<
(...)
Aș fi curios să știu cîte familii au fost trase pe sfoară și aduse la sapă de lemn de mari pungași de teapa lui Crawley? Cîți măriți nobili își fură micii lor furnizori, catadicsesc să stoarcă de la bieții lor valeți neînsemnate și păcătoase sume de bani și trișează pentru cîțiva șilingi? Cînd citim de cine știe ce nobil c-a șters-o pe continent, sau pe vreun alt nobil asemănător căruia i se vând lucrurile la mezat, și aflăm că unul sau altul datorează șase sau șapte milioane de lire, căderea ni se pare chiar glorioasă și acordăm victimei tot respectul cuvenit din pricina proporțiilor ruinei sale. Dar cine încearcă vreun pic de milă pentru un biet frizer care nu-și poate încasa banii pentru perucile pudrate ale lacheilor; sau pentru un sărman tîmplar care s-a ruinat pentru că a fixat fel de fel de podoabe pe pereți cu prilejul unui dejeuner dat de nobila doamnă; sau pentru nenorocitul acela de croitor pe care îl protejează majordomul și care și-a amanetat tot ce-a avut și chiar mai mult decît a avut ca să poată termina la timp livrelele pe care înălțimea-sa i-am făcut onoarea să i le comande? Cînd una din casele acestea mari se prăvălește, nefericiții aceștia mărunței sînt prinși dedesubt și nu-i bagă nimeni în seamă. Așa după cum se spune în vechile legende că un om, înainte de a se duce el singur în iad, trimite acolo sumedenie de alte suflete.
(...)
>
SURSA
William Thackeray, Bîlciul deșertăciunilor*, trad. I. FRuznetti & C. Tudor, vol. II, ed. Capitolul, București, 1992, p. 27.
NOTĂ M. T.
* Mariana Răileanu, „Bîlciul deșertăciunilor! de William Makepeace Thackeray, 5 iunie 2013 (https://raileanumariana.wordpress.com/2013/06/05/balciul-desertaciunilor-william-makepeace-thackeray/)
Se afișează postările cu eticheta lacheu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lacheu. Afișați toate postările
duminică, 28 februarie 2016
vineri, 31 octombrie 2014
Un englez în Boemia secolului XIX (THACKERAY 1862)
<
(...) Tînărul risipitor n-a avut încotro, a trebuit să recunoască. Din păcate, însă, nu pot spune că s-a şi căit. Dimpotrivă, apăru în faţa tatălui său cu un aer nonşalant, spunîndu-i că nu face mare lucru în universitate, aşa că ar fi mai bine să plece. Zis şi făcut: plecă într-o impetuoasă călătorie prin Franţa şi Italia, unde nu avem nici un interes să-l urmăm. Ceva otrăvise acel suflet generos. Băiatul onest şi amabil de odinioară era acum aprig şi nesocotit. Avea bani din belşug, caii şi echipajul lui propriu şi locuia pe gratis în casa tatălui său. Dar părintele şi fiul se întîlneau rareori şi numai cîteodată luau masa împreună.
- Ştiu locurile pe unde se-nvîrte, dar nu-i cunosc prietenii, Pendennis, se plîngea tatăl. Nu cred că sînt nişte vicioşi, nici măcar grosolani. Vezi, nu-l învinuiesc de viciu, ci de o trîndăvie şi de o fatală înclinaţie pentru tovărăşii nepotrivite şi o nebunească, distrugătoare îndîrjire de a-şi îndepărtare toate şansele în viaţă. Ah, cînd te gîndeşti ce ar putea fi şi ce este!
Ce era? Nu vă alarmaţi. Philip lenevea numai. Cu mai multă abilitate, cu mai multă asiduitate şi cu mai multă parşivenie s-ar fi putut profita. Ţara căreia azi i se spune Boemia* nu avea încă nume în tinereţea lui Philip, deşi mulţi dintre noi o cunoşteam foarte bine. Un ţinut primitor, neîngrădit cu stuc galben-cenuşiu ca Tyburnia* sau Belgravia, nepăzit de o numeroasă armată de lachei; un tărîm unde străzile nu răsunau de zgomotul trăsurilor nobililor; neîmbîcsit cu saloane în creton elegant şi cu mese de ceai frumos aranjate; un ţinut veşnic înceţoşat, din cauza fumului de ţigară, cu săli de recepţie, săli de biliard, săli de masă, stridii; un ţinut al muzicii, unde sifonul curge liber dimineaţa, unde tacîmurile sînt din cositor şi berea neagră spumegă în pahare; un ţinut al huzurelii (cu picanteria necesară), unde faci plimbări cu barca, citeşti în voie romane, reviste şi colinzi nenumăratele ateliere de artişti; un loc de unde oamenii îşi spun pe nume, unde mai toţi sînt săraci şi aproape toţi tineri şi unde, chiar dacă se întîmplă să pătrundă şi unii mai vîrstnici, înseamnă că aceştia şi-au păstrat tinereţea spiritului şi încîntătorul talent de a trîndăvi. M-am rătăcit prin Boemia, dar de bună seamă Praga** este cel mai pitoresc oraş din lume.
Petrecîndu-mi mult timp în această ţară, şi părăsind-o cu puţin timp înainte de a mă apuca să aştern aceste rînduri pe hîrtie, îmi venea greu să împărtăşesc indignarea doctorului Firmin faţă de comportarea necuviincioasă a fiului său şi faţă de nesăbuiţii lui tovarăşi. În tinereţe, Firmin fusese el însuşi necugetat, se bătuse, uneltise, jucase jocuri de noroc, ce-i drept, într-o companie aleasă. Phil îşi alesese prietenii dintr-o şleahtă de nelegiuiţi - bamdiţi cum le spunea el -,necunoscuţi în cartierele nobile. Voia poate să facă pe prinţul în mijlocul lor şi nu-i displăceau linguşelile pe care le stîrneşte o pungă plină, printre cei prin ale căror buzunare fluieră vîntul. Nu emigrase în Boemia şi nu se stabilise acolo. La şcoală şi în scurta sa carieră universitară se împrietenise cu oameni de lume, care-i erau încă apropiaţi.
(...)
* Piaţă londoneză, unde pe timpuri aveau loc execuţiile prin spînzurătoare.
>
SURSA
William Thackeray, Peripeţiile lui Philip ..., ed. Univers / colecţia Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 1986, p. 63.
NOTĂ M. T.
* Boem = 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2.Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2(plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.
Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/boem)** Praga = Capitala Cehiei. (https://adevarul.ro/life-style/travel/orasul--vesnicia-pare-posibila-1_50adb73b7c42d5a663996076/index.html)
(...) Tînărul risipitor n-a avut încotro, a trebuit să recunoască. Din păcate, însă, nu pot spune că s-a şi căit. Dimpotrivă, apăru în faţa tatălui său cu un aer nonşalant, spunîndu-i că nu face mare lucru în universitate, aşa că ar fi mai bine să plece. Zis şi făcut: plecă într-o impetuoasă călătorie prin Franţa şi Italia, unde nu avem nici un interes să-l urmăm. Ceva otrăvise acel suflet generos. Băiatul onest şi amabil de odinioară era acum aprig şi nesocotit. Avea bani din belşug, caii şi echipajul lui propriu şi locuia pe gratis în casa tatălui său. Dar părintele şi fiul se întîlneau rareori şi numai cîteodată luau masa împreună.
- Ştiu locurile pe unde se-nvîrte, dar nu-i cunosc prietenii, Pendennis, se plîngea tatăl. Nu cred că sînt nişte vicioşi, nici măcar grosolani. Vezi, nu-l învinuiesc de viciu, ci de o trîndăvie şi de o fatală înclinaţie pentru tovărăşii nepotrivite şi o nebunească, distrugătoare îndîrjire de a-şi îndepărtare toate şansele în viaţă. Ah, cînd te gîndeşti ce ar putea fi şi ce este!
Ce era? Nu vă alarmaţi. Philip lenevea numai. Cu mai multă abilitate, cu mai multă asiduitate şi cu mai multă parşivenie s-ar fi putut profita. Ţara căreia azi i se spune Boemia* nu avea încă nume în tinereţea lui Philip, deşi mulţi dintre noi o cunoşteam foarte bine. Un ţinut primitor, neîngrădit cu stuc galben-cenuşiu ca Tyburnia* sau Belgravia, nepăzit de o numeroasă armată de lachei; un tărîm unde străzile nu răsunau de zgomotul trăsurilor nobililor; neîmbîcsit cu saloane în creton elegant şi cu mese de ceai frumos aranjate; un ţinut veşnic înceţoşat, din cauza fumului de ţigară, cu săli de recepţie, săli de biliard, săli de masă, stridii; un ţinut al muzicii, unde sifonul curge liber dimineaţa, unde tacîmurile sînt din cositor şi berea neagră spumegă în pahare; un ţinut al huzurelii (cu picanteria necesară), unde faci plimbări cu barca, citeşti în voie romane, reviste şi colinzi nenumăratele ateliere de artişti; un loc de unde oamenii îşi spun pe nume, unde mai toţi sînt săraci şi aproape toţi tineri şi unde, chiar dacă se întîmplă să pătrundă şi unii mai vîrstnici, înseamnă că aceştia şi-au păstrat tinereţea spiritului şi încîntătorul talent de a trîndăvi. M-am rătăcit prin Boemia, dar de bună seamă Praga** este cel mai pitoresc oraş din lume.
Petrecîndu-mi mult timp în această ţară, şi părăsind-o cu puţin timp înainte de a mă apuca să aştern aceste rînduri pe hîrtie, îmi venea greu să împărtăşesc indignarea doctorului Firmin faţă de comportarea necuviincioasă a fiului său şi faţă de nesăbuiţii lui tovarăşi. În tinereţe, Firmin fusese el însuşi necugetat, se bătuse, uneltise, jucase jocuri de noroc, ce-i drept, într-o companie aleasă. Phil îşi alesese prietenii dintr-o şleahtă de nelegiuiţi - bamdiţi cum le spunea el -,necunoscuţi în cartierele nobile. Voia poate să facă pe prinţul în mijlocul lor şi nu-i displăceau linguşelile pe care le stîrneşte o pungă plină, printre cei prin ale căror buzunare fluieră vîntul. Nu emigrase în Boemia şi nu se stabilise acolo. La şcoală şi în scurta sa carieră universitară se împrietenise cu oameni de lume, care-i erau încă apropiaţi.
(...)
* Piaţă londoneză, unde pe timpuri aveau loc execuţiile prin spînzurătoare.
>
SURSA
William Thackeray, Peripeţiile lui Philip ..., ed. Univers / colecţia Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 1986, p. 63.
NOTĂ M. T.
* Boem = 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2.Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2(plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.
Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/boem)** Praga = Capitala Cehiei. (https://adevarul.ro/life-style/travel/orasul--vesnicia-pare-posibila-1_50adb73b7c42d5a663996076/index.html)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)