Un soldat veteran francez despre înfrângerea și prima abdicare a împăratului Napoleon I (BALZAC 1832-1833)

<
(...)
Aș, da de unde! generalii lui o iau razna; fără el, toate merg anapoda. Mareșalii spun prostii, fac greșeli, boacăne, și altminteri nici că se putea; Napoleon, care era un om bun, îi umpluse de aur, ei se îngrășaseră ca porcii, și nu mai voiau să lupte. De-aici ni s-au tras toate nenorocirile, fiindcă mai mulți au rămas în garnizoană fără să-l scarmene pe inamicu pe urmele căruia ne aflam, în vreme ce eram împinși spre Franța. Da împăratu se întoarce cu recruți, băieți toți unu și  unu, perfect instruiți ca niște dulăi gata să muște pe oricine, cu burghezi în gărzile de onoare, o trupă frumoasă, da care s-a topit ca untu în tigaie. Deși aveam o ținută severă, toate se porniseră împotriva noastră; da armata continuă să facă minuni de vitejie. Și uite-așa, luptăm în munți, popor contra popor, la Dresda, Lutzen, Bautzen... Să vă aduceți aminte de bătăliile astea unde francezu a fost mai viteaz ca oriunde, încît un bun grenadier nu dura mai mult de șase luni. Continuam a triumfa, da în spatele nostru, ce să vezi?  englezu asmute popoarele la răscoală spunîndu-le tot felu de prostii! În fine, o scoatem noi la capăt cu haitele astea de nații! Peste tot locu pe unde apare împăratu ne croim drum, pentru că, pe uscat, ca și pe mări, cînd spunea el: „Vreau să trec!” apoi treceam. Pînă la urmă de tot, iată-ne în Franța - și pentru mulți bieți pedestrași toate încercările cumplite prin care trecuseră uitate au fost, că aeru Franței parcă le dăduse puteri în suflet. Eu, unu, pot zice că mi-a împrospătat viața... Da la ceasu acela era vorba să apărăm Franța, patria noastră, în fine, Franța cea frumoasă împotriva Europei întregi, care nu ne ierta că încercasem să facem ordine la ruși, înghesuindu-i în hotarele lor ca să nu ne mănînce de vii după apucăturile celor din Nord cărora le lasă gura apă după țările Sudului, lucru pe care l-am auzit de la mai mulți generali. Atunci împăratu vede că socru-său, prietenii lui pe care-i făcuse regi și lichelele cărora le redase tronu, toți sînt împotriva lui. Ba pînă și unii francezi și aliați care, din ordin superior, se întorceau împotriva noastră, în liniile noastre, cum s-a întîmplat în bătălia de la Lipsca. Nu-i aşa că nişte soldaţi de rînd n-ar fi în stare de asemenea porcării? Cîte unu îşi călca de trei ori pe zi cuvîntu de onoare şi zicea că e prinţ! Şi-uite aşa, începe invazia. Peste tot locu unde împăratu apare cu faţa lui ca de leu inamicu dă îndărăt, şi în timpu acela el a făcut mai multe minuni ca să apere Franţa, decît făcuse ca să cuprindă Italia, Orientu, Spania, Europa şi Rusia. Şi uite-aşa, voia să-i îngroape pe toţi străinii, ca să-i înveţe minte să respecte Franţa şi-i lasă să se apropie de Paris ca să-i înghită dintr-o dată şi el să se înalţe pînă la treapta cea mai de sus a geniului printr-o bătălie mai mare decît celelalte, o bătălie cum nu se mai văzuse! Da parizienii tremură pentru pielea lor de două parale şi pentru dughenile lor de doi pitaci şi deschid porţile oraşului; acum încep trădările şi se sfîrşesc bucuriile împărătesei; iar la ferestre apare steagul alb. În fine, generalii, pe care-i făcuse din prietenii lui cei mai buni, îl părăsesc şi trec de partea Bourbonilor, de care nimeni nu auzise vorbindu-se. Atunci, Napoleon şi-a luat rămas bun de la noi la Fontainebleau:
- Soldaţi!
Parcă-l aud şi acuma, plîngeam toţi ca nişte copii; vulturii, drapele erau înclinate ca pentru o înmormîntare, căci, vouă pot să vă spun, era îngropăciunea Imperiului şi armatele lui fercheşe nu mai erau decît nişte umbre. Atunci ne-a vorbit de pe terasa castelului său:
- Băieţi, trădarea ne-a învins, dar ne vom revedea în ceruri, patria vitejilor. Purtaţi de grijă micuţului meu, pe care vi-l încredinţez: trăiască Napoleon al II lea!
(....)
>

SURSA
Honore de Balzac, Medicul de țară, trad. G. Marcuson, ed. Dacia, Cluj, 1972, pp. 183-18 .

Problema sufragiului universal în Franța în 1829 (BALZAC 1832-1833)

<
(...)
- Domnule Janvier, printre adevărurile pe care le-ați rostit, se află și o eroare gravă, spuse Benassis. După cum știți, nu-mi place să vorbesc despre interesele  generale atunci cînd sînt puse în discuție de scriitori și de puterea modernă. După opinia mea, cel ce concepe un sistem politic, dacă se simte în putere să-l aplice, să tacă, să cucerească puterea și să acționeze, dar, dacă rămîne în fericita obscuritate a cetățeanului de rînd, nu-i oare curată nebunie să gîndești a converti mulțimile prin discuții individuale? Cu toate astea, vă voi contrazice, iubite părinte, pentru că aici mă adresez oamenilor de bine, deprinși să-și adune laolaltă cunoștințele spre a căuta, în toate, adevărul. Ideile mele vi se vor părea, poate, ciudate; cu toate astea, sînt rodul reflecțiilor pe care mi le-au inspirat nenorocirile ultimilor patruzeci de ani*.
Sufragiul universal, pe care-l cer cei ce aparțin opoziției așa-zise constituționale, a fost în Biserică un principiu excelent, pentru că, după cum ați observat adineaori, iubite părinte, indivizii erau cu toții instruiți, disciplinați de sentimentul religios, pătrunși de același sistem, știind prea bine ce voiau și încotro mergeau. Dar triumful  ideilor cu ajutorul cărora liberalismul modern luptă, într-un mod atît de imprudent, împotriva guvernului înfloritor la Bourbonilor** ar însemna pieirea Franței și a liberalilor înșiși. Conducătorii aripii stîngi știu bine asta. Pentru ei, lupta aceasta este o simplă chestiune de putere. Dacă, cu voia Domnului, burghezia ar desființa, sub drapelul opoziției, superioritățile sociale împotriva cărora vanitatea sa se revoltă, acest triumf ar fi îndată urmat  de războiul burgheziei împotriva poporului, care, mai tîrziu, ar vedea în ea un fel de nobilime - meschină, e adevărat -  dar ale cărei averi și privilegii  i-ar fi cu atît mai odioase cu cît le-ar simți mai îndeaproape. În acest război, societatea -  nu spun: națiunea - ar pieri din nou, pentru că triumful de moment al mulțimii care suferă implică cele mai mari dezordini. Această luptă ar fi înverșunată, fără clipă de liniște, căci pricina ei ar fi nepotrivirile instinctive sau dobîndite între electori, iar cei mai puțin luminați, care sînt și cei mai numeroși, ar dobîndi cîștig de cauză asupra somităților sociale - într-un sistem în care sufragiile se numără și nu se cîntăresc. Urmarea este că un guvern nu este niciodată atît de bine organizat, deci atît de perfect, ca atunci cînd s-a instaurat pentru apărarea unui privilegiu mai restrîns. Ceea ce numesc eu privilegiu nu este unul dintre acele drepturi care odinioară se acordau în mod abuziv unor anumite persoane spre paguba tuturor; nicidecum, cuvîntul exprimă în mod particular cercul social care cuprinde evoluția puterii. Numai că, în toate creațiile sale, natura a restrîns principiul vital pentru a-i da mai multă forță; la fel cu corpul politic.
Să-mi lămuresc ideea prin cîteva exemple. Să admitem că în Franța ar fi o sută de pairi***; aceștia n-ar provoca decît o sută de jigniri. Desființați instituția pairilor și toți bogătașii vor deveni niște privilegiați; în loc de o sută, veți avea o sută de mii și veți lărgi plaga inegalităților sociale. În adevăr, pentru popor,  numai dreptul de trăi fără a munci constituie un privilegiu. În ochii săi, cel ce consumă fără a produce este un jefuitor. Poporul vrea lucrări vizibile și  nu ține deloc seama de creațiile intelectuale, care-l îmbogățesc cel mai mult. Tot astfel înmulțind numărul jignirilor, veți extinde lupta în toate sectoarele corpului social în loc să o rețineți într-un cerc strîmt. Cînd atacul și rezistența sînt generale, ruina unei țări este iminentă. Întotdeauna vor fi mai puțini bogați decît săraci; deci, victoria va fi a săracilor, de îndată ce lupta devine materială.
(...)
>

SURSA
Honore de Balzac, Medicul de țară, trad. G. Marcuosn, ed. Dacia, Cluj, 1972, pp. 151-153.

NOTE M.T.
* În 1789 a început prima revoluție în Franța.
** Dinastia regală a Bourbonilor, înlăturată de revoluție în 1792, a revenit în Franța după înfrângerea, abdicarea și deportarea împăratului Napoleon I în insula Sf. Elena din Atlantic în 1815. (Ludovic XVIII 1815-1824 și Carol X 1824-1*30).
*** PAIR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în Evul Mediu. ♦ Membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848. ♦ Titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [Pr.: per] – Din fr. pair. Sursa: DEX '09 (2009)

Amintirile unui fost ofițer al lui Napoleon I despre fostul împărat francez în 1829 (BALZAC 1832-1833)

<
(...)
- După victoria de la Wagram* și întoarcerea lui Napoleon la Tuileries (1) în 1815**, spuse el suspinînd, n-am mai încercat o asemenea emoție. Domniei-tale datorez plăcerea asta, căci m-ai învățat să cunosc frumusețile pe care omul le poate descoperi admirînd natura.
- Da, spuse medicul zîmbind, mai bine să construim orașe decît să le cucerim.
- O! domnule, cucerirea Moscovei*** și predarea Mantovei****! Dar nu cunoști ce mare lucru este! Cu toții ne mîndrim cu aceste fapte! Cu toții ne mîndrim cu acest fapte! Ești un om de nădejde, dar și Napoleon era un om bun; de nu era Anglia*****, v-ați fi înțeles amîndoi, și el, împăratul nostru, n-ar fi căzut; acum pot mărturisi că-l iubesc fiindcă a murit!...și fiindcă pe aici - spuse ofițerul privind în jur - nu sînt spioni. Ce suveran! pe toți îi ghicea! te-ar fi numit în consiliul său de stat, pentru că era un organizator, un  mare organizator; după luptă, știa și cîte gloanțe are fiecare în cartușieră. Bietul om! În timp ce-mi vorbeai de Gropărița, mi-am adus aminte cum a murit la Sf. Elena, un om ca el. Nu, zău, cum putea să se împace cu clima și locuința de acolo, el, care era deprins să trăiască mai mult pe drumuri și cu fundul pe un tron? Am auzit că se ocupa cu grădinăritul. Drace! Nu era el făcut să trăiască la țară... Acum trebuie să-i slujim pe Bourboni - și din toată inima, domnule; la urma urmelor, Franța rămîne Franța, după cum spuneai ieri.

(1) Reședința regilor Franței, la Paris.
(...)
>

SURSA
Honore de Balzac, Medicul de țară, trad. G. Marcuson, ed. dacia, Cluj, 1972, p. 122.

NOTE M.T.
* Wagram = Localitate în Austria, unde, la 5-6 iulie 1809, Napoleon a obținut o victorie decisivă împotriva arhiducelui Carol de Habsburg, obligând pe împăratul Austriei la o nouă pace defavorabilă. (http://www.napoleonguide.com/battle_wagram.htm)
** A doua domnie a lui Napoleon (martie-iunie 1815), revenit din exilul impus de coaliția europeană, după înfrângerea și abdicarea sa din aprilie 1814. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/acum-200-ani-napoleon-e-exilat-insula-elba#)
*** Cucerirea Moscovei în timpul invaziei Rusiei din 1812 a repezentat punctul maxim de expansiune a imperiului napoleonian. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/detaliul-care-l-ar-fi-putut-salva-napoleon-n-rusia)
**** Mantova = Oraș din nordul Italiei, sub dominație austriacă, cucerit de două ori de generalul republican Bonaparte în timpul campaniei italiene din 1796-1797. (http://www.napoleonguide.com/battle_mantua.htm)
***** Marea Britanie a intrat în 1793 în războiul coaliției monarhice europene împotriva Franței revoluționare, acest război prelungindu-se până la a doua abdicare a împăratului Napoleon I (1804-1814/1815), cu excepția anului care a urmat păcii de la Amiens de la 1802. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/b-t-lia-trafalgar-momentul-decisiv-al-e-ecului-lui-napoleon)
****** Bourbon = Dinastia regală care a domnit în Franța în perioadele 1589-1792 și 1814-1830. (http://www.bonjourlafrance.com/france-history/bourbon-dynasty.htm)

Tragedia trecerii Berezinei în timpul retragerii lui Napoleon din Rusia în iarna lui 1812 (BALZAC 1832-1833)

<
(...) Se numește Gondrin; a fost luat cînd cu rechiziția cea mare din 1792* - avea optsprezece ani pe-atunci - și încoporat la artilerie. A participat, ca soldat de rînd, la campania din Italia** sub ordinele lui Napoleon, pe care l-a urmat și în Egipt*** și s-a întors din Orient după pacea de la Amiens****; apoi, sub Imperiu*****, a fost înregimentat la pontonierii de gardă și a servit fără întrerupere în Germania******. Pînă la urmă, bietul om a fost și în Rusia*******.
(...)
- Veți avea deci prilej să vedeți un om și jumătate, reluă Benassis. Cunoașteți istoria retragerii, e inutil să vi-o povestesc. Omul ăsta este unul din pontonierii de la Berezina********; a lucrat la construirea podului peste care a trecut armata; și atunci, pentru a fixa primii stîlpi de susținere, a intrat în apă pînă la brîu. Generalul  Eble, care comanda unitățile de pontonieri,  n-a putut găsi decît patruzeci și doi de „veterani”, cum le zice Gondrin, care s-au oferit pentru treaba asta. Deși generalul a intrat însuși în apă, îndemnîndu-i, încurajîndu-i și făgăduind fiecăruia o pensie de o mie de franci și crucea de război. Primul ostaș care a intrat în Berezina s-a ales cu piciorul rupt din coapsă de un sloi mare de gheață și luat de ape. Ca să înțelegeți mai bine cît de grea a fost treaba asta, să vă spun urmarea: dintre cei patruzeci și doi de pontonieri, astăzi numai trăieșe decît Grondin. Treizeci și nouă au pierit la trecerea Berezinei, ceilalți doi și-au sfîrșit viața mizerabil prin spitalele din Polonia. Biet ostașul nostru s-a întors de la Vilno********* abia în 1814, după reintrarea Bourbonilor**********. Generalul Eble, despre care Gondrin nu vorbește decît cu lacrimi în ochi, murise. Pontonierul care devenise surd, infirm, și care nu știa să citească, nici să scrie, a rămas deci fără sprijin și deci fără apărare... Ajuns la Paris, unde-și cerșea pîinea, s-a adresat birourilor ministerului de război, spre a obține  - nu pensia de o mie dr franci ce i se făgăduise, nici crucea de război, ci simplul ajutor de bătrînețe la care avea dreptul după douăzeci și doi de ani de slujbă și nu mai știu cîte campanii; dar nu a putut obține nici solda din anii din urmă, nici cheltuielile de călătorie, nici pensia. (...) Sîntem buni prieteni. Cinează la mine în zilele cînd se aniversează bătălia de la Austerlitz**********, nașterea împăratului, dezastrul de la Waterloo*********** și la desert îi ofer cîte un napoleon*********** ca să aibă vin pentru cîteva luni. Sentimentul de respect pe care il port este, de altfel, împărtășit de întreaga comună, care ar fi gata să-l întrețină. Muncește mai mult din mîndrie. În orice casă ar intra, este onorat după exemplul meu și poftit la masă. N-am izbutit să-l conving să primească o piesă de douăzeci de franci decît ca portret al împăratului. Nedreptatea care i s-a făcut l-a rănit adînc, dar mai mult regretă crucea de război decît pensia. Un singur gînd îl alină. Cînd, după ce podurile s-au construit, generalul Eble i-a înfățișat împăratului pe pontonierii valizi, Napoleon l-a îmbrățișat pe bietul Gondrin care, fără această acoladă, poate că ar fi acum mort; trăiește numai prin amintire acasta și cu nădejdea că Napoleon se va întoarce; nimic nu-l poate convinge că împăratul a murit și - încredințat precum e că a rămas prizonier la englezi - ar fi în stare să ucidă, sub cel mai mărunt pretext, pînă și pe cel mai cumsecade dintre magistrații Angliei care călătoresc de plăcere.
(...)
- Dacă micuțul nostru împărat ar trăi, îi strigă ofițerul, ai avea și crucea de război și o pensie frumoasă, căci ai salvat viețile tuturor celor care poartă epoleți și care, la 1 octombrie 1812, se aflau de partea cealaltă a rîului, (...)
- Eu mi-am făcut datoria, domnule ofițer, dar alții nu și-au făcut-o față de mine. Mi-au cerut acte! „Acte?... i-am întrebat, citiți comunicatul de pe front, n-rul 29!”
- Trebuie să ceri din nou, camarade. Dacă ai protecție, astăzi e cu neputință să nu afli dreptate.
- Dreptate! strigă veteranul pe un ton care-i făcu să tresară și pe medic și pe maior.
Urmă o clipă de tăcere, în care timp cei doi călăreți măsurară din ochi rămășița soldaților de bronz pe care Napoleon și-i alese pe sprînceană, triînd trei generații. Gondrin era, fără îndoială, un frumos exemplar al acestei mase indestructibile care se frînsese fără să se rupă. Acest bătrîn scund, cu pieptul și umerii neobișnuit de largi, cu fața tăbăcită, mai păstra oarecari urme de marțialitate. (...)
- Dreptate? repetă el, dreptate nu mi se va face niciodată. Noi n-avem avocați care să ne ceară drepturile. (...)
- Dragă camarade, așa nu ai merge! spuse Genestas. Eu îți datorez viața și aș fi nerecunoscător dacă nu ți-aș da o mînă de ajutor! Eu, unul, îmi aduc bine aminte că am trecut pe podul peste Berezina, mai cunosc și o mulțime de vulpoi bătrîni, dar cu memoria proaspătă care mă vor sprijini ca patria să te răsplătească după merit.
- Veți fi învinuit de bonapartism! Nu vă amestecați domnule ofițer. (...)
- Bietul bătrîn, spuse Genestas. În locul  lui, la fel aș face; nu-l mai avem pe părintele nostru**************. - Domnule, spuse el către Benassis, resemnarea acestui om mă întristează de moarte; nici nu știe el cît mă interesează, el, care crede, poate, că sînt un netrebnic de galonat, nepăsător la durerile soldatului...
Se întoars pe neașteptate, apucă mîna pontonierului și îi strigă la ureche:
- Pe crucea de război care-mi strălucește pe piept și care odinioară însemna onoare, îți jur că voi face tot ce va fi omenește cu putință  ca să-ți obțin o pensie, chiar dacă ar trebui să înfrunt de zece ori refuzul ministrului, chiar dacă are trebui să cer audiență la rege, la prințul moștenitor și la toate mărimile!
Auzind vorbele acestea, bătrînul Gondrin tresări, se uită la Genestas și-l întrebă:
- Ați fost soldat de rînd?
Maiorul înclină din cap. La semnul acesta, pontonierul își șters fruntea, lua mîna lui Genestas, i-o strînse din toată inima și spuse:
- Domnule general, în clipa cînd am intrat în apă, acolo, am renunțat la viață ca să salvez armata; este o minune că mai sînt viu. Ascultați, să vă spun una: de cînd omul nostru (1) a fost mazilit, nimic nu-mi mai place.

(1) Napoleon.
(...)
>

SURSA
Honore de Balzac, Medicul de țară, trad. G. Marcuson, ed. Dacia, Cluj, 1972, p. 92-94, 95-97.

NOTE M.T.
* În 1792 prima coaliție europeană antifranceză, condusă de Habsburgi și de Prusia, a încercat să restabilească puterea regelui Ludovic XVI Bourbon, ținut ostatic de revoluționari la Paris. În această situație, autoritățile revoluționare franceze au decretat, în premieră, mobilizarea generală națională. (http://www.napoleonguide.com/campaign_revolt.htm)
** În 1796 generalul Napoleon Bonaparte a preluat comanda armatei din Italia, învingând forțele austriece și impunând Austriei în 1797 o pace favorabilă Franței.
*** În 1798 flota franceză transportă în Egiptul otoman o armată condusă de generalul Bonaparte, care s-a întors un an, ultimele soldați francezi fiind retrași în 1801. (http://www.napoleonguide.com/campaign_egypt.htm)
**** În 1802, la Amiens (Franța). s-a semnat pacea între Franța și Marea Britanie, singura putere europeană care continuase războiul împotriva guvernului revoluționar de la Paris. (http://cultural.bzi.ro/pacea-de-la-amiens-si-reluarea-razboiului-franco-britanic-21196)
***** La 2 decembrie 1804 Napoleon Bonaparte s-a încoronat împărat al Franței. (http://www.napoleonguide.com/leaders_napoleon.htm)
****** După ce a înfrânt Austria în 1805 și Prusia în 1806, Napoleon a desființat Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană (962-1806), comprimând cele circa 360 de state în 36. (http://www.napoleonguide.com/campaign_3coalit.htm) (http://www.napoleonguide.com/campaign_4coalit.htm)
******* La 22 iunie 1812, Napoleon a invadat Rusia, în fruntea unei armate de coaliție de peste 400.000 de soldați. În pofida unor victorii tactice care au dus la ocuparea Moscovei a fost silit să se retragă ca urmare a tacticii de hărțuire a inamicului și a geroasei ierni rusești. (http://www.napoleonguide.com/campaign_russia.htm)
******** Berezina = Râu de 613 km în Belarus, afluent al Niprului. La 27-28 noiembrie, forțele franceze epuizate în retragere au travesat râul dezghețat sub asaltul rușilor. (http://www.napoleonguide.com/battle_beresina.htm)
********* Vilno = Denumirea rusă a orașului lituanian Vilnius, teritoriu al Rusiei țariste după împărțirea Poloniei în secolul XVIII.
********** După înfrângerea din Rusia, întreaga Europă s-a coalizat împotriva lui Napoleon. Înfrângerea sa a dus la ocuparea Parisului și abdicare sa la 6 aprilie 1814. Ludovic XVIII (1814/1815-1824), fratele regelui Ludovic XVI executat de Teroarea revoluționară, a revenit din exil și a urcat pe tron. (http://www.napoleonguide.com/campaign_france1814.htm) (http://cultural.bzi.ro/exilul-lui-ludovic-al-xviii-lea-al-frantei-20837)
*********** Austerlitz = Sat în Cehia, unde la 2 decembrie 1805, Napoleon I a înfrânt armatele ruso-austriece comandate de cei doi împărați aliați. Victoria obținută la aniversarea unui an d edomnie este considerată ca fiind cel mai important succes militar al lui Napoleon. (http://www.napoleonguide.com/battle_austerlitz.htm)
************ Waterloo = Sat în Belgia, unde la 18 iunie 1815 Napoleon a fost învins definitiv de coaliția europeană. Și-a încheiat cea de a doua scurtă domnie a sa predându-se Marii Britanii, care l-a deportat în insula Sf. Elena din Atlanticul de Sud, unde a murit în mai 1821. (http://www.napoleonguide.com/battle_waterloo.htm)
************* napoleon = Monedă introdusă în 1803 de Bonaparte, Prim-Consul al primei republici franceze. Valora 20 de franci și conținea circa 5,8 g aur. A circulat până în 1914. (http://www.sacra-moneta.com/Le-Franc-et-les-monnaies-francaises-jusqu-a-l-Eu/Les-pieces-francaises-de-20-francs-or-les-Napoleons.html)
************** Napoleon

Predarea lui Napoleon în fața britanicilor după înfrîngerea de la Waterloo din 1815 (BALZAC 1832-1833)

<
(...)
- Am să-ți spun, răspunse Genestas, În ajunul bătăliei de la Friedland*, continuă el după o pauză, fusesem trimis în misiune la cartierul generalului Davout, de unde mă întorceam la bivuacul meu cînd, la cotul unui drum, mă pomenesc drept în fața împăratului. Napoleon mă privește:
- Tu ești căpitanul Genestas? mă întrebă.
- Da, sire.
- Ai luptat în Egipt**?
- Da, sire.
- N-o lua pe drumu ăsta, îmi spuse, ia-o la stînga vei ajunge mai de-a dreptul la divizia ta.
Nu vă puteți închipui cu ce glas blînd mi-a spus împăratul aceste cuvinte, el, care avea atîtea griji, căci străbătea țara toată în recunoașterea cîmpului de luptă. V-am povestit întîmplarea asta ca să vedeți ce memorie avea și ca să știți că eu eram dintre aceia pe care-i cunoștea. În 1815 am depus jurămîntul. Fără greșeala aceea, poate că astăzi aș fi colonel; dar niciodată n-am avut intenția să-i trădez pe Bourboni; pe-atunci nu mă gîndeam decît să apăr Franța. Eram comandant de escadron într-o unitate de grenadieri a gărzii imperiale și, cu toate că rana mă durea, am scos și eu sabia din teacă în bătălia de la Waterloo***. Cînd totul s-a sfîrșit, l-am însoțit pe Napoleon la Paris; apoi, cînd a ajuns la Rochefort, l-am urmat în ciuda ordinului său; mă simțeam fericit să-l veghez ca să nu i se întîmplă vreo nenorocire pe drum. De aceea, într-o zi, cînd venise să se plimbe pe malul mării, m-a văzut făcînd de gardă la zece pași.
- Ei, Genestas, mi-a spus apropiindu-se de mine, va să zică n-am murit?
- Vorba asta mi-a săgetat inima. Dacă l-ați fi auzit, v-ați fi cutremurat, ca mine, din creștet pînă-n tălpi. Mi-a arătat spre criminalul de vas englezesc care bloca portul și mi-a spus:
- Cînd îl văd, regret că nu m-am înecat în sîngele gărzii mele.
- Da, adăogă Genesta, privind spre medic și spre Gropărița, chiar așa a spus.
- Mareșalii care v-au împiedicat să șarjați înșivă, i-am spus, și care v-au așezat în hodoroaga aceea de trăsură, nu vă erau prieteni.
- Vino cu mine! îmi strigă cu vioiciune, lupta încă nu s-a sfîrșit.
- Sire, bucuros m-aș alătura vouă; dar acum în brațe un copil fără mamă și nu sunt liber.
- Și așa, Adrien, pe care-l vedeți aici, m-a împiedicat să ajung la Sfînta-Elena.
- Poftim, îmi spuse împăratul, nu ți-am dăruit niciodată nimic, tu, nu erai dintre cei care totdeauna o mînă plină și alta întinsă; iată tabachera de care m-am servit în ultima campanie. Rămîi în Franța, la urma urmei e nevoie și aici de ofițeri viteji. Să nu părăsești serviciul și să nu mă dai uitării! Tu ești ultimul egiptean din armata mea pe care-l văd în picioare.
- Și mi-a dăruit o mică tabacheră.
- Gravează pe ea: „Onoare și patrie”, mi-a mai spus, asta-i istoria ultimelor noastre două campanii.
Apoi, au apărut și însoțitorii săi și am rămas toată dimineața cu ei. Împăratul se plimba în sus și în jos pe coastă, era tot timpul calm, dar uneori își încrunta sprîncenele. La amiază, se constată că e imposibil să se îmbarce. Englezii știau că se află la Rochefort, încît n-avea de ales decît între a se preda lor sau a străbate din nou Franța. Eram cu toții neliniștiți! Minutele ni se păreau ceasuri. Napoleon se afla între Bourboni, care l-ar fi împușcat, și englezi, care nu sînt oameni de onoare, căci nu se vor spăla niciodată de rușinea de care s-au acoperit zvîrlind pe o insulă stîncoasă**** un inamic care le ceruse ospitalitate. Îngrijorați cum eram, nu mai știu care dintre oamenii din suita sa îi prezentă pe locotenentul Doret, un marinar care tocmai îi propusese să-l treacă în America. În adevăr, în port se afla un bric al statului și un bastiment comercial.
- Căpitane, îl întrebă împăratul, ce plan ți-ai făcut?
- Sire, îi răspunse omul, vă puteți pe vasul comercial, iar eu pe bric, sub pavilion alb, cu oameni devotați; îl vom aborda pe englez, îl vom incendia, vom sări, veți trece.
- Plecăm cu voi! îi strig căpitanului.
Napoleon ne privi pe toți și zise:
- Căpitane Doret, păstrează-te pentru Franța!
Pentru prima și ultima dată pe l-am văzut pe Napoleon emoționat. Apoi ne făcu un semn cu mîna și plecă. M-am depărtat după ce l-am văzut abordînd vasul englez. În port de afla un trădător care, prin semnale, îl avertiza pe inamic de prezența împăratului. Napoleon a încercat un ultim mijloc, a făcut ceea ce făcea pe cîmpul de luptă, înainta spre inamic în loc să-l lase pe el să vină la dânsul. Vorbiți de dureri; nu există cuvinte care să descrie deznădejdea celor care l-au iubit.
(...)
>

SURSA
Honore de Balzac, Medicul de țară, ed. Dacia, Cluj, 1972, pp. 254-256.

NOTE M.T.
* Friedland = Localitate în Prusia, azi în Rusia, unde, la 14 iunie 1807, Napoleon a înfrânt decisiv armata rusă, obligându-l pe țar să încheie pacea de la Tilsit. (http://www.napoleonguide.com/battle_friedland.htm)
** În 1798-1799, generalul republican N. Bonaparte a fost trimis într-o expediție pentru a cuceri Egiptul otoman. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ce-c-utat-m-re-ul-napoleon-n-egipt)
*** Waterloo = Localitate în Belgia, unde, la 18 iunie 1815, Napoleon a fost înfrânt decisiv de coaliția europeană. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/b-t-lia-waterloo)
**** Insulița Sfânta Elena din sudul Oceanului Atlantic. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/napoleon-invata-engleza-timpul-exilului-insula-sf-elena)

„Ludovic al XV lea și Curtea sa” (DUMAS 1873 )

 Alexandre Dumas, Ludovic al XV lea și Curtea sa, trad. T. Popa-Mazilu (orig. fr. 1873), Cartea Românescă, 1989, 573 p.

Cuprins

Regența

5 I. Înmormîntarea regelui - Doamna de Maintenon - Prinții legitimi - Ducele d Orleans - Portretele ducelui și ducesei du Maine - Contele de Toulouse - Filip d Orleans și ducesa d Orleans - Copiii legitimi și bastarzii ducelui d Orleans

13 II. Saloanele domnului duce d Orleans în timpul ultimelor trei zile ale bolii lui Ludovic XIV - Prințul de Conti și soția asa, fosta domnișoară de Conde - Mama sa, fosta domnișoară de Blois - Pregătirile ducelui d Orleans pentru ședința Parlamentului- Prima cuvîntare a lui Ludovic XV - Reorganizarea guvernului - Onorurile aduse lui Ludovic XIV în străinătate

22 III. Regentul și familia sa - Doamna ducesă de Berry - Domnișoara de Chartres - Dominșoara de Valois - Ludovic d Orleans, duce de Chartres - Tinerele franțuzoaice.

29 IV. Miniștrii și consilierii din vremea regenței - Domnii de Villeroy, de Villars, d Uxelles, d Harcourt, de Tallard, ducele de Noailles, domnul de Torcy, abatele Dubois

39 V. Întoarcerea regelui la Tuilleries - Situația finanțelor - Se iau măsuri pentru a face față situației de moment - Law: sosirea lui la Paris: viața lui - Crearea Bănci de Conturi - Dubois pleacă în Anglia- Iacob III și fuga sa - Douglas - Doamna de l Hopital

49 VI. Luxembourg - Gărzile doamnei ducese de Berry - Domnul de Lauzun și nepotul său - Viața lui Filip II din clipa în care a devenit regent - Doamnele d Averne, de Sabran, de Phalaris, de Parabere - Brancas, Broglie, Canillac, Noce, Ravannes, Brisac - Mesele de la Palatul Regal - O privire asupra literaturii în epocă - Scriitorii -  Fontenelle, Le Sage, Destouches, Voltaire - Ludovic XV

53 VII. Lordul stairs - Dubois în Anglia - Tratatul triplei alianțe- Regele e încredințat ducelui d Orleans - Domnul de Richelieu -Domnișoara de Charolias - Balurile de la Operă - Țarul Petru cel Mare la Paris - Afacerea cu prinții recunoscuți de Ludovic XIV - Domnul d Argensson, cancelar

71 VIII. Iubitele lui d Argensson - Mustrările Parlamentului- Exilul - Dubois la Londra - Intrigi diplomatice - Diamantul - Încheierea tratatului - Alberoni și ducele de Vendome - Prințesa des Ursins - Complotul - Arestarea lui Porto-Carero - Trimiterea lui Cellamare în Franța - prezența de spirit a lui Richelieu - Întemnițarea conspiratorilor - Moartea lui Carol XII

88 IX. Franța și Spania - Avantajele Franței - Richelieu întemnițat la Bastilia - Retragerea doamnei de Berry la mănăstirea Filles-du-Calvaire - Durerea regentului - Fiica doamnei ducese de Berry - Moartea doamnei de Maintenon -Moartea părintelui Le Tellier - Sucesele Franței în Spania

94 X. Domnișoara de Chartres - Pricina retragerii sale - Law - Ducele de Bourbon - Richelieu iese din închisoare - Gentilomii bretoni - Concentrarea puterii în mîinile ducelui d Orleans - Alberoni - Regina Spaniei - Laura Piscatori - Dizgrațierea lui Alberoni - Exilul - Pacea generală - Montesquiou - Pontcalec, Montlouis, Talhouet și Couedic - Ciumă la Marsilia

108 XI. Călătoria domnișoarei de Valois - Interzicerea relativă  a Bulei Unigenitus - Ce era cu această Bulă - Dubois arhiepiscop - Misiunea domnului de Breteuil

116 XII. Situația finanțelor Franței după prăbușirea sistemului lui Law - Camera de Justiție - Vînzarea bunurilor lui Law - Dizgrațierea și moartea lui Argensson - Dubois ajunge cardial - Boala regelui - Helvetius- Primele tentative  de inoculare împotriva vărsatului - Făgăduieli de căsătorie între Ludovic XV și infanta Spaniei și între domnișoara de Montpensier și prințul Asturiei - Domnul de Saint-Simon, ambasador în Spania - Cartouche - Moartea lui

126 XIII. Schimb de prințese - Duhovnicii - Intrarea cardinalilor de Rohan și Dubois în Consiliul Regal - Regele părăsește Parisul și se mută la Versailles - Dubois, prim-ministru - Dubois și mareșalul de Villeroy - Arestarea mareșalului - Fuga și întoarcerea episcopului de Frejus, preceptorul regelui - Dubois academician - Moartea lui Marlboruogh - Moartea prințesei Platine - Cutremurul de pămînt din Portugalia

138 XIV. Majoratul regelui - Doamna de Prie - Doamna de Pleneuf - Domnul de Prie, ambasador la Torino - Întoarcerea sa - Dizgrațiera lui Le Blanc și a lui Belle Isle - Boala lui Dubois și moartea sa - Moartea regentului - Concluzii

Ludovic XV și curtea sa

146 I. Un cuvînt care ne va aminti de tînărul rege - Ce s-a petrecut la moartea domului duce d Orleans - Cum a fost numit prim-ministru domnul duce de Bourbon - Originea sa - Portretul fizic și moral - Doamna ducesă, mama domnului duce - Prinții - Domnul de Charolais - Regele - Eticheta lui Ludovic XV- Zvonuri jignitoare la adresa regelui - Sufletul lui Duchaffour

155 II. Curtea Spaniei - Filip V abdică în favoarea fiului său - Boala lui Ludovic XV - Hotărîrea pe care o ia domnul duce de Bourbon de a-l însura - Pețirea infantei - Doamna de Prie - Influența ei - Maria Leczinka - Căsătoria regelui - Mica intrigă a domnului de Bourbon și a doamnei de Prie împotriva domnului de Fleury - Căderea domului de Bourbon și a doamnei de Prie - Doamna de Prie trimisă în exil, unde și moare 

173 III. Episcopul de Frejus, ministru de stat - Liniște generală în Europa - Decese - Marele Prieur de Vendome - Voltaire și domnul de Rohan - Chabot - Doctorul Issez

190 IV. Întoarcerea ducelui de Richelieu - Moartea doamnei de Nesle, a mareșalului d Uxelles, a ducelui de Villeroy și a Adriennei Lecouvreur - Amănunte asupra acestei ultime morți - Revolta din Corsica - Nașterea ducelui d Anjou - Noutăți ecleziastice - Arestarea celor trei redactori - Abdicarea lui Victor Amedeu în favoarea fiului său - Povestea doamnei de Verrue - Victor Amedeu conspiră pentru a-și recuceri tronul- E arestat și închis în castelul Rivoli - Regele Prusiei poruncește să fie arestat fiul său - Ducele d Orleans se retrage din afaceri - Regele devine grădinar

207 V. Situația la Curte - Ludovic XV și regina- Domnișoarele de Charolais, de Clermont, de Sens- Contesa de Toulouse - Vînătorile de la Rambouillet și de la Satory - Domnul de Melun - La Peyronie și domnișoara de Charolais - Conduita lui Fleury - Se conspiră împotriva reginei - Toastul lui Ludovic XV - Neliniștea lui Fleury - Valeții de cameră ai regelui - Doamna de Mailly - Familia de Nesle - Regele îndrăgostit - Timiditatea sa. Greșeala reginei - Doamna de Mailly victorioasă - Portretul ei - Conciliul și Parlamentul- Domnul Herault, locotenentul Poliției

226 VI. Moartea lui Frederic-August al Poloniei - Declarația Dietei privind condițiile alegerii - Regele Ludovic XV îl susține pe Stanislas - Țarina și imperiul țin cu prințul August, fiul răposatului rege - Plecarea lui Stanislas - Deghizarea sa și călătoria sa - Stanislas est ales rege - O armată rusă se îndreaptă spre Varșovia - Stanislas se retrage la Danzig - Asediul Danzigului - Interesul Franței de avea în nord o putere împotriva Rusiei - Expediția domnului de Plelo - Fuga regelui Stanislas - Război împotriva imperiului - Planul de luptă al armatelor franceze - Berwick și Villars - Contele de Belle Isle, ducele de Noailles, cavalerul d Asfeld, contele de Saxa, regele Carol - Bătălia de la Guastalla - Cucerirea Neapolelui și Siciliei de către don Carlos - Starea armatei franceze la sfîrșitul anului 1735 - Pacea de la Viena - Remaniere europeană - Căsătoria ducelui de Richelieu - Nașterea ducelui de Fronsac - Alzire, Fiul risipitor, Legatul, Falsele confidențe

254 VII. Împăratul ia în stăpînire ducatele de Parma și Piacenza - Societatea intimă a regelui - Lemoine, Pigalle și Boucher înfrumusețează  castelul de la Choisi, cumpărat de rege - Dizgrațierea domnului de Chauvelis - Domnul de Maurepas - Surorile doamnei de Mailly- Doamnele de Vintimille și de Lauraguais - Funcția de gentilom a domnului de la Tremouille - Moartea doamnei de Vintimille

271 VIII. Moartea doamnei de Mazarin - Doamnele de La Tournelle și de Flavacourt - Alungarea lor din Palatul Mazarin - Hotârîrea doamnei de Flavacourt - Lectica - Domnul de Gesvres - Regele dă un apartament doamnei de Flavacourt - E căutată doamna de La Tournelle - Doamna de Flavacourt respinge avansurile regelui - Intrigă împotriva domnului d Agenois - Doamna de La Tournelle capitulează - Dizgrațierea doamnei de Mailly - Ultimele clipe ale domnului Fleury

283 IX. Ludovic XV declară că vrea să domnească singur - Ultimele onoruri aduse lui Fleury - Portretul regelui - Seniorii și doamnele - Condițiile puse regelui de doamna de La Tournelle - Situația în Europa - Izbucnirea războiului - Maria Tereza - Frederic II - Electorul de Bavaria - Mauriciu de Saxa - Războiul din Italia - Spaniolii - Englezii

294 X. Regele vrea să meargă la oaste - Maurepas, Richelieu și doamna de Chateauroux îl îndeamnă să se ducă - Plecarea regelui - Doamna de Chateauroux rămîne la Paris - Plecarea doamnei de Chateauroux și a surorii sale, doamna de Lauraguais - Prezența lor nedorită la atacul de la Ypres - Prințul Carol trece Rinul - Regele la Metz - Boala regelui - Contele de Clermont - Domnul de Richelieu și Ludovic XV - Triumful dușmanilor ducesei, care e îndepărtată de la Curte împreună cu sora sa - Regina - Delfinul - Domnul de Chatillon este dizgrațiat

310 XI. Capitularea de la Friburg - Înapoierea regelui la Paris - Doamna de Chateauroux îi scrie lui Richelieu - Culcarea reginei - Plimbarea nocturnă alui Ludovic XV. Regele se întîlnește cu doamna de Chateauroux - Dizgrațierea dușmanilor ducesei - Boala acesteia

316 XII. Însurătoarea Delfinului - Se căsătorește cu fata lui Filip V al Spaniei - Temerile domnului de Richelieu după moartea ducesei de Chateauroux - Tăcerea regelui - Ducele rămîne în grațiile suveranului său - Doamna de Flavacourt - Serbările date de orașul Paris - Balul, vînătoarea, deghizările - Talentul doamnei d Etioles - Masa din seara zilei de 22 aprilie - Reluarea ostilităților - Englezii și olandezii - Mauriciu de Saxa - Bătălia de la Fontenoy 

332 XIII. Expediția lui Carol Eduard în Scoția - Cei șapte oameni ai lui Moldart - Victoria de la Prestor Pans și Falkick - Deruta lui Culloden - Fuga pretendentului - Flora MacDonald - Prințul și briganzii - Devotamentul lui Roderick Mackensie  - Carol Eduard reușește să ajungă în Franța, de unde este expulzat - Se refugiază la Roma - Legătura lui cu doamna contesă de Albany - Ultimii ani vieții sale - Contele de Bonneval, cavalerul de Belle Isle, monsenoirul de Vintimille

341 XIV. Familia regală - Choissy și Trianon - Eticheta de la Curte - Societatea reginei - Mesele - Bucătarul regelui  - Delfinul și copilări acestuia - Domnul de Fleury - Însurătoarea Delfinului - Doamna de Pompadour - Averea marchizei - Serbările doamnei de Pompadour

353 XV. Încurcături financiare - Domnul de Maurepas este înlocuit cu domnul de Bouille - Plîngerile nobilimii, ale clerului și ale statelor din provincie - Exilul gentilomilor - Nemulțumirile poporului - Ordinele împotriva cerșetorilor și vagabonzilor - Răzmerița - Planul de fortificare a Parisului - „Drumul revoltei” - Domnul de Charolais  - Măritișul doamnei de Bouffers cu domnul de Luxembourg - Nobilimea militară - Moartea lui Mauriciu de Saxa - Înființarea Școlii Militare - Nașterea ducelui de Burgogne - Marchziul de Marigny 

374 XVI. Anglia și Franța, ruptura dintre ele - Washington - Atacarea vaselor franceze de către vasele engleze - Declarația de război - Planurile Angliei - Cucerirea insulei Minorca de către Richelieu - Maria Tereza și doamna de Pompadour - Tratatul dintre Anglia și Prusia - Alianța Franței cu Austria

387 XVII. Consiliul - Comisia mixtă - Condamnarea episcopului d Orleans - Deschiderea adunării clerului - Nașterea contelui de Provence - Demisia consilierilor - Teama de tulburări - Scrisori insultătoare la adresa doamnei de Pompadour - Amenințări la adresa regelui - Arestarea lui Damiens - Damiens la Paris - Supliciul - Dizgrațierea domnilor d Argensson și de Machault -. Domnul de Rouille îl înlocuiește pe domnul de Bernis - Moartea lui Fontenelle 

394 XVIII. Politica Angliei - Tratatul cu Rusia - Cele patru mari puteri - Războiul împotriva regelui Prusiei - Înfrîngerea saxonilor - Aliații Franței - Suedia în coaliție - Neapole și Spania - Canada - Voltaire la Frederic - Tratatul din Paris - O privire asupra Angliei

407 XIX. Domnul de Bernis - Doamna de Pompadour e nemulțumită - Purtarea domnului de Stainville - Choiseul și cardinalul de Bernis - Domnul de Choiseul e făcut duce. Domnul de Bernis este exilat - Doamna de Pompadour la regină - Sciziunea dintre iezuiți - Exilul Delfinului la Meduon - Petru III - Caterina II

416 XXI. Delfinul - Ultimele sale clipe - Delfina - Domnul de Choiseul și temerile sale - Făgăduielile lui Ludovic XV - Delfina îl favorizează pe domnul d Aguillon - Ceașca de ciocolată din 1 februarie - Delfina îi spune regelui că a fost otrăvită - Moartea Delfinei - Tulburarea lui Ludovic XV - Apropierea lui de regină - Stanislas moare ars - Lorena e alipită Franței - Moartea reginei - Domnii de Choiseul și d Aigullon

433 XXII. Eșafodul - Ludovic XV - Cîteva cuvinte despre doamna de Pompadour - Contele de Lally Tollendal, originea și avansarea sa - Este numit guvernator în India - Dezastrul - Flota franceză e învinsă - Revolta armatei - Lally ajunge la Bastilia - Începerea procesului - Atitudinea lui Lally - Condamnarea lui la moarte - Fiul contelui de Lally - Doamna de Heuze și domnișoara de Dillon

443 XXIII. Genova și Corsica - Tratatul de la Compiegne - Lupta contra Franței - Domnul de Chauvelin în Corsica - Nașterea lui Napoleon Bonaparte la Ajaccio - Doamna de Barry - Domnul de Lauzun, îndepărtarea și întoarcerea acestuia - Pactul dintre Lauzun și domnișoara Lange - Domnul de Choiseul și domnișoara Lange - Domnii de Richelieu și d Aguillon - Domnișoara Lange care îi place regelui și pe care acesta  o mărită cu domnul de Barry - Prezentarea ei la Curte - Regele Danemarcei la Paris - Negocierile privind căsătoria Delfinului - Casa de Austria - Maria Antoaneta: educația arhiducesei - Sosirea Delfinei în Franța

455 XXIV. Maria Antoaneta, rivala doamnei du Barry - Coaforul Leonard - Căsătoria ducelui d Orleans cu doamna de Montesson - Ducele d Aguillon îi bate pe englezi la Saint Cast - Intrigi - Coaliția împotriva ducelui de Choiseul - Portretul lui Carol I - „Verișoara” doamnei du Barry - Favorita și portocalele - Exilul domnilor de Grammont și de Praslin - Portretul domnului de Choiseul făcut de Ludovic XVI 

470 XXV. Politica ducelui d Aguillon - Memoriile Delfinului, fiului Ludovic XV, îi slujesc acestuia de ghid - Dificultatea de a urma planul propus față de Austria - Domnul de Vergennes la Stockholm - Împărțirea Poloniei - Memoriul pe care ducele d Aguillon îl înmînează regelui 

477 XXVI. Bătrînețea lui Ludovic XV - Moartea îi dă tîrcoale și seceră în jurul său - Mareșalul d Armentiere - Moartea domnului de Chauvelin - Călătoriile regelui - Doamna du Barry - Domnul de Fronsac, o răpire, un incendiu și un viol - Poetul Gilbert, marchizul de Sade, Gluck și Piccini - Temerile regelui - Morți subite - Vărsatul de vînt - Doamna du Barry pleacă, apoi se întoarce - Ultima ei întrevedere cu regele: ultimule momente ale acestuia - Moartea lui Ludovic XV

491 XXVII. Privire retrospectivă - Situația Europei la moartea lui Ludovic XV - Familia Mariei Tereza - George III; nebunia sa - Ecaterina II - Semiramida Nordului, cuceririle și călătoriile sale - Frederic II - Politica și moartea sa - Gustav III - Mustafa III - Decăderea Imperiului Otoman - Nepoții lui Ludovic XV

502 XXVIII. Politica Franței între 1610 și 1754 - Doborîrea Austriei - Planurile lui Filip II - Henric III. Henric IV - Conduita Mariei de Medicis - Ludovic XIV și Ludovic XV - Împărăteasa Maria Tereza - Maria Antoaneta - Napoleon - Starea morală a Franței - Regalitatea, nobilimea, curtenii - Doamnele de Grammont, de Tencin, doamna Adelaide - Domnii de Brissac, de Richelieu, de Noailles - Căsătoriile nobililor - Clerul - Domnișoarele de Raucourt, Duthe, La Guerre, Granville - Literatura

513 XXIX. Filozofii

523 Anexă