămas serioşi. Dar cînd noi, dumneata şi cu mine, dragă prietene, vorbim franţuzeşte, cred că sîntem la fel de ridicoli. Ridicoli? De ce nu? Tinere, nu te descuraja! Courage, mon jeune ami!* Aminteşte-ţi că troienii sînt cuceritori. Cînd Enea a debarcat la Cartagina, mă încumet să afirm că vorbea cartagineza cu un ridicol accent troian; cu toate acestea, sărmana Didona s-a îndrăgostit nebuneşte de el. Băiete, ia exemplu de la fiul lui Anchise. Lasă gramatica sau pronunţia şi încearcă să-ţi cucereşti iubita vorbindu-i deschis şi spunîndu-i ce gîndeşti.
(...)
* Cafenea mică unde se servesc şi mîncăruri (fr.).
** Sticlă de jumătate de litru, în care se serveşte vin la masă (fr.).
*** Sos din miez de pîine, lapte, ceapă şi mirodenii, servit la friptură de pasăre (fr.).
* Curaj, tinere prieten! (fr.)
>
SURSA
William Thackeray, Peripeţiile lui Philip..., ed. Univers / colecţia Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 1986, p. 291-292.
NOTE M.T.
(1) Enea = Aeneas (latină). Unul din ginerii lui Priam, regele Troiei, care, după distrugerea cetăţii de către coaliţia oraşelor-state greceşti, a condus grupul de supravieţuitori în regiunea italiană Latium, unde fondează oraşul Alba Longa. (http://www.samaelwings.com/grecorom/a.html#Aeneas)
(2) Troia = Oraş antic, situat pe coasta asiatică a strâmtorii Dardanele, a cărei cucerire de către coaliţia oraşelor-state greceşti, este descrisă în poemul Iliada de către legendarul poet grec Homer.(http://www.varchive.org/nldag/idtroy.htm)
(3) Leicester Square = Piaţă din Londra apărută în secolul XVII şi purtând numele unui nobil. (http://www.british-history.ac.uk/report.aspx?compid=41120)
(4) Marele glob al lui Wyld = O sferă de 18,39 m în diametru, construită de cartograful și fostul deputat liberal James Wyld și expusă în Leicester Square în 1851-1852. (http://goshandgolly.wordpress.com/2011/03/09/wylds-great-globe-1851-ad/)
(5) Petit-verre (franceză) = Pahar mic. (https://translate.google.com/#fr/ro/petit-verre)
(6) Rue de la Paix = „Strada păcii”. Stradă situată în centrul Parisului.
(7) Arc de Triomphe de l'Étoile = „Arcul de triumf al stelei”. Monument cu dimensiunile 50m/45m/22m, situat la capătul vestic al bulevardului Champs Elysees. Construcția sa a început în 1806, în timpul domniei împăratului Napoleon I, și s-a terminat în 1836, în timpul domniei regelui Ludovic Filip d”Orleans. Inscripțiile și basoreliefurile sale glorifică eroii din marile bătălii ale Franței. (http://www.arcdetriompheparis.com/history)
(8) Ilion = Nume grecesc al Troiei antice.
(9) Rue de Rivoli = Stradă din Paris, situată în apropierea fluviului Sena. Poartă numele lacalităţii italiene unde generalul Napoleon Bonaparte a repurtat o mare victorie împotriva austriecilor. (http://www.ibiblio.org/wm/paris/hist/rivoli.html)
(10) Xeres (Jerez) de la Frontera = Oraş din regiunea spaniolă Anadaluzia. Pronunţia englezească este ''Sherry''. Aici se produce un vestit vin tare din struguri albi. (http://www.sherrynotes.com/sherry-types/)
(11) Champs Elysees (franceză) = ''Câmpiile Elizee''. Celebru bulevard din Paris. Construcţia sa a început în 1616. (http://www.insecula.com/salle/MS01196.html/)
(12) Saint Honore = Cartier format pe axa străzii cu acelaşi nume, pe care era situată biserica medievală Sf. Honoriu. (http://www.nytimes.com/2002/05/12/magazine/one-street-at-a-time-rue-st-honore.html?pagewanted=all&src=pm)
Foştii elevi îşi amintesc, poate, cum împrejurări dureroase l-au obligat pe piosul Enea (1) să-şi părăsească ţara şi cum el şi grupul lui de troieni, toţi oameni aleşi, au pus bazele unei noi Troie (2), pe locul unde debarcaseră; au ridicat temple zeilor troieni, au construit străzi cărora le-au dat nume troiene, străduindu-se din răsputeri să-şi evoce mult iubitele plaiuri natale. Tot aşa, troienii englezi şi francezi îşi duc Troia lor peste tot. Algerul nu l-am văzut decît de pe mare, dar am vizitat New Orleans şi Leicester Square (3) şi am păzut o Franţă, uşor demodată, întinzîndu-se încă pe malurile fluviului Mississippi şi o Franţă modernă, sordidă, în jurul marelui ''Globe'' al domnului Wyld (4), al cărui sfîrşit, după cum se spune, se apropie. Cafenele franţuzeşti, săli de biliard, estaminets*, chelneri, crupieri, francezi săraci, francezi bogaţi, într-un Paris nou - ce-i drept, ponosit şi murdar -, dar oferind emigrantului săli de domino, chopine**, petit-verre-ul (5) patriei. Troienii englezi, care emigrează în Europa, nu-şi iau Troia lor cu ei? Cunoaşteţi cu toţii cartierele Parisului care mişună de noi, troienii. Din Rue de la Paix (6) pînă la Arc de l'Etoile (7) s-au adunat mii de refugiaţi din Ilionul (8) nostru. la anumite ore, sub arcadele din Rue de Rivoli (9), poţi întîlni toţi atîţia troieni de-ai noştri cîţi indigeni. Hanurile troiene ''Maurice'', ''Louvre'' etc. forfotesc de atîta lume venită de la Troia. Avem mulţi doctori şi farmacişti anglo-troieni, care ne prescriu pilulele şi dozele lui Pergamus. Mergem la doamna Guerre sau la buna doamnă Colombin şi cumpărăm sandvişuri, bere blondă şi vin de Xeres (10) ca la Troia şi minunatale brioşe ca acasă. Trăim ani de zile fără să vorbim o altă limbă în afară de cea maternă; facem excepţie doar ca servitorii noştri, pe care îi instruim după modelul troian cum să pregătească pîine prăjită pentru micul dejun, bread-sauce*** pentru carne de pasăre şi potîrnichi, carne de vacă conservată etc. Avem temple unde ne închinăm după ritul troian. Ce privelişte frumoasă se poate admira pe Champs Elysees (11) şi în cartierul St. Honore (12)! Procesiuni de familii engleze, părinţi şi copii, sănătoşi şi voinici, cu obrajii îmbujoraţi, îndreptîndu-se spre bisericile lor, în mîini cu cărţile de rugăciuni aurite, ca să cînte pe pămînt străin cîntecele sacre ale Sionului lor. Sînt încredinţat că majoritatea englezilor din Paris nu întreţin legături cu francezii mai presus de rangul de chelner sau de vînzător. Nu demult, l-am auzit pe un francez la Folkestone, adresîndu-se chelnerilor în engleză şi făcînd pe interpretul pentru cei din grupul lui. Vorbea destul de bine şi de repede. Era de un comic irezistibil, mă întreb cum de am rămas serioşi. Dar cînd noi, dumneata şi cu mine, dragă prietene, vorbim franţuzeşte, cred că sîntem la fel de ridicoli. Ridicoli? De ce nu? Tinere, nu te descuraja! Courage, mon jeune ami!* Aminteşte-ţi că troienii sînt cuceritori. Cînd Enea a debarcat la Cartagina, mă încumet să afirm că vorbea cartagineza cu un ridicol accent troian; cu toate acestea, sărmana Didona s-a îndrăgostit nebuneşte de el. Băiete, ia exemplu de la fiul lui Anchise. Lasă gramatica sau pronunţia şi încearcă să-ţi cucereşti iubita vorbindu-i deschis şi spunîndu-i ce gîndeşti.
(...)
* Cafenea mică unde se servesc şi mîncăruri (fr.).
** Sticlă de jumătate de litru, în care se serveşte vin la masă (fr.).
*** Sos din miez de pîine, lapte, ceapă şi mirodenii, servit la friptură de pasăre (fr.).
* Curaj, tinere prieten! (fr.)
>
SURSA
William Thackeray, Peripeţiile lui Philip..., ed. Univers / colecţia Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 1986, p. 291-292.
NOTE M.T.
(1) Enea = Aeneas (latină). Unul din ginerii lui Priam, regele Troiei, care, după distrugerea cetăţii de către coaliţia oraşelor-state greceşti, a condus grupul de supravieţuitori în regiunea italiană Latium, unde fondează oraşul Alba Longa. (http://www.samaelwings.com/grecorom/a.html#Aeneas)
(2) Troia = Oraş antic, situat pe coasta asiatică a strâmtorii Dardanele, a cărei cucerire de către coaliţia oraşelor-state greceşti, este descrisă în poemul Iliada de către legendarul poet grec Homer.(http://www.varchive.org/nldag/idtroy.htm)
(3) Leicester Square = Piaţă din Londra apărută în secolul XVII şi purtând numele unui nobil. (http://www.british-history.ac.uk/report.aspx?compid=41120)
(4) Marele glob al lui Wyld = O sferă de 18,39 m în diametru, construită de cartograful și fostul deputat liberal James Wyld și expusă în Leicester Square în 1851-1852. (http://goshandgolly.wordpress.com/2011/03/09/wylds-great-globe-1851-ad/)
(5) Petit-verre (franceză) = Pahar mic. (https://translate.google.com/#fr/ro/petit-verre)
(6) Rue de la Paix = „Strada păcii”. Stradă situată în centrul Parisului.
(7) Arc de Triomphe de l'Étoile = „Arcul de triumf al stelei”. Monument cu dimensiunile 50m/45m/22m, situat la capătul vestic al bulevardului Champs Elysees. Construcția sa a început în 1806, în timpul domniei împăratului Napoleon I, și s-a terminat în 1836, în timpul domniei regelui Ludovic Filip d”Orleans. Inscripțiile și basoreliefurile sale glorifică eroii din marile bătălii ale Franței. (http://www.arcdetriompheparis.com/history)
(8) Ilion = Nume grecesc al Troiei antice.
(9) Rue de Rivoli = Stradă din Paris, situată în apropierea fluviului Sena. Poartă numele lacalităţii italiene unde generalul Napoleon Bonaparte a repurtat o mare victorie împotriva austriecilor. (http://www.ibiblio.org/wm/paris/hist/rivoli.html)
(10) Xeres (Jerez) de la Frontera = Oraş din regiunea spaniolă Anadaluzia. Pronunţia englezească este ''Sherry''. Aici se produce un vestit vin tare din struguri albi. (http://www.sherrynotes.com/sherry-types/)
(11) Champs Elysees (franceză) = ''Câmpiile Elizee''. Celebru bulevard din Paris. Construcţia sa a început în 1616. (http://www.insecula.com/salle/MS01196.html/)
(12) Saint Honore = Cartier format pe axa străzii cu acelaşi nume, pe care era situată biserica medievală Sf. Honoriu. (http://www.nytimes.com/2002/05/12/magazine/one-street-at-a-time-rue-st-honore.html?pagewanted=all&src=pm)
vineri, 31 octombrie 2014
Un englez în Boemia secolului XIX (THACKERAY 1862)
<
(...) Tînărul risipitor n-a avut încotro, a trebuit să recunoască. Din păcate, însă, nu pot spune că s-a şi căit. Dimpotrivă, apăru în faţa tatălui său cu un aer nonşalant, spunîndu-i că nu face mare lucru în universitate, aşa că ar fi mai bine să plece. Zis şi făcut: plecă într-o impetuoasă călătorie prin Franţa şi Italia, unde nu avem nici un interes să-l urmăm. Ceva otrăvise acel suflet generos. Băiatul onest şi amabil de odinioară era acum aprig şi nesocotit. Avea bani din belşug, caii şi echipajul lui propriu şi locuia pe gratis în casa tatălui său. Dar părintele şi fiul se întîlneau rareori şi numai cîteodată luau masa împreună.
- Ştiu locurile pe unde se-nvîrte, dar nu-i cunosc prietenii, Pendennis, se plîngea tatăl. Nu cred că sînt nişte vicioşi, nici măcar grosolani. Vezi, nu-l învinuiesc de viciu, ci de o trîndăvie şi de o fatală înclinaţie pentru tovărăşii nepotrivite şi o nebunească, distrugătoare îndîrjire de a-şi îndepărtare toate şansele în viaţă. Ah, cînd te gîndeşti ce ar putea fi şi ce este!
Ce era? Nu vă alarmaţi. Philip lenevea numai. Cu mai multă abilitate, cu mai multă asiduitate şi cu mai multă parşivenie s-ar fi putut profita. Ţara căreia azi i se spune Boemia* nu avea încă nume în tinereţea lui Philip, deşi mulţi dintre noi o cunoşteam foarte bine. Un ţinut primitor, neîngrădit cu stuc galben-cenuşiu ca Tyburnia* sau Belgravia, nepăzit de o numeroasă armată de lachei; un tărîm unde străzile nu răsunau de zgomotul trăsurilor nobililor; neîmbîcsit cu saloane în creton elegant şi cu mese de ceai frumos aranjate; un ţinut veşnic înceţoşat, din cauza fumului de ţigară, cu săli de recepţie, săli de biliard, săli de masă, stridii; un ţinut al muzicii, unde sifonul curge liber dimineaţa, unde tacîmurile sînt din cositor şi berea neagră spumegă în pahare; un ţinut al huzurelii (cu picanteria necesară), unde faci plimbări cu barca, citeşti în voie romane, reviste şi colinzi nenumăratele ateliere de artişti; un loc de unde oamenii îşi spun pe nume, unde mai toţi sînt săraci şi aproape toţi tineri şi unde, chiar dacă se întîmplă să pătrundă şi unii mai vîrstnici, înseamnă că aceştia şi-au păstrat tinereţea spiritului şi încîntătorul talent de a trîndăvi. M-am rătăcit prin Boemia, dar de bună seamă Praga** este cel mai pitoresc oraş din lume.
Petrecîndu-mi mult timp în această ţară, şi părăsind-o cu puţin timp înainte de a mă apuca să aştern aceste rînduri pe hîrtie, îmi venea greu să împărtăşesc indignarea doctorului Firmin faţă de comportarea necuviincioasă a fiului său şi faţă de nesăbuiţii lui tovarăşi. În tinereţe, Firmin fusese el însuşi necugetat, se bătuse, uneltise, jucase jocuri de noroc, ce-i drept, într-o companie aleasă. Phil îşi alesese prietenii dintr-o şleahtă de nelegiuiţi - bamdiţi cum le spunea el -,necunoscuţi în cartierele nobile. Voia poate să facă pe prinţul în mijlocul lor şi nu-i displăceau linguşelile pe care le stîrneşte o pungă plină, printre cei prin ale căror buzunare fluieră vîntul. Nu emigrase în Boemia şi nu se stabilise acolo. La şcoală şi în scurta sa carieră universitară se împrietenise cu oameni de lume, care-i erau încă apropiaţi.
(...)
* Piaţă londoneză, unde pe timpuri aveau loc execuţiile prin spînzurătoare.
>
SURSA
William Thackeray, Peripeţiile lui Philip ..., ed. Univers / colecţia Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 1986, p. 63.
NOTĂ M. T.
* Boem = 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2.Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2(plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.
Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/boem)** Praga = Capitala Cehiei. (https://adevarul.ro/life-style/travel/orasul--vesnicia-pare-posibila-1_50adb73b7c42d5a663996076/index.html)
(...) Tînărul risipitor n-a avut încotro, a trebuit să recunoască. Din păcate, însă, nu pot spune că s-a şi căit. Dimpotrivă, apăru în faţa tatălui său cu un aer nonşalant, spunîndu-i că nu face mare lucru în universitate, aşa că ar fi mai bine să plece. Zis şi făcut: plecă într-o impetuoasă călătorie prin Franţa şi Italia, unde nu avem nici un interes să-l urmăm. Ceva otrăvise acel suflet generos. Băiatul onest şi amabil de odinioară era acum aprig şi nesocotit. Avea bani din belşug, caii şi echipajul lui propriu şi locuia pe gratis în casa tatălui său. Dar părintele şi fiul se întîlneau rareori şi numai cîteodată luau masa împreună.
- Ştiu locurile pe unde se-nvîrte, dar nu-i cunosc prietenii, Pendennis, se plîngea tatăl. Nu cred că sînt nişte vicioşi, nici măcar grosolani. Vezi, nu-l învinuiesc de viciu, ci de o trîndăvie şi de o fatală înclinaţie pentru tovărăşii nepotrivite şi o nebunească, distrugătoare îndîrjire de a-şi îndepărtare toate şansele în viaţă. Ah, cînd te gîndeşti ce ar putea fi şi ce este!
Ce era? Nu vă alarmaţi. Philip lenevea numai. Cu mai multă abilitate, cu mai multă asiduitate şi cu mai multă parşivenie s-ar fi putut profita. Ţara căreia azi i se spune Boemia* nu avea încă nume în tinereţea lui Philip, deşi mulţi dintre noi o cunoşteam foarte bine. Un ţinut primitor, neîngrădit cu stuc galben-cenuşiu ca Tyburnia* sau Belgravia, nepăzit de o numeroasă armată de lachei; un tărîm unde străzile nu răsunau de zgomotul trăsurilor nobililor; neîmbîcsit cu saloane în creton elegant şi cu mese de ceai frumos aranjate; un ţinut veşnic înceţoşat, din cauza fumului de ţigară, cu săli de recepţie, săli de biliard, săli de masă, stridii; un ţinut al muzicii, unde sifonul curge liber dimineaţa, unde tacîmurile sînt din cositor şi berea neagră spumegă în pahare; un ţinut al huzurelii (cu picanteria necesară), unde faci plimbări cu barca, citeşti în voie romane, reviste şi colinzi nenumăratele ateliere de artişti; un loc de unde oamenii îşi spun pe nume, unde mai toţi sînt săraci şi aproape toţi tineri şi unde, chiar dacă se întîmplă să pătrundă şi unii mai vîrstnici, înseamnă că aceştia şi-au păstrat tinereţea spiritului şi încîntătorul talent de a trîndăvi. M-am rătăcit prin Boemia, dar de bună seamă Praga** este cel mai pitoresc oraş din lume.
Petrecîndu-mi mult timp în această ţară, şi părăsind-o cu puţin timp înainte de a mă apuca să aştern aceste rînduri pe hîrtie, îmi venea greu să împărtăşesc indignarea doctorului Firmin faţă de comportarea necuviincioasă a fiului său şi faţă de nesăbuiţii lui tovarăşi. În tinereţe, Firmin fusese el însuşi necugetat, se bătuse, uneltise, jucase jocuri de noroc, ce-i drept, într-o companie aleasă. Phil îşi alesese prietenii dintr-o şleahtă de nelegiuiţi - bamdiţi cum le spunea el -,necunoscuţi în cartierele nobile. Voia poate să facă pe prinţul în mijlocul lor şi nu-i displăceau linguşelile pe care le stîrneşte o pungă plină, printre cei prin ale căror buzunare fluieră vîntul. Nu emigrase în Boemia şi nu se stabilise acolo. La şcoală şi în scurta sa carieră universitară se împrietenise cu oameni de lume, care-i erau încă apropiaţi.
(...)
* Piaţă londoneză, unde pe timpuri aveau loc execuţiile prin spînzurătoare.
>
SURSA
William Thackeray, Peripeţiile lui Philip ..., ed. Univers / colecţia Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 1986, p. 63.
NOTĂ M. T.
* Boem = 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2.Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2(plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.
Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/boem)** Praga = Capitala Cehiei. (https://adevarul.ro/life-style/travel/orasul--vesnicia-pare-posibila-1_50adb73b7c42d5a663996076/index.html)
duminică, 2 februarie 2014
Revoluţie în Franţa şi în Rusia (IONESCU 1973)
În 1973, scriitorul român Eugen Ionescu (1909 Slatina - 1994 Paris), exilat în Franţa din 1942, a publicat romanul Le solitaire. Cartea, scrisă la persoana întâi, are ca personaj principal un funcţionar la o mică firmă pariziană care primeşte pe neaşteptate o moştenire şi renunţă la slujbă. El meditează la vechea şi noua sa viaţă de singuratic, dar în oraş încep confruntări armate care se apropie de cartierul său.
<(...)
Într-o zi, spre amiază, pe cînd mă pregăteam să merg la restaurant, am văzut de la fereastră un om mînjit de sînge urmărit de trei poliţişti. Au dispărut cu toţii după colţul străzii. De data asta s-au deschis ferestrele vecinilor de alături şi ale celor din faţă. Au apărut capete. (...) Niciodată nu se văzuse un asemenea lucru pe strada noastră, deşi tot timpul era foarte circulată.
-E un hoţ, zise pensionarul.
-Poate e un revoluţionar, zise rusul alb*.
-Oh, nu vedeţi decît revoluţionari peste tot! Aici nu e ca la dumneavoastră, aici e Franţa.
-Şi la voi au fost revoluţii, răspunse rusul alb.
-Da, în '89**, zise pensionarul, dar asta-i de multă vreme. La noi, se-nţelege, nu va începe iar.
(...)>
SURSA
Eugen Ionescu, Însinguratul, trad. R. Chiriacescu, ed. Albatros, Bucureşti, 1990, p. 94.
NOTE M.T.
*După reuşita loviturii de stat comuniste de la 25 octombrie / 7 noiembrie 1917 din Petersburg, în Rusia a început un război civil între revoluţionarii ''roşii'' (comunişti) şi contrarevoluţionarii ''albi''. După înfrângerea din 1921, mulţi dintre''albi'' au emigrat în Europa.
**La 14 iulie 1789, populaţia răsculată din Paris a luat cu asalt fortăreaţa-închisoare Bastilia, moment considerat începutul revoluţiei franceze, care va culmina cu abolirea regalităţii şi proclamarea republicii la 20 septembrie 1792. Schimbări de regim politic într-un context mai mult sau mai puţin violent au avut loc în Franţa şi în 1793, 1794, 1799, 1804, 1814, 1815, 1830, 1848, 1852, 1870, 1940, 1944, 1958.
<(...)
Într-o zi, spre amiază, pe cînd mă pregăteam să merg la restaurant, am văzut de la fereastră un om mînjit de sînge urmărit de trei poliţişti. Au dispărut cu toţii după colţul străzii. De data asta s-au deschis ferestrele vecinilor de alături şi ale celor din faţă. Au apărut capete. (...) Niciodată nu se văzuse un asemenea lucru pe strada noastră, deşi tot timpul era foarte circulată.
-E un hoţ, zise pensionarul.
-Poate e un revoluţionar, zise rusul alb*.
-Oh, nu vedeţi decît revoluţionari peste tot! Aici nu e ca la dumneavoastră, aici e Franţa.
-Şi la voi au fost revoluţii, răspunse rusul alb.
-Da, în '89**, zise pensionarul, dar asta-i de multă vreme. La noi, se-nţelege, nu va începe iar.
(...)>
SURSA
Eugen Ionescu, Însinguratul, trad. R. Chiriacescu, ed. Albatros, Bucureşti, 1990, p. 94.
NOTE M.T.
*După reuşita loviturii de stat comuniste de la 25 octombrie / 7 noiembrie 1917 din Petersburg, în Rusia a început un război civil între revoluţionarii ''roşii'' (comunişti) şi contrarevoluţionarii ''albi''. După înfrângerea din 1921, mulţi dintre''albi'' au emigrat în Europa.
**La 14 iulie 1789, populaţia răsculată din Paris a luat cu asalt fortăreaţa-închisoare Bastilia, moment considerat începutul revoluţiei franceze, care va culmina cu abolirea regalităţii şi proclamarea republicii la 20 septembrie 1792. Schimbări de regim politic într-un context mai mult sau mai puţin violent au avut loc în Franţa şi în 1793, 1794, 1799, 1804, 1814, 1815, 1830, 1848, 1852, 1870, 1940, 1944, 1958.
joi, 23 ianuarie 2014
Organizaţia Internaţională a Francofoniei 1970-2010
1880 - Inventarea cuvântului ''francofonie'' de către geograful francez Onesime Reclus (1837-1916).
1926 - Înfiinţarea primei organizaţii francofone: Asociaţia scriitorilor de limbă franceză (Adelf).
1950 - Înfiinţarea Uniunii internaţionale a jurnaliştilor şi a presei de limbă franceză.
1955 - Înfiinţarea Comunităţii radiourilor publice de limbă franceză (CRPLF).
1960 - Înfiinţarea Conferinţei miniştrilor educaţiei din ţările francofone (Confemen).
1961 - Înfiinţarea Asociaţiei universităţilor de limbă franceză (Aupelf).
1967 - Înfiinţarea Asociaţiei parlamentarilor de limbă franceză. (AIPLF).
1969 - Înfiinţarea Conferinţei miniştrilor tineretului şi sportului din ţările francofone (Confejes).
20 martie 1970 - Semnarea la Niamey, capitala Nigerului, de către reprezentanţii a 21 de state şi guverne a Convenţiei privind crearea Agenţiei pentru cooperare culturală şi tehnică.
1970 - 1973 - Jean-Marc Leger, primul secretar general al ACCT.
1971 - Conferinţa francofonă a titularilor ministerului public de la Lome, capitala Togo.
1972 - Este inaugurată la Bordeaux (Franţa) Şcoala internaţională a Francofoniei.
1973 - Conferinţa de la Bamako, capitala Mali, a miniştrilor francofoni ai cooperării.
13 august 1974 - Pierre Trudeau şi Robert Bourassa deschid la Quebec (Canada) Super Sărbătoarea Francofonă, primul festival internaţional al tineretului francofon din 25 de ţări.
1974-1981 - Dankoulodo Dan Dicko, secretar general al ACCT.
1977 - Conferinţa de la Luxemburg a miniştrilor francofoni ai politicii ştiinţiifice.
1978 - ACCT a fost admisă ca observator la ONU.
- Înfiinţarea Consiliului internaţional al televiziunilor şi radiourilor de expresie franceză (Cirtef).
1979 - Înfiinţarea Asociaţiei internaţionale a primarilor francofoni (AIMF).
1980 - Prima Conferinţă a miniştrilor de justiţie francofoni la Paris.
1981 - Prima Conferinţă a miniştrilor francofoni ai culturii la Cotonou, capitala Beninului.
1982-1985 - Francois Owono-Nguema, secretar general al ACCT.
1983 - Conferinţa de la Yamoussoukro (Coasta de Fildeş) a miniştrilor francofoni ai cercetării ştiinţifice şi învăţământulu superior.
1984 - Înfiinţarea canalului francofon TV5.
1986 - Prima întâlnire politică la vârf (sommet) a Francofoniei la Versailles (Franţa).
1986-1989 - Paul Okumba, secreta general a OIF.
1987 - Al doilea sommet al Francofoniei la Quebec.
1988 - Crearea Fondului francofon pentru producţia audiovizuală a Sudului.
- Crearea la Quebec a Institutului Francofoniei pentru energie şi mediu (IEPF).
- Înfiinţarea TV5 Quebec.
1989 - Primele Jocuri ale Francofoniei la Rabat, capitala Marocului, cu participarea a 1700 de tineri din 31 de ţări.
- Al treilea sommet al Francofonie la Dakar, capitala Senegalului.
1990-1997 - Jean-Loius Roy, secretar general al ACCT.
1991 - Al IV lea sommet al Francofoniei la Paris.
- Înfiinţarea TV5 Africa.
- Conferinţa miniştrilor francofoni ai mediului laTunis.
1992 - Prima misiune de observare a Francofoniei a unui proces electoral, respectiv alegerile prezidenţiale şi legislative din România.
- Conferinţa miniştril francofoni a educaţiei la Montreal (Quebec/Canada).
1993 - Prima Conferinţă francofonă a ONG-urilor, cu participarea a 31 de asociaţii acreditate pe lângă instituţiile Francofoniei.
- Al V lea sommet al Francofoniei la Grand-Baie (Mauritius).
- Prima Piaţă a artelor spectacolului africane la Abidjan, capitala Coasta de Fildeş.
- Prima Conferinţă a miniştrilor francofoni pentru protecţia copilulu de la Dakar.
1994 - A doua ediţie a Jocurilor Francofoniei la Paris.
1995 - Al VI lea sommet al Francofoniei la Cotonou.
- ACCT s-a transformat în Agenţia Francofoniei.
1997 - Adoptarea Cartei Francofoniei la al VII lea sommet al Francofoniei din Hanoi, capitala Vietnamului. Instituirea funcţiei de secretar general al Francofoniei, ocupată de Boutros Boutros Ghali (Egipt), fost secretar general al ONU.
- A III a ediţie a Jocurilor Francofoniei în Madagascar.
- Asociaţia internaţională a parlamentarilor d elimbă franceză s-a transformat în Adunarea paralmentară a Francofoniei.
- Conferinţa miniştrilor francofoni ai infotraficului de la Montreal.
1998 - Crearea Fondului de susţinere a presei francofone din Sud.
- Editarea primei compilaţii a artiştilot francofoni din Sud.
- Primele Cursuri de formare profesională şi tehnică.
- Intif înlocuieşte înlocuieşte Şcoala internaţională de la Bordeaux.
- A XII a Conferinţă ministerială a Francofoniei de la Bucureşti adoptă denumirea Organizaţia Internaţională Francofoniei.
1999 - Prima conferinţă a miniştrilor economiei şi finanţelor din ţările francofone în Monaco.
- Iniţierea digitalizării pe DVD a filmelor africane francofone.
- Al VIII lea sommet al Francofoniei la Moncton (Canada)
- AUPELF s-a transformat în Agenţia universitară a Francofoniei (AUF)
2000 - Declaraţia de la Bamako, primul text normativ al Francofoniei în privinţa practicilor democraţiei, drepturilor şi libertăţilor.
- Prima Conferinţă a femeilor din ţările francofone la Luxembourg.
2001 - Primul Premiu anual al celor 5 continente acordat unui roman în limba franceză.
- Colocviul ''Trei spaţii lingvistice în faţa provocărilor mondializării'' la Paris.
- A III a Conferin miniştrilor culturii din ţările francofone de la Cotonou susţine diversitatea culturală.
- Reunirea primului Parlament al tinerilor francofoni la Quebec.
- A IV ediţie a Jocurilor Francofoniei la Ottawa-Hull (Canada).
11 ianuarie 2002 - Semnarea la Paris a Planulu de acţiune privind limba franceză de către reprezentanţii Comunităţii Franceze din Belgia, ai Franţei, ai Luxemburgului şi ai Agenţiei Francofoniei.
2002 - Abdou Diouf, fost preşedinte al Senegalului, a fost ales secretar general al Francofoniei la al IX lea sommet al Francofoniei de la Beirut, capitala Libanului.
- Conferinţă ministerială francofonă privind societatea informaţională de la Rabat.
- Francofonia se implică în reuniunea la vâf internaţională privind societatea informaţională de la Tunis, capitala Tunisiei.
- Primul Raport bienal privind Francofonia în lume a fost adoptat de Înaltul Consiliu al Francofoniei.
- Statele generale ale predării limbii franceze la Libreville, capitala Gabonului.
- Conferinţa guvernamentală francofonă privind drepturile omului de la Paris.
2004 - Primul Raport bienal privind practile democraţiei, drepturilor şi libertăţilor.
- Herve Bourges este primul Înalt Obervator al Francofoniei la Jocurile Olimpice, fiind desemnat de secretarul general al organizaţiei.
- Simpozionul politico-bancar de la Paris consacrat accesului ţărilor francofone la finanţările internaţionale.
- Adoptarea Cadrului strategic decenal la al X lea sommet al Francofoniei de la Ougadougou (Burkina Faso).
- Înaltul Consiliu al Francofoniei din Franţa este transferat OIF.
2005 - Francofonia susţine adoptarea de către UNESCO a Convenţiei privind protecţia şi promovarea diversităţii expresiilor culturale.
- Conferinţa ministerială francofonă de la Antanananrivo, capitala Madagascarului, revizuieşte Carta Francofoniei prevede şi Agenţia Interguvernamentală s-a transformat în Organizaţia Internaţională a Francofoniei.
- Lansarea Programului de consolidare a limbii franceze.
- A V a ediţie a Jocurilorr Fancofoniei la Niamey.
2006 - Anul Francofoniei cu festivalul Francofffonies! în Franţa şi Anul Senghor în lume.
- Declaraţia de la Saint-Boniface privind prevenirea conflictelor şi a securităţii personale o întăreşte pe cea de la Bamako.
- La al XI lea sommet al Francofoniei de la Bucureşti, A. Diouf a fost reales sceretar general al OIF.
- Iniţierea reformei instituţionale a Francofoniei.
- Claude Duhaime preia funcţia de administrator al OIF.
2007 - Iniţierea programului pilot al Voluntariatului francofon.
- Premiul Ibn Khaldoun - Senghor pentru traducere.
2008 - Ziua Internaţională a Francofoniei s-a sărbătorit prin peste 1000 de evenimente în peste 100 de ţări.
- OIF a susţinut cea de a XX a ediţie a festivalului panafrican al filmului de la Ougadougou (Fespaco).
- După deschiderea Jocurilor Olimpice de la Beijing, Abdou Diouf, secretar general al OIF, reuneşte familia francofonă în prezenţa preşedintelui CIO, a şefilor statelor francofone şi a personalităţilor olimpice.
- Simpozion francofon la Tunis privind implementarea noilor tehnologii în educaţie.
2009 - Inaugurarea primei Case a cunoaşterii la Hue (Vietnam).
- Iniţiativa francofonă de formare la distanţă a artizanilor este inaugurată în Benin.
- A VI a ediţie a Jocurilor Francofoniei la Beirut.
- Conferinţa internaţională privind dialogul civilizaţiilor şi diversităţii culturale la Cartagina şi Kairouan (Tunisia).
2010 - OIF s-a instalat în noul sediu pus la dispoziţie în Paris de statul francez cu ocazia sărbătorii a 40 de ani de la înfiinţare.
SURSA
SERVICE DE LA COMMUNICATION DE LA FRANCOFONIE, Vivez la Francophonie, Produit a l'occasion du 40e anniversaire de l'OIF, Paris, mars 2010.
1926 - Înfiinţarea primei organizaţii francofone: Asociaţia scriitorilor de limbă franceză (Adelf).
1950 - Înfiinţarea Uniunii internaţionale a jurnaliştilor şi a presei de limbă franceză.
1955 - Înfiinţarea Comunităţii radiourilor publice de limbă franceză (CRPLF).
1960 - Înfiinţarea Conferinţei miniştrilor educaţiei din ţările francofone (Confemen).
1961 - Înfiinţarea Asociaţiei universităţilor de limbă franceză (Aupelf).
1967 - Înfiinţarea Asociaţiei parlamentarilor de limbă franceză. (AIPLF).
1969 - Înfiinţarea Conferinţei miniştrilor tineretului şi sportului din ţările francofone (Confejes).
20 martie 1970 - Semnarea la Niamey, capitala Nigerului, de către reprezentanţii a 21 de state şi guverne a Convenţiei privind crearea Agenţiei pentru cooperare culturală şi tehnică.
1970 - 1973 - Jean-Marc Leger, primul secretar general al ACCT.
1971 - Conferinţa francofonă a titularilor ministerului public de la Lome, capitala Togo.
1972 - Este inaugurată la Bordeaux (Franţa) Şcoala internaţională a Francofoniei.
1973 - Conferinţa de la Bamako, capitala Mali, a miniştrilor francofoni ai cooperării.
13 august 1974 - Pierre Trudeau şi Robert Bourassa deschid la Quebec (Canada) Super Sărbătoarea Francofonă, primul festival internaţional al tineretului francofon din 25 de ţări.
1974-1981 - Dankoulodo Dan Dicko, secretar general al ACCT.
1977 - Conferinţa de la Luxemburg a miniştrilor francofoni ai politicii ştiinţiifice.
1978 - ACCT a fost admisă ca observator la ONU.
- Înfiinţarea Consiliului internaţional al televiziunilor şi radiourilor de expresie franceză (Cirtef).
1979 - Înfiinţarea Asociaţiei internaţionale a primarilor francofoni (AIMF).
1980 - Prima Conferinţă a miniştrilor de justiţie francofoni la Paris.
1981 - Prima Conferinţă a miniştrilor francofoni ai culturii la Cotonou, capitala Beninului.
1982-1985 - Francois Owono-Nguema, secretar general al ACCT.
1983 - Conferinţa de la Yamoussoukro (Coasta de Fildeş) a miniştrilor francofoni ai cercetării ştiinţifice şi învăţământulu superior.
1984 - Înfiinţarea canalului francofon TV5.
1986 - Prima întâlnire politică la vârf (sommet) a Francofoniei la Versailles (Franţa).
1986-1989 - Paul Okumba, secreta general a OIF.
1987 - Al doilea sommet al Francofoniei la Quebec.
1988 - Crearea Fondului francofon pentru producţia audiovizuală a Sudului.
- Crearea la Quebec a Institutului Francofoniei pentru energie şi mediu (IEPF).
- Înfiinţarea TV5 Quebec.
1989 - Primele Jocuri ale Francofoniei la Rabat, capitala Marocului, cu participarea a 1700 de tineri din 31 de ţări.
- Al treilea sommet al Francofonie la Dakar, capitala Senegalului.
1990-1997 - Jean-Loius Roy, secretar general al ACCT.
1991 - Al IV lea sommet al Francofoniei la Paris.
- Înfiinţarea TV5 Africa.
- Conferinţa miniştrilor francofoni ai mediului laTunis.
1992 - Prima misiune de observare a Francofoniei a unui proces electoral, respectiv alegerile prezidenţiale şi legislative din România.
- Conferinţa miniştril francofoni a educaţiei la Montreal (Quebec/Canada).
1993 - Prima Conferinţă francofonă a ONG-urilor, cu participarea a 31 de asociaţii acreditate pe lângă instituţiile Francofoniei.
- Al V lea sommet al Francofoniei la Grand-Baie (Mauritius).
- Prima Piaţă a artelor spectacolului africane la Abidjan, capitala Coasta de Fildeş.
- Prima Conferinţă a miniştrilor francofoni pentru protecţia copilulu de la Dakar.
1994 - A doua ediţie a Jocurilor Francofoniei la Paris.
1995 - Al VI lea sommet al Francofoniei la Cotonou.
- ACCT s-a transformat în Agenţia Francofoniei.
1997 - Adoptarea Cartei Francofoniei la al VII lea sommet al Francofoniei din Hanoi, capitala Vietnamului. Instituirea funcţiei de secretar general al Francofoniei, ocupată de Boutros Boutros Ghali (Egipt), fost secretar general al ONU.
- A III a ediţie a Jocurilor Francofoniei în Madagascar.
- Asociaţia internaţională a parlamentarilor d elimbă franceză s-a transformat în Adunarea paralmentară a Francofoniei.
- Conferinţa miniştrilor francofoni ai infotraficului de la Montreal.
1998 - Crearea Fondului de susţinere a presei francofone din Sud.
- Editarea primei compilaţii a artiştilot francofoni din Sud.
- Primele Cursuri de formare profesională şi tehnică.
- Intif înlocuieşte înlocuieşte Şcoala internaţională de la Bordeaux.
- A XII a Conferinţă ministerială a Francofoniei de la Bucureşti adoptă denumirea Organizaţia Internaţională Francofoniei.
1999 - Prima conferinţă a miniştrilor economiei şi finanţelor din ţările francofone în Monaco.
- Iniţierea digitalizării pe DVD a filmelor africane francofone.
- Al VIII lea sommet al Francofoniei la Moncton (Canada)
- AUPELF s-a transformat în Agenţia universitară a Francofoniei (AUF)
2000 - Declaraţia de la Bamako, primul text normativ al Francofoniei în privinţa practicilor democraţiei, drepturilor şi libertăţilor.
- Prima Conferinţă a femeilor din ţările francofone la Luxembourg.
2001 - Primul Premiu anual al celor 5 continente acordat unui roman în limba franceză.
- Colocviul ''Trei spaţii lingvistice în faţa provocărilor mondializării'' la Paris.
- A III a Conferin miniştrilor culturii din ţările francofone de la Cotonou susţine diversitatea culturală.
- Reunirea primului Parlament al tinerilor francofoni la Quebec.
- A IV ediţie a Jocurilor Francofoniei la Ottawa-Hull (Canada).
11 ianuarie 2002 - Semnarea la Paris a Planulu de acţiune privind limba franceză de către reprezentanţii Comunităţii Franceze din Belgia, ai Franţei, ai Luxemburgului şi ai Agenţiei Francofoniei.
2002 - Abdou Diouf, fost preşedinte al Senegalului, a fost ales secretar general al Francofoniei la al IX lea sommet al Francofoniei de la Beirut, capitala Libanului.
- Conferinţă ministerială francofonă privind societatea informaţională de la Rabat.
- Francofonia se implică în reuniunea la vâf internaţională privind societatea informaţională de la Tunis, capitala Tunisiei.
- Primul Raport bienal privind Francofonia în lume a fost adoptat de Înaltul Consiliu al Francofoniei.
- Statele generale ale predării limbii franceze la Libreville, capitala Gabonului.
- Conferinţa guvernamentală francofonă privind drepturile omului de la Paris.
2004 - Primul Raport bienal privind practile democraţiei, drepturilor şi libertăţilor.
- Herve Bourges este primul Înalt Obervator al Francofoniei la Jocurile Olimpice, fiind desemnat de secretarul general al organizaţiei.
- Simpozionul politico-bancar de la Paris consacrat accesului ţărilor francofone la finanţările internaţionale.
- Adoptarea Cadrului strategic decenal la al X lea sommet al Francofoniei de la Ougadougou (Burkina Faso).
- Înaltul Consiliu al Francofoniei din Franţa este transferat OIF.
2005 - Francofonia susţine adoptarea de către UNESCO a Convenţiei privind protecţia şi promovarea diversităţii expresiilor culturale.
- Conferinţa ministerială francofonă de la Antanananrivo, capitala Madagascarului, revizuieşte Carta Francofoniei prevede şi Agenţia Interguvernamentală s-a transformat în Organizaţia Internaţională a Francofoniei.
- Lansarea Programului de consolidare a limbii franceze.
- A V a ediţie a Jocurilorr Fancofoniei la Niamey.
2006 - Anul Francofoniei cu festivalul Francofffonies! în Franţa şi Anul Senghor în lume.
- Declaraţia de la Saint-Boniface privind prevenirea conflictelor şi a securităţii personale o întăreşte pe cea de la Bamako.
- La al XI lea sommet al Francofoniei de la Bucureşti, A. Diouf a fost reales sceretar general al OIF.
- Iniţierea reformei instituţionale a Francofoniei.
- Claude Duhaime preia funcţia de administrator al OIF.
2007 - Iniţierea programului pilot al Voluntariatului francofon.
- Premiul Ibn Khaldoun - Senghor pentru traducere.
2008 - Ziua Internaţională a Francofoniei s-a sărbătorit prin peste 1000 de evenimente în peste 100 de ţări.
- OIF a susţinut cea de a XX a ediţie a festivalului panafrican al filmului de la Ougadougou (Fespaco).
- După deschiderea Jocurilor Olimpice de la Beijing, Abdou Diouf, secretar general al OIF, reuneşte familia francofonă în prezenţa preşedintelui CIO, a şefilor statelor francofone şi a personalităţilor olimpice.
- Simpozion francofon la Tunis privind implementarea noilor tehnologii în educaţie.
2009 - Inaugurarea primei Case a cunoaşterii la Hue (Vietnam).
- Iniţiativa francofonă de formare la distanţă a artizanilor este inaugurată în Benin.
- A VI a ediţie a Jocurilor Francofoniei la Beirut.
- Conferinţa internaţională privind dialogul civilizaţiilor şi diversităţii culturale la Cartagina şi Kairouan (Tunisia).
2010 - OIF s-a instalat în noul sediu pus la dispoziţie în Paris de statul francez cu ocazia sărbătorii a 40 de ani de la înfiinţare.
SURSA
SERVICE DE LA COMMUNICATION DE LA FRANCOFONIE, Vivez la Francophonie, Produit a l'occasion du 40e anniversaire de l'OIF, Paris, mars 2010.
sâmbătă, 21 decembrie 2013
miercuri, 18 decembrie 2013
''Mircea Eliade: Phantastische Geschichten'' (CATANOY 1979)
La 71 de ani, Mircea Eliade, eminent savant (predă istoria religiilor la Universitatea din Chicago), eseist şi romancier, rămâne unul din cei mai evoluaţi din punct de vedere metafizic scriitori contemporani. Cele aproape 20 de volume de literatură, scrise în română, incluzând romane şi povestiri fantastice, le-a populat cu personaje simbolice. Numele lor au fost schimbate de la o carte la alta, dar ele au rămas fixate în căutarea înţelegerii existenţei lor. Pentru cititiorii care nu au citit lucrările ştiinţifice ale lui Eliade, monologurile şi comentariile personajelor sale dematerializate par un minunat şi inteligent curs de istorie a religiilor sau de filozofie (cititorule caută în cărţile tale: Hinduism, Yoga, Taoism, Rig-Veda, Chronicum Laurissense breve, Platon, Nietzsche, Jung etcaetera).
Măiestria lui Eliade este demonstrată în mod repetat în vasta colecţie de povestiri fantastice scrise între 1945 şi 1971. Ca de obicei, el se orientează cu încredere prin lumea misterelor pe care o cunoaşte atât de bine, manipulând cu abilitate renumita sa tehnică: problema ''timpului'', vizualizată ca o complexă reţea de plane în care evenimentele spaţiale au loc paralel cu sau independent unul de altul; ''sindromul faustian'' (drama cunoaşterii); prezenţa ''fiinţelor mitice''; ''drumul morţii' şi ecoul şi legătura ''alegoriilor'' în schimbări du-te-vino.
Leana şi Adrian, din povestirea În curte la Dionis de exemplu, sunt variante eliadeşti ale lui Orfeu şi Euridice, care ajung în mod surprinzător la momentul morţii, deoarece nimeni nu înţelege mesajul orfic scris în sunetul cântecului lui Dionis, al cărui mister rămâne subtextul pentru toate actele cunoaşterii, iubirii şi înţelegerii. În Makranthropus (Gigantul) Cucoanes devine o victimă a anomaliei glandei sale pineale, care-i transformă corpul într-o monstruoasă excrescenţă (poate o variaţiune gotică a Sânului lui Roth). Altă povestire, Adio, împărtăşeşte din intepretările esoterice şi teologice ale condiţiei umane după moartea lui Dumnezeu.
Celelalte povestiri sunt şi mai iraţionale, aproape imposibil de rezumat în câteva cuvinte. În plus, ele sunt pline de poveşti-intrigă secundare în interiorul povestirii - îndemnând cititorul să se concentreze asupra multiplelor referinţe simbolice: o fundătură întortocheată din care nu există ieşire. Totuşi, Eliade merită să fie apărat. Stilul său este clar şi nesofisticat, şerpuind ca un râu silenţios. Limbajul este clasic şi cuvintele înseamnă mai mult decât o acoperire sau un cadru. Deşi scenariul său metafizic are afinităţi cu Borges, Eliade este greu de încadrat. Rareori el lasă extravaganţa barocă să-i umbrească viziunea asupra lumii. Aceasta este o viziune eclectică în care nevoia cunoaşterii absolute îi transformă pe toţi cititorii în ontologişti de facto.
Sună bizar, dar scrierile literare ale lui Eliade sunt mai puţin cunoscute în Europa (excelenta traducere a lui Silberman în Germania; versiunea Guillermou în Franţa) decât în Statele Unite. De ce editurile anglo-americane continuă să ignore scrierile sale beletristice rămâne o enigmă. Cred că este timpul să se admită că Eliade nu este doar un guru cu o gândire polivalentă, dar este de asemenea şi o strălucită personalitate literară ca şi confraţii săi Ionescu sau Cioran.
(''World Literature Today'', fostul ''Book Abroad'', primăvara 1979)
SURSA
Nicolas Catanoy, Mircea Eliade: Phantastische Geschichten, Edith Silberman, tr. Frankfurt a. M. Insel., 1978, ''Origini'', Norcross/USA, vol. IX, no. 4-5 (94-95), May-June 2005, pp. 26-27
NOTĂ M. T.
Traducere din engleză de M. T.
Măiestria lui Eliade este demonstrată în mod repetat în vasta colecţie de povestiri fantastice scrise între 1945 şi 1971. Ca de obicei, el se orientează cu încredere prin lumea misterelor pe care o cunoaşte atât de bine, manipulând cu abilitate renumita sa tehnică: problema ''timpului'', vizualizată ca o complexă reţea de plane în care evenimentele spaţiale au loc paralel cu sau independent unul de altul; ''sindromul faustian'' (drama cunoaşterii); prezenţa ''fiinţelor mitice''; ''drumul morţii' şi ecoul şi legătura ''alegoriilor'' în schimbări du-te-vino.
Leana şi Adrian, din povestirea În curte la Dionis de exemplu, sunt variante eliadeşti ale lui Orfeu şi Euridice, care ajung în mod surprinzător la momentul morţii, deoarece nimeni nu înţelege mesajul orfic scris în sunetul cântecului lui Dionis, al cărui mister rămâne subtextul pentru toate actele cunoaşterii, iubirii şi înţelegerii. În Makranthropus (Gigantul) Cucoanes devine o victimă a anomaliei glandei sale pineale, care-i transformă corpul într-o monstruoasă excrescenţă (poate o variaţiune gotică a Sânului lui Roth). Altă povestire, Adio, împărtăşeşte din intepretările esoterice şi teologice ale condiţiei umane după moartea lui Dumnezeu.
Celelalte povestiri sunt şi mai iraţionale, aproape imposibil de rezumat în câteva cuvinte. În plus, ele sunt pline de poveşti-intrigă secundare în interiorul povestirii - îndemnând cititorul să se concentreze asupra multiplelor referinţe simbolice: o fundătură întortocheată din care nu există ieşire. Totuşi, Eliade merită să fie apărat. Stilul său este clar şi nesofisticat, şerpuind ca un râu silenţios. Limbajul este clasic şi cuvintele înseamnă mai mult decât o acoperire sau un cadru. Deşi scenariul său metafizic are afinităţi cu Borges, Eliade este greu de încadrat. Rareori el lasă extravaganţa barocă să-i umbrească viziunea asupra lumii. Aceasta este o viziune eclectică în care nevoia cunoaşterii absolute îi transformă pe toţi cititorii în ontologişti de facto.
Sună bizar, dar scrierile literare ale lui Eliade sunt mai puţin cunoscute în Europa (excelenta traducere a lui Silberman în Germania; versiunea Guillermou în Franţa) decât în Statele Unite. De ce editurile anglo-americane continuă să ignore scrierile sale beletristice rămâne o enigmă. Cred că este timpul să se admită că Eliade nu este doar un guru cu o gândire polivalentă, dar este de asemenea şi o strălucită personalitate literară ca şi confraţii săi Ionescu sau Cioran.
(''World Literature Today'', fostul ''Book Abroad'', primăvara 1979)
SURSA
Nicolas Catanoy, Mircea Eliade: Phantastische Geschichten, Edith Silberman, tr. Frankfurt a. M. Insel., 1978, ''Origini'', Norcross/USA, vol. IX, no. 4-5 (94-95), May-June 2005, pp. 26-27
NOTĂ M. T.
Traducere din engleză de M. T.
joi, 28 noiembrie 2013
vineri, 1 noiembrie 2013
miercuri, 28 august 2013
miercuri, 15 mai 2013
A fost odată...
15 mai
1838 - S-a născut pictorul român Nicolae Grigorescu (m. 21 iulie 1907).
1859 - S-a născut fizicianul Pierre Curie, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1903 (m. 19 aprilie 1906).
1873 - A murit, la Heidelberg, în Germania, Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Române (n. 20 martie 1820).
1886 - A murit poeta americană Emily Dickinson (n. 10 decembrie 1830).
1891 - S-a născut dramaturgul şi romancierul Mihail Bulgakov (m. 10 martie 1940).
1928 - Prima apariţie a personajului de desene animate Mikey Mouse, creaţie a lui Walt Disney.
1936 - S-a născut dramaturgul Paul Zindel, autorul piesei “Efectul razelor Gamma asupra anemonelor” (m. 27 martie 2003).
1938 - A murit Gheorghe Marinescu, profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, membru al Academiei Române, fondatorul Şcolii Româneşti de Neurologie (n. 28 februarie 1863).
1958 - URSS a lansat Sputnik 3.
1960 - URSS a lansat Sputnik 4.
1990 - România a reluat relaţiile diplomatice cu Vaticanul
1991 - Edith Cresson a devenit prima femeie prim-ministru a Franţei.
marți, 9 aprilie 2013
Umor
În Franţa se hotărâse imortalizarea filosofului Victor Cousin (1792-1867). Dar organele de resort oscilau să-i poarte numele o stradă, o piaţă sau un post de asitenţă publică şi medicală? În cele din urmă numele lui Victor Cousin fu dat unei străzi.
Filosoful se duse la palat* să mulţumească.
- E foarte bine - spuse un academician - că Victor Cousin se duce la palat pentru o stradă şi nu pentru un post...
SURSA
Gheorghe Braşoveanu, Anecdote cu şi despre oameni celebri, ”Rebus”, Bucureşti, februarie 2013
NOTĂ M.T.
* Probabil la împăratul Napoleon III (1852-1870).
Filosoful se duse la palat* să mulţumească.
- E foarte bine - spuse un academician - că Victor Cousin se duce la palat pentru o stradă şi nu pentru un post...
SURSA
Gheorghe Braşoveanu, Anecdote cu şi despre oameni celebri, ”Rebus”, Bucureşti, februarie 2013
NOTĂ M.T.
* Probabil la împăratul Napoleon III (1852-1870).
luni, 17 decembrie 2012
sâmbătă, 21 ianuarie 2012
Consecințe sociale ale revoluției industriale în Anglia secolului XIX (C. BRONTE 1849)
Scriitoarea britanică Charlotte Bronte şi-a publicat romanul social ’’Shirley’’ în 1849, moment în care Marea Britanie se afla la apogeul puterii sale politice, economice şi militare. Acţiunea romanului se desfăşoară în anii 1811-1812, în Yorkshire, provincie din nordul Angliei. Revoluţia industrială fusese declanşată în Marea Britanie încă de la mijlocul secolului XVIII prin invenţii tehnice ce vor transforma meşteşugurile în industrie textilă, Albionul deţinând astfel primatul pe plan mondial. Personajul principal masculin, Robert Moore, este un proprietar de fabrică de textile, care se confruntă cu o reacţie violentă a lucrătorilor rămaşi fără locuri de muncă ca urmare a introducerii de maşini în procesul de producţie (mişcarea ludiţilor). Impactul social al dezvoltării capitalismului englez a fost amplificat de lungul război cu Franţa revoluționară și napoleoniană (1793-1802; 1803-1814/1815).
<(...) Cît despre fabrică, o clădire veche și înzestrată cu mașini vechi, demodate și fără randament, Moore își manifestase cel mai profund dispreț față de organizarea și utilarea ei; scopul său fusese să întreprindă o reformă radicală, pe care o și înfăptuise pe cît i-a îngăduit modestul capital de care dispunea; iar acest capital firav și ce piedică însemna el pentru mersul său înainte îi otrăvea cumplit sufletul. moore voia să meargă tot înainte: „Înainte!” era deviza săpată în sufletul său; dar sărăcia îl ținea în frîu; uneori (ca să vorbim la figurat) făcea spume la gură cînd dîrlogii se strîngeau prea tare.
În această stare de spirit fiind, nu te puteai aștepta din partea lui să stea să judece dacă mersul său înainte era sau nu dăunător altora. Nefiind de prin partea locului, și nici stabilit de multă vreme aici, nu s-a sinchisit în destulă măsură cînd noile invenții i-au aruncat pe drumuri pe bătrînii muncitori, nu s-a întrebat niciodată de unde își agoniseau pîinea cea de toate zilele cei cărora nu le mai plătea leafă săptămînal, și în această nepăsare semăna cu mii de oameni față de care înfometații din Yorkshire păreau să aibă pretenții mai dîrze.
Perioada despre care scriu era o perioadă întunecată din istoria britanică, mai cu seamă din istoria provinciilor de miazănoapte. Războiul era atunci în toi. Europa întreagă se afla angajată în luptă. Anglia, dacă nu istovită, era uzată după ce rezistase îndelung – da, şi jumătate dintre oameni erau şi ei istoviţi şi cereau cu glas tare pace în orice condiţii. Onoarea naţională ajunsese doar o vorbă goală, fără nici un preţ în ochii multora, căci ochii le erau împăienjeniţi de foame; şi pentru o fărâmă de pâine şi-ar fi vândut şi dreptul la viaţă.
*Ordinele ministeriale*, provocate de decretele din Milano şi Berlin ale lui Napoleon şi interzicând puterilor neutre să aibe legături comerciale cu Franţa, lovind direct America, lipsiseră comerţul de lână al Yorkshire-ului de principala sa piaţă de desfacere şi aduseseră această provincie în pragul ruinei. Măruntele pieţe străine, ca Brazilia, Portugalia, Sicilia, erau suprasaturate şi refuzau să mai primească altă marfă, având stocuri excedentare care acopereau consumul pe doi ani. În toiul acestei crize, în manufacturile producătoare de textile din nord se introduseseră anumite invenţii în materie de maşini, care, reducând mult numărul muncitorilor, aruncaseră mii de oameni pe drumuri şi-i lăsaseră fără mijloace statornice de tari. La toate acestea se mai adăugase şi o recoltă proastă. Deznădejdea ajunsese la culme. Puterea de rezistenţă, prea greu încercată, întindea o mână frăţească răzvrătirii. Un fel de cutremur moral se simţea mocnind sub colinele comitatelor din miazănoapte. Dar, aşa cum se întâmplă de obicei în asemenea cazuri, nimeni nu dădea prea mare atenţie. Când într-un oraş industrial a izbucnit o revoltă din pricina lipsei de alimente, când o fabrică de postav a fost incendiată şi a ars din temelii,sau când casa unui manufacturier a fost atacată, mobila i-a fost aruncată în stradă şi familia silită să fugă pentru a scăpa cu viaţă, autorităţile locale au luat sau n-au aluat oarecari măsuri restrânse: câte o căpetenie de ceată cădea în mâna poterelor, sau de cele mai multe ori era lăsată să scape; ziarele inserau câte o notiţă despre asemenea întâmplări, şi cu asta incidentul se încheia. Cât priveşte pe cei care aveau de suferit, a căror singură moştenire era munca şi care pierduseră această moştenire- oamenii ce nu puteau găsi de lucru , şi prin urmare nu puteau căpăta leafă,şi prin urmare nu-şi puteau agonisi pâinea – aceştia erau lăsaţi să sufere mai departe, lăsaţi astfel pentru totdeauna: nu era cazul să opreşti mersul înainte al invenţiilor, să dăunezi ştiinţei, împiedicându-i progresul. Războiul nu putea fi încheiat, nu se putea ivi de nicăieri vreo cale de îndreptare a lucrurilor şi deci nu exista nici o speranţă – aşa că cei fără de lucru îşi trăiau destinul: mâncau pâinea şi beau apa amarului.
Mizeria zămişleşte ură. Oamenii aceştia chinuiţi urau maşinile, încredinţaţi fiind că ele le luau pâinea de la gură;urau clădirile ce adăposteau acele maşini;îi urau pe manufacturieri, proprietarii acelor clădiri.>
Trebuie făcută o corectură asupra unei greşeli poate de traducere: *ordinele ministeriale* ale împăratului Napoleon I din 1806 au impus ţărilor din Europa aflată sub dominaţie franceză ’’blocada continentală’’ în comerţul cu Marea Britanie şi nu cu Franţa, cum apare în traducere.>
SURSE
Charlotte Bronte, Shirley, vol. I, trad. D. Mazilu, Ed. Clip, Bucureşti, 1993, pp. 31-33.
Brontë, Shirley Charlotte – Introduction, http://www.enotes.com/nineteenth-century-criticism/bronte-shirley-charlotte
<(...) Cît despre fabrică, o clădire veche și înzestrată cu mașini vechi, demodate și fără randament, Moore își manifestase cel mai profund dispreț față de organizarea și utilarea ei; scopul său fusese să întreprindă o reformă radicală, pe care o și înfăptuise pe cît i-a îngăduit modestul capital de care dispunea; iar acest capital firav și ce piedică însemna el pentru mersul său înainte îi otrăvea cumplit sufletul. moore voia să meargă tot înainte: „Înainte!” era deviza săpată în sufletul său; dar sărăcia îl ținea în frîu; uneori (ca să vorbim la figurat) făcea spume la gură cînd dîrlogii se strîngeau prea tare.
În această stare de spirit fiind, nu te puteai aștepta din partea lui să stea să judece dacă mersul său înainte era sau nu dăunător altora. Nefiind de prin partea locului, și nici stabilit de multă vreme aici, nu s-a sinchisit în destulă măsură cînd noile invenții i-au aruncat pe drumuri pe bătrînii muncitori, nu s-a întrebat niciodată de unde își agoniseau pîinea cea de toate zilele cei cărora nu le mai plătea leafă săptămînal, și în această nepăsare semăna cu mii de oameni față de care înfometații din Yorkshire păreau să aibă pretenții mai dîrze.
Perioada despre care scriu era o perioadă întunecată din istoria britanică, mai cu seamă din istoria provinciilor de miazănoapte. Războiul era atunci în toi. Europa întreagă se afla angajată în luptă. Anglia, dacă nu istovită, era uzată după ce rezistase îndelung – da, şi jumătate dintre oameni erau şi ei istoviţi şi cereau cu glas tare pace în orice condiţii. Onoarea naţională ajunsese doar o vorbă goală, fără nici un preţ în ochii multora, căci ochii le erau împăienjeniţi de foame; şi pentru o fărâmă de pâine şi-ar fi vândut şi dreptul la viaţă.
*Ordinele ministeriale*, provocate de decretele din Milano şi Berlin ale lui Napoleon şi interzicând puterilor neutre să aibe legături comerciale cu Franţa, lovind direct America, lipsiseră comerţul de lână al Yorkshire-ului de principala sa piaţă de desfacere şi aduseseră această provincie în pragul ruinei. Măruntele pieţe străine, ca Brazilia, Portugalia, Sicilia, erau suprasaturate şi refuzau să mai primească altă marfă, având stocuri excedentare care acopereau consumul pe doi ani. În toiul acestei crize, în manufacturile producătoare de textile din nord se introduseseră anumite invenţii în materie de maşini, care, reducând mult numărul muncitorilor, aruncaseră mii de oameni pe drumuri şi-i lăsaseră fără mijloace statornice de tari. La toate acestea se mai adăugase şi o recoltă proastă. Deznădejdea ajunsese la culme. Puterea de rezistenţă, prea greu încercată, întindea o mână frăţească răzvrătirii. Un fel de cutremur moral se simţea mocnind sub colinele comitatelor din miazănoapte. Dar, aşa cum se întâmplă de obicei în asemenea cazuri, nimeni nu dădea prea mare atenţie. Când într-un oraş industrial a izbucnit o revoltă din pricina lipsei de alimente, când o fabrică de postav a fost incendiată şi a ars din temelii,sau când casa unui manufacturier a fost atacată, mobila i-a fost aruncată în stradă şi familia silită să fugă pentru a scăpa cu viaţă, autorităţile locale au luat sau n-au aluat oarecari măsuri restrânse: câte o căpetenie de ceată cădea în mâna poterelor, sau de cele mai multe ori era lăsată să scape; ziarele inserau câte o notiţă despre asemenea întâmplări, şi cu asta incidentul se încheia. Cât priveşte pe cei care aveau de suferit, a căror singură moştenire era munca şi care pierduseră această moştenire- oamenii ce nu puteau găsi de lucru , şi prin urmare nu puteau căpăta leafă,şi prin urmare nu-şi puteau agonisi pâinea – aceştia erau lăsaţi să sufere mai departe, lăsaţi astfel pentru totdeauna: nu era cazul să opreşti mersul înainte al invenţiilor, să dăunezi ştiinţei, împiedicându-i progresul. Războiul nu putea fi încheiat, nu se putea ivi de nicăieri vreo cale de îndreptare a lucrurilor şi deci nu exista nici o speranţă – aşa că cei fără de lucru îşi trăiau destinul: mâncau pâinea şi beau apa amarului.
Mizeria zămişleşte ură. Oamenii aceştia chinuiţi urau maşinile, încredinţaţi fiind că ele le luau pâinea de la gură;urau clădirile ce adăposteau acele maşini;îi urau pe manufacturieri, proprietarii acelor clădiri.>
Trebuie făcută o corectură asupra unei greşeli poate de traducere: *ordinele ministeriale* ale împăratului Napoleon I din 1806 au impus ţărilor din Europa aflată sub dominaţie franceză ’’blocada continentală’’ în comerţul cu Marea Britanie şi nu cu Franţa, cum apare în traducere.>
SURSE
Charlotte Bronte, Shirley, vol. I, trad. D. Mazilu, Ed. Clip, Bucureşti, 1993, pp. 31-33.
Brontë, Shirley Charlotte – Introduction, http://www.enotes.com/nineteenth-century-criticism/bronte-shirley-charlotte
duminică, 4 decembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)