Un soldat veteran francez despre campania din Italia din 1796-7 a generalului N. Bonaparte (BALZAC 1832-1833)

<
(...) De atunci, ne pomenim cu el, slăbuț cum era, general-șef al armatei din Italia*, care n-avea nici pîine, nici muniții, nici  încălțăminte, nici efecte, o armată ca vai de ea, goală ca degetu.
- Băieți, ne zice el, iată-ne împreună. Să vă intre în cap, zice, că pînă-n două săptămîni veți fi învingători, echipați cu efecte noi, veți avea cu toții mantale, ghetre bune, încălțăminte cum nu s-a mai văzut; numai că trebuie să mărșăluim, copii, să le luăm de la Milano, unde se află toate.
Și pornim în marș. Francezu nostru, turtit, mai mult mort decît viu, se îmbărbătează. Eram treizeci de mii de desculți împotriva a optzeci de mii de germani care făceau pe grozavii, toți chipeși, bine hrăniți, parcă-i văd și acuma. Atunci Napoleon, care pe atunci nu era decît Bonaparte, parcă ne dă puteri: și mărșăluiam noaptea, și mărșăluiam ziua, îi dăm peste cap la Montenotte, îi luăm la goană la Rivoli, Lodi, Arcole, Millesimo și nu le dăm răgaz. Ostașu prinde gust de bătaie. Și atunci, Napoleon, numai ce ți-i învălui pe generalii germani care nu mai știau pe unde să se vîre ca să scape teferi, îi scarmănă bine, le ia prizonieri, uneori dintr-o dată, cîte zece mii de oameni, împresurîndu-i cu o mie cinci sute de francezi pe care-i manevra cum știa el; cu un cuvînt, le ia tunurile, proviziile, bani, muniția, tot ce se poate lua, îi aruncă în apă, îi bate în munți, îi zvîrle în aer, îi mănîncă de vii pe pămînt, îi cotonogește pe tot locu. Iar trupele noastre prind osînză; că, vedeți voi, împăratu, care era și om deștept, știa să se pună bine cu populația, căreia îi spunea că venea ca s-o libereze. Așa că civilii ne găzduiau și ne iubeau, ba și femeile, care erau foarte cu judecată. Pînă la urmă, în ventose** 96, care era pe timpurile alea cum ar fi astăzi luna martie, eram încolțiți într-un ungher din țara marmotelor, iar după campanie, iată-ne stăpîni peste Italia așa cum făgăduise Napoleon. Iar anu următor, în martie, după un singur an și două campanii, iată-ne în fața Vienei: dereticasem peste tot. Venisem de hac, pe rînd, la trei armate diferite și scosesem din pîine patru generali austrieci, printre care și un bătrîn cu părul alb și căruia îi făcusem de petrecanie ca unui șoarece, pe o rogojină, la Mantova.
Un om ca toți oamenii ar fi putu face asta? Sigur că nu. Nu mai încape vorbă, îl ajuta Dumnezeu. Se împărțea la toți ca cele cinci pîini din Scriptură, ziua conducea lupta, noaptea o pregătea, încît sentinelele îl vedeau mereu umblînd de colo pînă colo, și nu dormea, nici nu mînca. Așa că văzînd ce minuni făcea, ostașul îl privea ca pe tatăl său bun. Și înainte!
(...)
>

SURSA
Honore de Balzac, Medicul de țară, trad. G. Marcuson, ed. dacia, Cluj, 1972, pp. 169-171.

NOTE M.T.
* Prin campania victorioasă din Italia din 1796-1797, generalul a obligat pe Hasburgii austrieci să încheie o pace defavorabilă cu Franța republicană. http://www.historynet.com/general-napoleon-bonapartes-italian-campaign.htm
** În 1792 Convenția Națională (parlamentul republican din Franța) a adoptat un nou caldendar, în vigoare până în 1806. (http://destepti.ro/calendarul-republican-al-revolutiei-franceze)

Amintirile unui fost ofițer al lui Napoleon I despre fostul împărat francez în 1829 (BALZAC 1832-1833)

<
(...)
- După victoria de la Wagram* și întoarcerea lui Napoleon la Tuileries (1) în 1815**, spuse el suspinînd, n-am mai încercat o asemenea emoție. Domniei-tale datorez plăcerea asta, căci m-ai învățat să cunosc frumusețile pe care omul le poate descoperi admirînd natura.
- Da, spuse medicul zîmbind, mai bine să construim orașe decît să le cucerim.
- O! domnule, cucerirea Moscovei*** și predarea Mantovei****! Dar nu cunoști ce mare lucru este! Cu toții ne mîndrim cu aceste fapte! Cu toții ne mîndrim cu acest fapte! Ești un om de nădejde, dar și Napoleon era un om bun; de nu era Anglia*****, v-ați fi înțeles amîndoi, și el, împăratul nostru, n-ar fi căzut; acum pot mărturisi că-l iubesc fiindcă a murit!...și fiindcă pe aici - spuse ofițerul privind în jur - nu sînt spioni. Ce suveran! pe toți îi ghicea! te-ar fi numit în consiliul său de stat, pentru că era un organizator, un  mare organizator; după luptă, știa și cîte gloanțe are fiecare în cartușieră. Bietul om! În timp ce-mi vorbeai de Gropărița, mi-am adus aminte cum a murit la Sf. Elena, un om ca el. Nu, zău, cum putea să se împace cu clima și locuința de acolo, el, care era deprins să trăiască mai mult pe drumuri și cu fundul pe un tron? Am auzit că se ocupa cu grădinăritul. Drace! Nu era el făcut să trăiască la țară... Acum trebuie să-i slujim pe Bourboni - și din toată inima, domnule; la urma urmelor, Franța rămîne Franța, după cum spuneai ieri.

(1) Reședința regilor Franței, la Paris.
(...)
>

SURSA
Honore de Balzac, Medicul de țară, trad. G. Marcuson, ed. dacia, Cluj, 1972, p. 122.

NOTE M.T.
* Wagram = Localitate în Austria, unde, la 5-6 iulie 1809, Napoleon a obținut o victorie decisivă împotriva arhiducelui Carol de Habsburg, obligând pe împăratul Austriei la o nouă pace defavorabilă. (http://www.napoleonguide.com/battle_wagram.htm)
** A doua domnie a lui Napoleon (martie-iunie 1815), revenit din exilul impus de coaliția europeană, după înfrângerea și abdicarea sa din aprilie 1814. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/acum-200-ani-napoleon-e-exilat-insula-elba#)
*** Cucerirea Moscovei în timpul invaziei Rusiei din 1812 a repezentat punctul maxim de expansiune a imperiului napoleonian. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/detaliul-care-l-ar-fi-putut-salva-napoleon-n-rusia)
**** Mantova = Oraș din nordul Italiei, sub dominație austriacă, cucerit de două ori de generalul republican Bonaparte în timpul campaniei italiene din 1796-1797. (http://www.napoleonguide.com/battle_mantua.htm)
***** Marea Britanie a intrat în 1793 în războiul coaliției monarhice europene împotriva Franței revoluționare, acest război prelungindu-se până la a doua abdicare a împăratului Napoleon I (1804-1814/1815), cu excepția anului care a urmat păcii de la Amiens de la 1802. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/b-t-lia-trafalgar-momentul-decisiv-al-e-ecului-lui-napoleon)
****** Bourbon = Dinastia regală care a domnit în Franța în perioadele 1589-1792 și 1814-1830. (http://www.bonjourlafrance.com/france-history/bourbon-dynasty.htm)