<
(...)
Tulburătoare, vastitatea caleidoscopică a imensului spațiu nord american, străbătut de „Ogarul cenușiu”* de la nord spre sud - din New York și Washington pînă la Baton Rouge și New Orleans, și de aici, tăind în diagonală, statele din centru, spre Frisco**, apoi Los Angeles. Copleșitor contactul cu mai multe lumi atît de diferite și fără contact, căci ce legătură poate exista între siluetele avântate ale zgîrie norilor din Manhattan- - simboluri ale forței monopolurilor americane și transnaționale - și cutiile de carton în care dorm cerșetorii și așa numiții „homeless” (cei fără locuință) reeditînd un mod de viață ce amintește de întunecatul Ev Mediu, și asta în plin secol XX. Ce legătură să fie, între limuzinele imense și supraelegante, parcate în preajma hotelurilor de lux, și cozile șomerilor din fața oficiilor de plasare, sau între exorbitanța și splendoare a unui Trump Center*** - o copie modernizată a fîntînilor Romei - și periferia murdar-apăsătoare a Memphis-ului?...
Ai astfel revelația luptei pentru existență la proporții inimaginabile și realizezi că ideologia Far West****-ului - variantă deloc îndulcită a legilor junglei - transpare dincolo de formula de întîmpinare „Welcome to America” și amabilitatea profesională a celui „May I help You?” aflat pe buzele tuturor.
Există un ce specific al Lumii Noi? Oricum e greu să decizi, în condițiile exploziei controlate a originalității cu orice preț, nu doar ca marcă comunitară, ci ca materie primă a afacerii, care, în mod paradoxal, produce comportamentul standard, cultură standard, civilizație standard. Ea s-ar putea numi, totuși, judecînd după mulțimea drapelelor arborate pretutindeni, mîndria și mulțumirea de sine a Americii care acoperă, ca un zîmbet de reclamă, semnele de îngrijorare: competiție și fuziunea cu companiile japoneze, cancerul drogurilor, criminalitatea și pornografia, ciocnirile într albi și negri, impasul tinerei generații, spectrul dezastrului ecologic și perturbările climei care periclitează grav agricultura americană și rezervele de hrană, iar, mai general, pierderea sensului umanist al culturii, într-o societate supertehnicizată, dominată categoric de calculator.
Orientată predilect spre confortul cotidian și valorile de contingență imediată, America își face, totuși, timp să întrețină zgomotul publicitar al manifestărilor artistice de elită, în deplină convergență cu preferința pentru eveniment, pentru performață, chiar pentru super performanță mai mult de ordin sportiv, decît ca sens și profunzime...
Din viața spirituală a marilor orașe, dar și a așezărilor aflate departe de magistralele comerciale și informaționale, nu lipsesc astfel concertul simfonic, spectacolul de operă și balet, concertul coral. Să nu uităm, că asemeni „Columbiei”, acționează o puzderie de firme de gen care-și dispută întîietatea în ordinea atracției și organizării impecabile, ceea ce nu înseamnă că, automat, publicul american este foarte instruit, motivațiile sale fiind, de altfel dirijate cu abilitate - mai mult de ordin psiho-social (prestigiu, întîlnirea și comunicarea cu ceilalți - un fel de club al melomanilor - stare de relax, sau de excepție etc), decît pur muzical.
(...)
>
SURSA
dr. Ana Maria Munteanu, „Tomis”, Constanța, mai 1989.
NOTE M.T.
* Ogarul cenușiu = Celebră rețea de transporturi cu autocarul în DUA. (https://lumeacalume.wordpress.com/2012/04/13/america-ogarului-cenusiu/)
** Frisco = San Francisco.
*** Zgîrie-nori de 68 de etaje construit și deținut în New York de miliardarul american Donald Trump. (http://www.in-arch.net/NYC/nyc4.html#79)
**** Far West = Vestul Îndepărtat / Vestul Sălbatic în SUA în secolul XIX.
Se afișează postările cu eticheta New Orleans. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta New Orleans. Afișați toate postările
duminică, 14 iunie 2015
luni, 24 noiembrie 2014
Diaspora engleză la Paris în secolul XIX (THACKERAY 1862)
<
Foştii elevi îşi amintesc, poate, cum împrejurări dureroase l-au obligat pe piosul Enea (1) să-şi părăsească ţara şi cum el şi grupul lui de troieni, toţi oameni aleşi, au pus bazele unei noi Troie (2), pe locul unde debarcaseră; au ridicat temple zeilor troieni, au construit străzi cărora le-au dat nume troiene, străduindu-se din răsputeri să-şi evoce mult iubitele plaiuri natale. Tot aşa, troienii englezi şi francezi îşi duc Troia lor peste tot. Algerul nu l-am văzut decît de pe mare, dar am vizitat New Orleans şi Leicester Square (3) şi am păzut o Franţă, uşor demodată, întinzîndu-se încă pe malurile fluviului Mississippi şi o Franţă modernă, sordidă, în jurul marelui ''Globe'' al domnului Wyld (4), al cărui sfîrşit, după cum se spune, se apropie. Cafenele franţuzeşti, săli de biliard, estaminets*, chelneri, crupieri, francezi săraci, francezi bogaţi, într-un Paris nou - ce-i drept, ponosit şi murdar -, dar oferind emigrantului săli de domino, chopine**, petit-verre-ul (5) patriei. Troienii englezi, care emigrează în Europa, nu-şi iau Troia lor cu ei? Cunoaşteţi cu toţii cartierele Parisului care mişună de noi, troienii. Din Rue de la Paix (6) pînă la Arc de l'Etoile (7) s-au adunat mii de refugiaţi din Ilionul (8) nostru. la anumite ore, sub arcadele din Rue de Rivoli (9), poţi întîlni toţi atîţia troieni de-ai noştri cîţi indigeni. Hanurile troiene ''Maurice'', ''Louvre'' etc. forfotesc de atîta lume venită de la Troia. Avem mulţi doctori şi farmacişti anglo-troieni, care ne prescriu pilulele şi dozele lui Pergamus. Mergem la doamna Guerre sau la buna doamnă Colombin şi cumpărăm sandvişuri, bere blondă şi vin de Xeres (10) ca la Troia şi minunatale brioşe ca acasă. Trăim ani de zile fără să vorbim o altă limbă în afară de cea maternă; facem excepţie doar ca servitorii noştri, pe care îi instruim după modelul troian cum să pregătească pîine prăjită pentru micul dejun, bread-sauce*** pentru carne de pasăre şi potîrnichi, carne de vacă conservată etc. Avem temple unde ne închinăm după ritul troian. Ce privelişte frumoasă se poate admira pe Champs Elysees (11) şi în cartierul St. Honore (12)! Procesiuni de familii engleze, părinţi şi copii, sănătoşi şi voinici, cu obrajii îmbujoraţi, îndreptîndu-se spre bisericile lor, în mîini cu cărţile de rugăciuni aurite, ca să cînte pe pămînt străin cîntecele sacre ale Sionului lor. Sînt încredinţat că majoritatea englezilor din Paris nu întreţin legături cu francezii mai presus de rangul de chelner sau de vînzător. Nu demult, l-am auzit pe un francez la Folkestone, adresîndu-se chelnerilor în engleză şi făcînd pe interpretul pentru cei din grupul lui. Vorbea destul de bine şi de repede. Era de un comic irezistibil, mă întreb cum de am rămas serioşi. Dar cînd noi, dumneata şi cu mine, dragă prietene, vorbim franţuzeşte, cred că sîntem la fel de ridicoli. Ridicoli? De ce nu? Tinere, nu te descuraja! Courage, mon jeune ami!* Aminteşte-ţi că troienii sînt cuceritori. Cînd Enea a debarcat la Cartagina, mă încumet să afirm că vorbea cartagineza cu un ridicol accent troian; cu toate acestea, sărmana Didona s-a îndrăgostit nebuneşte de el. Băiete, ia exemplu de la fiul lui Anchise. Lasă gramatica sau pronunţia şi încearcă să-ţi cucereşti iubita vorbindu-i deschis şi spunîndu-i ce gîndeşti.
(...)
* Cafenea mică unde se servesc şi mîncăruri (fr.).
** Sticlă de jumătate de litru, în care se serveşte vin la masă (fr.).
*** Sos din miez de pîine, lapte, ceapă şi mirodenii, servit la friptură de pasăre (fr.).
* Curaj, tinere prieten! (fr.)
>
SURSA
William Thackeray, Peripeţiile lui Philip..., ed. Univers / colecţia Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 1986, p. 291-292.
NOTE M.T.
(1) Enea = Aeneas (latină). Unul din ginerii lui Priam, regele Troiei, care, după distrugerea cetăţii de către coaliţia oraşelor-state greceşti, a condus grupul de supravieţuitori în regiunea italiană Latium, unde fondează oraşul Alba Longa. (http://www.samaelwings.com/grecorom/a.html#Aeneas)
(2) Troia = Oraş antic, situat pe coasta asiatică a strâmtorii Dardanele, a cărei cucerire de către coaliţia oraşelor-state greceşti, este descrisă în poemul Iliada de către legendarul poet grec Homer.(http://www.varchive.org/nldag/idtroy.htm)
(3) Leicester Square = Piaţă din Londra apărută în secolul XVII şi purtând numele unui nobil. (http://www.british-history.ac.uk/report.aspx?compid=41120)
(4) Marele glob al lui Wyld = O sferă de 18,39 m în diametru, construită de cartograful și fostul deputat liberal James Wyld și expusă în Leicester Square în 1851-1852. (http://goshandgolly.wordpress.com/2011/03/09/wylds-great-globe-1851-ad/)
(5) Petit-verre (franceză) = Pahar mic. (https://translate.google.com/#fr/ro/petit-verre)
(6) Rue de la Paix = „Strada păcii”. Stradă situată în centrul Parisului.
(7) Arc de Triomphe de l'Étoile = „Arcul de triumf al stelei”. Monument cu dimensiunile 50m/45m/22m, situat la capătul vestic al bulevardului Champs Elysees. Construcția sa a început în 1806, în timpul domniei împăratului Napoleon I, și s-a terminat în 1836, în timpul domniei regelui Ludovic Filip d”Orleans. Inscripțiile și basoreliefurile sale glorifică eroii din marile bătălii ale Franței. (http://www.arcdetriompheparis.com/history)
(8) Ilion = Nume grecesc al Troiei antice.
(9) Rue de Rivoli = Stradă din Paris, situată în apropierea fluviului Sena. Poartă numele lacalităţii italiene unde generalul Napoleon Bonaparte a repurtat o mare victorie împotriva austriecilor. (http://www.ibiblio.org/wm/paris/hist/rivoli.html)
(10) Xeres (Jerez) de la Frontera = Oraş din regiunea spaniolă Anadaluzia. Pronunţia englezească este ''Sherry''. Aici se produce un vestit vin tare din struguri albi. (http://www.sherrynotes.com/sherry-types/)
(11) Champs Elysees (franceză) = ''Câmpiile Elizee''. Celebru bulevard din Paris. Construcţia sa a început în 1616. (http://www.insecula.com/salle/MS01196.html/)
(12) Saint Honore = Cartier format pe axa străzii cu acelaşi nume, pe care era situată biserica medievală Sf. Honoriu. (http://www.nytimes.com/2002/05/12/magazine/one-street-at-a-time-rue-st-honore.html?pagewanted=all&src=pm)
Foştii elevi îşi amintesc, poate, cum împrejurări dureroase l-au obligat pe piosul Enea (1) să-şi părăsească ţara şi cum el şi grupul lui de troieni, toţi oameni aleşi, au pus bazele unei noi Troie (2), pe locul unde debarcaseră; au ridicat temple zeilor troieni, au construit străzi cărora le-au dat nume troiene, străduindu-se din răsputeri să-şi evoce mult iubitele plaiuri natale. Tot aşa, troienii englezi şi francezi îşi duc Troia lor peste tot. Algerul nu l-am văzut decît de pe mare, dar am vizitat New Orleans şi Leicester Square (3) şi am păzut o Franţă, uşor demodată, întinzîndu-se încă pe malurile fluviului Mississippi şi o Franţă modernă, sordidă, în jurul marelui ''Globe'' al domnului Wyld (4), al cărui sfîrşit, după cum se spune, se apropie. Cafenele franţuzeşti, săli de biliard, estaminets*, chelneri, crupieri, francezi săraci, francezi bogaţi, într-un Paris nou - ce-i drept, ponosit şi murdar -, dar oferind emigrantului săli de domino, chopine**, petit-verre-ul (5) patriei. Troienii englezi, care emigrează în Europa, nu-şi iau Troia lor cu ei? Cunoaşteţi cu toţii cartierele Parisului care mişună de noi, troienii. Din Rue de la Paix (6) pînă la Arc de l'Etoile (7) s-au adunat mii de refugiaţi din Ilionul (8) nostru. la anumite ore, sub arcadele din Rue de Rivoli (9), poţi întîlni toţi atîţia troieni de-ai noştri cîţi indigeni. Hanurile troiene ''Maurice'', ''Louvre'' etc. forfotesc de atîta lume venită de la Troia. Avem mulţi doctori şi farmacişti anglo-troieni, care ne prescriu pilulele şi dozele lui Pergamus. Mergem la doamna Guerre sau la buna doamnă Colombin şi cumpărăm sandvişuri, bere blondă şi vin de Xeres (10) ca la Troia şi minunatale brioşe ca acasă. Trăim ani de zile fără să vorbim o altă limbă în afară de cea maternă; facem excepţie doar ca servitorii noştri, pe care îi instruim după modelul troian cum să pregătească pîine prăjită pentru micul dejun, bread-sauce*** pentru carne de pasăre şi potîrnichi, carne de vacă conservată etc. Avem temple unde ne închinăm după ritul troian. Ce privelişte frumoasă se poate admira pe Champs Elysees (11) şi în cartierul St. Honore (12)! Procesiuni de familii engleze, părinţi şi copii, sănătoşi şi voinici, cu obrajii îmbujoraţi, îndreptîndu-se spre bisericile lor, în mîini cu cărţile de rugăciuni aurite, ca să cînte pe pămînt străin cîntecele sacre ale Sionului lor. Sînt încredinţat că majoritatea englezilor din Paris nu întreţin legături cu francezii mai presus de rangul de chelner sau de vînzător. Nu demult, l-am auzit pe un francez la Folkestone, adresîndu-se chelnerilor în engleză şi făcînd pe interpretul pentru cei din grupul lui. Vorbea destul de bine şi de repede. Era de un comic irezistibil, mă întreb cum de am rămas serioşi. Dar cînd noi, dumneata şi cu mine, dragă prietene, vorbim franţuzeşte, cred că sîntem la fel de ridicoli. Ridicoli? De ce nu? Tinere, nu te descuraja! Courage, mon jeune ami!* Aminteşte-ţi că troienii sînt cuceritori. Cînd Enea a debarcat la Cartagina, mă încumet să afirm că vorbea cartagineza cu un ridicol accent troian; cu toate acestea, sărmana Didona s-a îndrăgostit nebuneşte de el. Băiete, ia exemplu de la fiul lui Anchise. Lasă gramatica sau pronunţia şi încearcă să-ţi cucereşti iubita vorbindu-i deschis şi spunîndu-i ce gîndeşti.
(...)
* Cafenea mică unde se servesc şi mîncăruri (fr.).
** Sticlă de jumătate de litru, în care se serveşte vin la masă (fr.).
*** Sos din miez de pîine, lapte, ceapă şi mirodenii, servit la friptură de pasăre (fr.).
* Curaj, tinere prieten! (fr.)
>
SURSA
William Thackeray, Peripeţiile lui Philip..., ed. Univers / colecţia Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 1986, p. 291-292.
NOTE M.T.
(1) Enea = Aeneas (latină). Unul din ginerii lui Priam, regele Troiei, care, după distrugerea cetăţii de către coaliţia oraşelor-state greceşti, a condus grupul de supravieţuitori în regiunea italiană Latium, unde fondează oraşul Alba Longa. (http://www.samaelwings.com/grecorom/a.html#Aeneas)
(2) Troia = Oraş antic, situat pe coasta asiatică a strâmtorii Dardanele, a cărei cucerire de către coaliţia oraşelor-state greceşti, este descrisă în poemul Iliada de către legendarul poet grec Homer.(http://www.varchive.org/nldag/idtroy.htm)
(3) Leicester Square = Piaţă din Londra apărută în secolul XVII şi purtând numele unui nobil. (http://www.british-history.ac.uk/report.aspx?compid=41120)
(4) Marele glob al lui Wyld = O sferă de 18,39 m în diametru, construită de cartograful și fostul deputat liberal James Wyld și expusă în Leicester Square în 1851-1852. (http://goshandgolly.wordpress.com/2011/03/09/wylds-great-globe-1851-ad/)
(5) Petit-verre (franceză) = Pahar mic. (https://translate.google.com/#fr/ro/petit-verre)
(6) Rue de la Paix = „Strada păcii”. Stradă situată în centrul Parisului.
(7) Arc de Triomphe de l'Étoile = „Arcul de triumf al stelei”. Monument cu dimensiunile 50m/45m/22m, situat la capătul vestic al bulevardului Champs Elysees. Construcția sa a început în 1806, în timpul domniei împăratului Napoleon I, și s-a terminat în 1836, în timpul domniei regelui Ludovic Filip d”Orleans. Inscripțiile și basoreliefurile sale glorifică eroii din marile bătălii ale Franței. (http://www.arcdetriompheparis.com/history)
(8) Ilion = Nume grecesc al Troiei antice.
(9) Rue de Rivoli = Stradă din Paris, situată în apropierea fluviului Sena. Poartă numele lacalităţii italiene unde generalul Napoleon Bonaparte a repurtat o mare victorie împotriva austriecilor. (http://www.ibiblio.org/wm/paris/hist/rivoli.html)
(10) Xeres (Jerez) de la Frontera = Oraş din regiunea spaniolă Anadaluzia. Pronunţia englezească este ''Sherry''. Aici se produce un vestit vin tare din struguri albi. (http://www.sherrynotes.com/sherry-types/)
(11) Champs Elysees (franceză) = ''Câmpiile Elizee''. Celebru bulevard din Paris. Construcţia sa a început în 1616. (http://www.insecula.com/salle/MS01196.html/)
(12) Saint Honore = Cartier format pe axa străzii cu acelaşi nume, pe care era situată biserica medievală Sf. Honoriu. (http://www.nytimes.com/2002/05/12/magazine/one-street-at-a-time-rue-st-honore.html?pagewanted=all&src=pm)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)