<
(...)
Printre trupele trimsie de guvernul Confederației* ca să ia în proaspetele teritorii dobîndite în vest**, era și un detașament condus de tînărul ofițer care-a devenit un personaj atît de important în cursul povestirii noastre.
Middleton fu primul dintre noii stăpînitori ai ținutului, care se lăsă cucerit de farmcele unei doamne din Louisiana. În imediata apropiere a postului în care fusese numit, se afla reședința șefului unei vechi familii ce se mulțumise, ani după ani, să vegeteze în îndestularea acestei provincii spaniole. Era ofițer al coroanei și fusese convins, dată fiind importanța averii pe care o moștenise, să părăsească Florida*** și să se statornicească în mijlocul populației de origine franceză din provincia alăturată. Numele lui don Augustin de Certavallos nu era din cale-afară de cunoscut în afara zidurilor micului orășel în care trăia; cu toate acestea încerca o tainică plăcere atunci cînd putea să dovedească unicului său copil, cu ajutorul unor uriașe și scorojite foi de pergament, că se trage din familia unor adevărați eroi și granzi**** ai vechii și noii Spanii*****. Lucrul acesta, atît de însemnat pentru el și atît de neînsemnat pentru alții, a fost ceea ce l-a îndemnat mai mult decît orice ca, în timp ce voioșii săi vecini galici****** intrau numaidecît în legături de prietenie cu noii veniți, el să se țină deoparte, mulțumindu-se să-și ducă viața numai în tovărășia fiicei sale, care abia ieșise din anii copilăriei.
Curiozitatea tinerei Inez nu era însă complet adormită. Muzica aceea marțială, care se strecura pînă la ea pe aripile vîntului de seară, steagul acela străin ce flutura în văzduh, nu departe de întinsele domenii ale tatălui său, înrîuriră numaidecît impulsurile acelea tainice, deloc străine, după cum se spune, oricărei reprezentante a sexului frumos. Timiditatea ei firească și starea de lîncezeală proprie femeilor din provinciile sud ale Spaniei și care alcătuiește farmecul lor cel mai de seamă o izolaseră în așa măsură încît părea cu neputință să poată ajunge cineva pînă la ea; (...)
Îngîmfatul și rezervatul don Augustin ținea prea mult la formele exterioare ale rangului său de care era atît de mîndru, ca să-și uite îndatoririle de gentleman. Recunoștința pe care o încercă față de Middleton îl obligă să-și deschidă poarta casei tuturor ofițerilor din garnizoană și să le primească prietenia, dar cu reținere și peste măsură de politicos.
(...); și că, deși nu se scurseseră nici șase luni de cînd provincia Louisianei intrase în posesia Statelor Unite, unul din ofițerii acestui din urmă stat se și logodise cu cea mai bogată moștenitoare de pe malurile fluviului Mississippi.
Cu toate că ne place să credem că cititorul cunoaște îndeajuns felul în care se dobîndesc asemenea rezultate, nu trebuie totuși să creadă că victoria lui Middleton asupra prejudecăților tatălui și ale fiicei ar fi fost obținute fără greutate. Religia fu obstacolul cel mai îndărătnic și mai de neclintit pentru amîndoi tinerii. În marea lui iubire, tînărul se supuse cu răbdare unei încercări atît de neobișnuite, iar pentru a fi convertit la dreapta credință catolică fu ales părintele Ignatius. Vrednicul pater depuse un efort sistematic și plin de vigoare. De nenumărate ori (era în clipele acelea cînd o vedea pe Inez alunecînd prin încăpere asemenea apariției luminoase a unei zîne), bunul părinte își imagina că se află în pragul gloriosului triumf asupra necredinței; dar toate speranțele lui se spulberau în fața cine știe cărei împotriviri din partea tînărului peste care se revărsa toată pioșenia rîvnei sale. Căci atîta timp cît atacul fusese mai slab și dat cu oarecare chibzuială, Middleton, care nu prea se pricepea la polemică, se supunea cu răbdarea și umilința unui martir; dar în clipa cînd bunul părinte, care întrevedea mari posibilități în viitor, fu ispitit să-și întărească poziția cîștigată datorită cunoscutelor subtitlități verbale ale religiei sale, tînărul Middleton se dovedi un soldat prea bun, așa că se opuse unui atac atît de puternic. Adevărul este că argumentele lui nu depășeau limitele bunului-simț și a puținelor cunoștințe în legătură cu țara lui de baștină, dar toate acestea erau în vădit contrast cu cele ale adversarului său; și, cu ajutorul acestor argumente cu caracter rațional, îl respingea totdeauna pe preot, asemenea luptătorului care, înarmat cu o bîtă, ar lupta împotriva unui încercat spadasin, zădărnicindu-i atacurile printr-o argumentare directă - adică spărgîndu-i capul sau rupîndu-i spada.
Înainte de a se fi terminat însă controversa, frămîntările din sînul Bisericii protestante veniră în ajutorul lui Middleton. Libertatea plină de îndrăzneală a celor care se gîndeau numai la viața aceasta pe de o parte, și profunda evlavie a celorlalți pe de alta, îl sili pe vrednicul proet să privească în jurul său cu o oarecare neliniște. Influența exemplului din imediata lui apropiere, cît și vizitele necontenote pe care și le făceau membrii celor două comunități religioase începuseră să dea roade chiar și în propria-i comunitate, deși crezuse că-i mult prea îmbibată de credință ca să se poată poticni vreodată. Își dădu așadar seama că trebuie să mai slăbească ofensiva și să-și pregătească enoriașii pentru a putea rezista potopului de opinii, care amenința să rupă digul dreptei lor credințe. Ca orice comandant înțelept care-și dă deama că a ocupat un teritoriu prea mare pentru forțele sale, fu silit să-și retragă trupele. Feri relicvele de ochii profanilor; își îndemnă credincioșii să nu mai vorbească despre miracole în fața unor oameni care nu numai că le tăgăduiau existența, dar aveau chiar și îndrăzneala să le pună dovezile la îndoială; și pînă și Biblia deveni un lucru oprit, sub groaznice amenințări, pe hotărîtorul temei că ar putea fi greșit înțeleasă.
În același timp, fu nevoit să întocmească și un raport către don Augustin, unde să arate înrîurirea pe care au avut-o argumentele și rugăciunile sale asupra tînărului ofițer. Nu există om îndeajuns de înclinat să-și recunoască slăbiciunea, mai ales într-o clip cînd împrejurările îi cer să-și retragă pentru moment forțele. Printr-un soi de pioasă ofrandă pentru care, fără îndoailă, vrednicul pater și-a aflat absolvirea dată fiind puritatea imboldului care l-a împins s-o comită, declară că: deși în conștiința lui Middleton nu se vădea vreo schimbare îmbucurătoare, existau destule motive pentru a nădăjdui o deplină înflorire a grăuntelui credinței celei adevărate, mai cu seamă dacă persoana interesată va fi lăsată să se bucure nemijlocit de binefacerile unui mediu catolic.
Pînă și don Augustin încerca dorința de-a face cît mai mulți prozeliți. Ba chiar și drăgălașa și gingașa Inez credea că visele ei ar avea o glorioasă împlinire dacă ea însăsi umila unealtă cu ajutorul căreia iubitul ei ar fi fost adus în sînul adevăratei biserici; așa că cererea lui Middleton fu primită numaidecît, și în timp ce tatăl aștepta cu nerăbdare ziua hotărîtă pentru ceremonia nupțială, ca o chezășie a propriului succes, fiica aștepta pomenita zi cu sentimentele în care sfintele emoții ale credinței erau amestecate cu sentimente mult mai gingașe, potrivit anilor și stării ei.
(...)
Și se simți mult prea măgulit de stima pe care i-o arăta i-o arăt aceasta, pentru a nu fi ispitit să teacă peste ceea ce cerea cu atîta fervoare tînăra mireasă. Căci se ruga să poată deveni umila unealtă prin care el, Middleton, să fie adus la dreapta credință, și cerea îndurare în cazul în care încercarea ei ar fi dat greș, și ea ar cădea în păcatul de a se fi măritat cu un eretic, ceea ce i-ar fi expus sufletul unei mari primejdii. Era atîta ferventă pietate în rugăciunea ei, în care îngerul se confunda ușor cu femeia, încît Middleton ar fi iertat-o chiar dacă l-ar fi luat drept păgîn, cu atîta dulceață și interes cerea îndurarea Celui de Sus pentru sufletul lui.
(...)
>
SURSA
Fenimore Cooper, Preria, trad. C. Tănăsescu, vol. I, București, 1975, p. 200-205 .
NOTE M.T.
* Confederația = Statele Unite ale Americii.
** Louisiana = Regiune de 2,144 milioane kmp în stânga și în dreapta fluviului Mississippi, cumpărată în 1803 de SUA de la Franța republicană condusă de Prim-Consulul Napoleon Bonaparte. (http://www.encyclopediaofarkansas.net/encyclopedia/entry-detail.aspx?entryID=2383) (http://en.wikipedia.org/wiki/Louisiana_Purchase#mediaviewer/File:LouisianaPurchase.png)
*** Florida = Stat federal american. Fostă colonie spaniolă în 1565-1763 și 1783-1821 și britanică în 1763-1783. Cedată SUA în 1821. (https://www.floridamemory.com/exhibits/timeline/) (http://ro.wikipedia.org/wiki/Florida#mediaviewer/File:Map_of_USA_highlighting_Florida.png)
**** Grande de Spania = (sp. grande, d. lat. grandis, mare). În Spania, membru al celeĭ maĭ înalte noblețĭ. Sursa: Scriban (1939) (http://dexonline.ro/definitie/grande/paradigma)
***** Noua Spanie = Viceregatul spaniol Noua Spanie se întindea pe actualul teritoriu al Mexicului și al Americii Centrale (1519-1821). (http://www.mexconnect.com/articles/1563-the-settlement-of-new-spain-mexico-s-colonial-era) (http://ro.wikipedia.org/wiki/Noua_Spanie#mediaviewer/File:Nueva_Espa%C3%B1a_1795.png)
****** Gali = Popor indoeuropean care locuia pe actualul teritoriu al Franței. A fost supus în secolul I î. H. de mare general și politician roman Caius Iulius Caesar. (http://www.revistamagazin.ro/content/view/9067/30/) (http://www.revistamagazin.ro/content/view/9082/30/) (http://ro.wikipedia.org/wiki/Galia#mediaviewer/File:Map_Gallia_Tribes_Towns.png)
Se afișează postările cu eticheta Mississippi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mississippi. Afișați toate postările
miercuri, 28 ianuarie 2015
luni, 24 noiembrie 2014
Diaspora engleză la Paris în secolul XIX (THACKERAY 1862)
<
Foştii elevi îşi amintesc, poate, cum împrejurări dureroase l-au obligat pe piosul Enea (1) să-şi părăsească ţara şi cum el şi grupul lui de troieni, toţi oameni aleşi, au pus bazele unei noi Troie (2), pe locul unde debarcaseră; au ridicat temple zeilor troieni, au construit străzi cărora le-au dat nume troiene, străduindu-se din răsputeri să-şi evoce mult iubitele plaiuri natale. Tot aşa, troienii englezi şi francezi îşi duc Troia lor peste tot. Algerul nu l-am văzut decît de pe mare, dar am vizitat New Orleans şi Leicester Square (3) şi am păzut o Franţă, uşor demodată, întinzîndu-se încă pe malurile fluviului Mississippi şi o Franţă modernă, sordidă, în jurul marelui ''Globe'' al domnului Wyld (4), al cărui sfîrşit, după cum se spune, se apropie. Cafenele franţuzeşti, săli de biliard, estaminets*, chelneri, crupieri, francezi săraci, francezi bogaţi, într-un Paris nou - ce-i drept, ponosit şi murdar -, dar oferind emigrantului săli de domino, chopine**, petit-verre-ul (5) patriei. Troienii englezi, care emigrează în Europa, nu-şi iau Troia lor cu ei? Cunoaşteţi cu toţii cartierele Parisului care mişună de noi, troienii. Din Rue de la Paix (6) pînă la Arc de l'Etoile (7) s-au adunat mii de refugiaţi din Ilionul (8) nostru. la anumite ore, sub arcadele din Rue de Rivoli (9), poţi întîlni toţi atîţia troieni de-ai noştri cîţi indigeni. Hanurile troiene ''Maurice'', ''Louvre'' etc. forfotesc de atîta lume venită de la Troia. Avem mulţi doctori şi farmacişti anglo-troieni, care ne prescriu pilulele şi dozele lui Pergamus. Mergem la doamna Guerre sau la buna doamnă Colombin şi cumpărăm sandvişuri, bere blondă şi vin de Xeres (10) ca la Troia şi minunatale brioşe ca acasă. Trăim ani de zile fără să vorbim o altă limbă în afară de cea maternă; facem excepţie doar ca servitorii noştri, pe care îi instruim după modelul troian cum să pregătească pîine prăjită pentru micul dejun, bread-sauce*** pentru carne de pasăre şi potîrnichi, carne de vacă conservată etc. Avem temple unde ne închinăm după ritul troian. Ce privelişte frumoasă se poate admira pe Champs Elysees (11) şi în cartierul St. Honore (12)! Procesiuni de familii engleze, părinţi şi copii, sănătoşi şi voinici, cu obrajii îmbujoraţi, îndreptîndu-se spre bisericile lor, în mîini cu cărţile de rugăciuni aurite, ca să cînte pe pămînt străin cîntecele sacre ale Sionului lor. Sînt încredinţat că majoritatea englezilor din Paris nu întreţin legături cu francezii mai presus de rangul de chelner sau de vînzător. Nu demult, l-am auzit pe un francez la Folkestone, adresîndu-se chelnerilor în engleză şi făcînd pe interpretul pentru cei din grupul lui. Vorbea destul de bine şi de repede. Era de un comic irezistibil, mă întreb cum de am rămas serioşi. Dar cînd noi, dumneata şi cu mine, dragă prietene, vorbim franţuzeşte, cred că sîntem la fel de ridicoli. Ridicoli? De ce nu? Tinere, nu te descuraja! Courage, mon jeune ami!* Aminteşte-ţi că troienii sînt cuceritori. Cînd Enea a debarcat la Cartagina, mă încumet să afirm că vorbea cartagineza cu un ridicol accent troian; cu toate acestea, sărmana Didona s-a îndrăgostit nebuneşte de el. Băiete, ia exemplu de la fiul lui Anchise. Lasă gramatica sau pronunţia şi încearcă să-ţi cucereşti iubita vorbindu-i deschis şi spunîndu-i ce gîndeşti.
(...)
* Cafenea mică unde se servesc şi mîncăruri (fr.).
** Sticlă de jumătate de litru, în care se serveşte vin la masă (fr.).
*** Sos din miez de pîine, lapte, ceapă şi mirodenii, servit la friptură de pasăre (fr.).
* Curaj, tinere prieten! (fr.)
>
SURSA
William Thackeray, Peripeţiile lui Philip..., ed. Univers / colecţia Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 1986, p. 291-292.
NOTE M.T.
(1) Enea = Aeneas (latină). Unul din ginerii lui Priam, regele Troiei, care, după distrugerea cetăţii de către coaliţia oraşelor-state greceşti, a condus grupul de supravieţuitori în regiunea italiană Latium, unde fondează oraşul Alba Longa. (http://www.samaelwings.com/grecorom/a.html#Aeneas)
(2) Troia = Oraş antic, situat pe coasta asiatică a strâmtorii Dardanele, a cărei cucerire de către coaliţia oraşelor-state greceşti, este descrisă în poemul Iliada de către legendarul poet grec Homer.(http://www.varchive.org/nldag/idtroy.htm)
(3) Leicester Square = Piaţă din Londra apărută în secolul XVII şi purtând numele unui nobil. (http://www.british-history.ac.uk/report.aspx?compid=41120)
(4) Marele glob al lui Wyld = O sferă de 18,39 m în diametru, construită de cartograful și fostul deputat liberal James Wyld și expusă în Leicester Square în 1851-1852. (http://goshandgolly.wordpress.com/2011/03/09/wylds-great-globe-1851-ad/)
(5) Petit-verre (franceză) = Pahar mic. (https://translate.google.com/#fr/ro/petit-verre)
(6) Rue de la Paix = „Strada păcii”. Stradă situată în centrul Parisului.
(7) Arc de Triomphe de l'Étoile = „Arcul de triumf al stelei”. Monument cu dimensiunile 50m/45m/22m, situat la capătul vestic al bulevardului Champs Elysees. Construcția sa a început în 1806, în timpul domniei împăratului Napoleon I, și s-a terminat în 1836, în timpul domniei regelui Ludovic Filip d”Orleans. Inscripțiile și basoreliefurile sale glorifică eroii din marile bătălii ale Franței. (http://www.arcdetriompheparis.com/history)
(8) Ilion = Nume grecesc al Troiei antice.
(9) Rue de Rivoli = Stradă din Paris, situată în apropierea fluviului Sena. Poartă numele lacalităţii italiene unde generalul Napoleon Bonaparte a repurtat o mare victorie împotriva austriecilor. (http://www.ibiblio.org/wm/paris/hist/rivoli.html)
(10) Xeres (Jerez) de la Frontera = Oraş din regiunea spaniolă Anadaluzia. Pronunţia englezească este ''Sherry''. Aici se produce un vestit vin tare din struguri albi. (http://www.sherrynotes.com/sherry-types/)
(11) Champs Elysees (franceză) = ''Câmpiile Elizee''. Celebru bulevard din Paris. Construcţia sa a început în 1616. (http://www.insecula.com/salle/MS01196.html/)
(12) Saint Honore = Cartier format pe axa străzii cu acelaşi nume, pe care era situată biserica medievală Sf. Honoriu. (http://www.nytimes.com/2002/05/12/magazine/one-street-at-a-time-rue-st-honore.html?pagewanted=all&src=pm)
Foştii elevi îşi amintesc, poate, cum împrejurări dureroase l-au obligat pe piosul Enea (1) să-şi părăsească ţara şi cum el şi grupul lui de troieni, toţi oameni aleşi, au pus bazele unei noi Troie (2), pe locul unde debarcaseră; au ridicat temple zeilor troieni, au construit străzi cărora le-au dat nume troiene, străduindu-se din răsputeri să-şi evoce mult iubitele plaiuri natale. Tot aşa, troienii englezi şi francezi îşi duc Troia lor peste tot. Algerul nu l-am văzut decît de pe mare, dar am vizitat New Orleans şi Leicester Square (3) şi am păzut o Franţă, uşor demodată, întinzîndu-se încă pe malurile fluviului Mississippi şi o Franţă modernă, sordidă, în jurul marelui ''Globe'' al domnului Wyld (4), al cărui sfîrşit, după cum se spune, se apropie. Cafenele franţuzeşti, săli de biliard, estaminets*, chelneri, crupieri, francezi săraci, francezi bogaţi, într-un Paris nou - ce-i drept, ponosit şi murdar -, dar oferind emigrantului săli de domino, chopine**, petit-verre-ul (5) patriei. Troienii englezi, care emigrează în Europa, nu-şi iau Troia lor cu ei? Cunoaşteţi cu toţii cartierele Parisului care mişună de noi, troienii. Din Rue de la Paix (6) pînă la Arc de l'Etoile (7) s-au adunat mii de refugiaţi din Ilionul (8) nostru. la anumite ore, sub arcadele din Rue de Rivoli (9), poţi întîlni toţi atîţia troieni de-ai noştri cîţi indigeni. Hanurile troiene ''Maurice'', ''Louvre'' etc. forfotesc de atîta lume venită de la Troia. Avem mulţi doctori şi farmacişti anglo-troieni, care ne prescriu pilulele şi dozele lui Pergamus. Mergem la doamna Guerre sau la buna doamnă Colombin şi cumpărăm sandvişuri, bere blondă şi vin de Xeres (10) ca la Troia şi minunatale brioşe ca acasă. Trăim ani de zile fără să vorbim o altă limbă în afară de cea maternă; facem excepţie doar ca servitorii noştri, pe care îi instruim după modelul troian cum să pregătească pîine prăjită pentru micul dejun, bread-sauce*** pentru carne de pasăre şi potîrnichi, carne de vacă conservată etc. Avem temple unde ne închinăm după ritul troian. Ce privelişte frumoasă se poate admira pe Champs Elysees (11) şi în cartierul St. Honore (12)! Procesiuni de familii engleze, părinţi şi copii, sănătoşi şi voinici, cu obrajii îmbujoraţi, îndreptîndu-se spre bisericile lor, în mîini cu cărţile de rugăciuni aurite, ca să cînte pe pămînt străin cîntecele sacre ale Sionului lor. Sînt încredinţat că majoritatea englezilor din Paris nu întreţin legături cu francezii mai presus de rangul de chelner sau de vînzător. Nu demult, l-am auzit pe un francez la Folkestone, adresîndu-se chelnerilor în engleză şi făcînd pe interpretul pentru cei din grupul lui. Vorbea destul de bine şi de repede. Era de un comic irezistibil, mă întreb cum de am rămas serioşi. Dar cînd noi, dumneata şi cu mine, dragă prietene, vorbim franţuzeşte, cred că sîntem la fel de ridicoli. Ridicoli? De ce nu? Tinere, nu te descuraja! Courage, mon jeune ami!* Aminteşte-ţi că troienii sînt cuceritori. Cînd Enea a debarcat la Cartagina, mă încumet să afirm că vorbea cartagineza cu un ridicol accent troian; cu toate acestea, sărmana Didona s-a îndrăgostit nebuneşte de el. Băiete, ia exemplu de la fiul lui Anchise. Lasă gramatica sau pronunţia şi încearcă să-ţi cucereşti iubita vorbindu-i deschis şi spunîndu-i ce gîndeşti.
(...)
* Cafenea mică unde se servesc şi mîncăruri (fr.).
** Sticlă de jumătate de litru, în care se serveşte vin la masă (fr.).
*** Sos din miez de pîine, lapte, ceapă şi mirodenii, servit la friptură de pasăre (fr.).
* Curaj, tinere prieten! (fr.)
>
SURSA
William Thackeray, Peripeţiile lui Philip..., ed. Univers / colecţia Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 1986, p. 291-292.
NOTE M.T.
(1) Enea = Aeneas (latină). Unul din ginerii lui Priam, regele Troiei, care, după distrugerea cetăţii de către coaliţia oraşelor-state greceşti, a condus grupul de supravieţuitori în regiunea italiană Latium, unde fondează oraşul Alba Longa. (http://www.samaelwings.com/grecorom/a.html#Aeneas)
(2) Troia = Oraş antic, situat pe coasta asiatică a strâmtorii Dardanele, a cărei cucerire de către coaliţia oraşelor-state greceşti, este descrisă în poemul Iliada de către legendarul poet grec Homer.(http://www.varchive.org/nldag/idtroy.htm)
(3) Leicester Square = Piaţă din Londra apărută în secolul XVII şi purtând numele unui nobil. (http://www.british-history.ac.uk/report.aspx?compid=41120)
(4) Marele glob al lui Wyld = O sferă de 18,39 m în diametru, construită de cartograful și fostul deputat liberal James Wyld și expusă în Leicester Square în 1851-1852. (http://goshandgolly.wordpress.com/2011/03/09/wylds-great-globe-1851-ad/)
(5) Petit-verre (franceză) = Pahar mic. (https://translate.google.com/#fr/ro/petit-verre)
(6) Rue de la Paix = „Strada păcii”. Stradă situată în centrul Parisului.
(7) Arc de Triomphe de l'Étoile = „Arcul de triumf al stelei”. Monument cu dimensiunile 50m/45m/22m, situat la capătul vestic al bulevardului Champs Elysees. Construcția sa a început în 1806, în timpul domniei împăratului Napoleon I, și s-a terminat în 1836, în timpul domniei regelui Ludovic Filip d”Orleans. Inscripțiile și basoreliefurile sale glorifică eroii din marile bătălii ale Franței. (http://www.arcdetriompheparis.com/history)
(8) Ilion = Nume grecesc al Troiei antice.
(9) Rue de Rivoli = Stradă din Paris, situată în apropierea fluviului Sena. Poartă numele lacalităţii italiene unde generalul Napoleon Bonaparte a repurtat o mare victorie împotriva austriecilor. (http://www.ibiblio.org/wm/paris/hist/rivoli.html)
(10) Xeres (Jerez) de la Frontera = Oraş din regiunea spaniolă Anadaluzia. Pronunţia englezească este ''Sherry''. Aici se produce un vestit vin tare din struguri albi. (http://www.sherrynotes.com/sherry-types/)
(11) Champs Elysees (franceză) = ''Câmpiile Elizee''. Celebru bulevard din Paris. Construcţia sa a început în 1616. (http://www.insecula.com/salle/MS01196.html/)
(12) Saint Honore = Cartier format pe axa străzii cu acelaşi nume, pe care era situată biserica medievală Sf. Honoriu. (http://www.nytimes.com/2002/05/12/magazine/one-street-at-a-time-rue-st-honore.html?pagewanted=all&src=pm)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)