Mărcile Epocii de Aur, la testul capitalismului. Ce au fost și ce au ajuns brandurile comuniste

Digi24 8 martie 2014

Nimic despre pudibonderia comunistă („TOMIS” 199?)

Țarul Nicolae II se purta ca un bolșevic când, îndrăgostit de celebra balerină Maria Ksesinskaia de la teatrul imperial din Petersburg, îi făcea cadouri exorbitante plătite cu bani adunați din impozitele plătite de mujici. Lenin proceda ca un țar cînd, vreo 20 de ani mai târziu, îi făcea aceleeași amante, acum abandonată de dușmanul său de clasă, cadouri nu mai puțin exorbitante din banii împrumutați (5 milioane mărci aur) de Banca imperială a Germaniei pentru finanțarea unui puci care să-i permită preluarea puterii și încheierea rapidă a păcii. Împăratul Lenin, spre deosebire de „țarul bolșevic” Nicolae II, era bisexual și, în afară de cele două femei de care se simțea legat (dacă o socotim și pe Nadejda Krupskaia) avea relații sexuale în calitate de parteneră cu Zinoviev, primul președinte al Kominternului. Acesta i se adresa lui Lenin, în corespondența amoroasă devoalată din arhivele KGB în 1996, în acest fel: „Te aștept, floricica mea, și te pup pe fundulețul tău marxist. Al tău Gherșele.” Toate aceste uluitoare informații, împreună cu alte detalii la fel de picante, le puteți găsi în numărul pe iulie a. c. în Hustler, revistă despre sex, politică și dispute, pentru care, ca să scriu această notă plătită cu 10 mii (impozabili 18%) am plătit 50.000 de lei.

„Tomis”, Constanța, 199?

Istoria Austriei (BERENGER 1994)

Jean Berenger, Istoria Austriei, trad., cuv. înainte și note R. Păun (Paris, 1994), Corint / Istorie universală – Microsinteze – 4, București, 1999, 158 p.

5 Cuvânt înainte - Radu Păun

7 Introducere

11 Capitolul I De la origini la ascensiunea Habsburgilor
Primele locuiri
Marca Orientală
Formarea provinciilor ereditare
Societatea Ordinelor
Transformările economice

27 Capitolul II Reforma și Contrareforme (1526-1683)
Nașterea Monarhiei austriece
Lupta antiotomană în secolul XVI
Reforma în Austria
Locul Austriei în imperiu
Contrareforma în Austria
Opera lui Leopold I (1657-1705)
Conflictul austro-turc

45 Capitolul III De la Baroc la Epoca Luminilor
Austria ca mare putere
Domnia lui Carol VI (1711-1740)
Apogeul culturii baroce
Criza anului 1740
Reformele lui Haugwitz
Epoca Luminilor (1750-1790)
Iosif II, despot luminat (1780-1790)
Sfârșitul Epocii Luminilor

59 Capitolul IV Revoluție și Contrarevoluție
Austria și Contrarevoluția
Epoca lui Metternich (1815-1848)
Viața economică
Revoluția de la 1848
Neoabsolutismul (1849-1860)
Reformele constituționale (1860-1867)
1866 - anul destinului

77 Capitolul V Epoca Compromisului
Compromisul de la 1867
Viața politică
Dezvoltarea economică
Evoluția societății austriece
Cultura austriacă
Politica externă (1867-1914)

97 Capitolul VI Primul Război Mondial
Capacitatea militară a Austro-Ungariei
Derularea operațiunilor militare
Economia de război
Evoluția politică
Destrămarea Austro-Ungariei (octombrie 1916)
Concluzie

115 Capitolul VII Prima Republică (1918-1938)
Guvernarea social-democrată
Forțele politice
Politica economică
Viața culturală
Evoluția politică
Anschluss-ul (martie 1938)
Austria în timpul războiului

135 Capitolul VIII A doua Republică (1945-1994)
Situația în 1945
Situația internațională
Viața politică după 1945
Miracolul economic austriac
Bilanț
Concluzii

154 Bibliografie orientativă

coperta IV

Pentru cititorul român de orice formație, lucrarea de față vine să ofere atât de necesara deschidere către cultura europeană de care avem cu toții nevoie. În cadrul acesteia, dintotdeauna, Austria a jucat, cum profesorul Jean Berenger o dovedește, un rol considerabil. Vom înțelege astfel poate mai bine nu numai locul Austriei în Europa - subiectul de căpetenie al cărții - dar și propriul nostru destin istoric și cultural ni se va contura mai clar, prin comparație și diferență.

„Diferența specifică” („TOMIS” 1982)

 ?, Cartea de debut. Diferența specifică, „Tomis”, Constanța, 1982

Autodeclarându-se „o suită de fragmente critice despre subiecte disparate”, Diferența specifică nu produce, însă, impresia de haos, de alegere întâmplătoare cronici literare oarecare, înghesuite cu grabă între coperțile unei cărți. Tânărul critic (nu îi cunosc vârsta biologică, dar fervoarea pe care o are în abordarea literaturii mă îndreptățește să-l consider astfel) este mereu preocupat de numirea mărcii individuale, proprie fiecărui scriitor și fiecărei opere care îi incită aprecierea: „Seria istorică a creațiilor și valorilor ale prezentului sunt reperele permanente ale criticii angajate să definească opera: definire care presupune găsirea genului proxim precum și a diferenței specifice. În primul sens, critica se deschide spre istorie literară, comparatism și, în genere, spre sinteză, conform unui principiu extensiv; în celălalt, spiritul critic se întregește și echilibrează prin explorarea profunzimilor, în virtutea principiului intensiv și analizei”(p. 205). Ion Simuț dă dovadă de acuitate și finețe în detectarea structurilor de adâncime. Subtilitățile de la macro-nivelul construcției sunt privite permanent în relație cu cele de la micro-nivelul stilului. Intenționalitatea este totdeauna confruntată cu produsul finit (cartea - n. n.). Convergențele și discrepanțele ies la iveală și constituie, în ultimă instanță, indici axiologici.

Re-citirea unor scriitori intrați de mult în istoria literară (G. Ureche și M. Costin, O. Goga, Aron Cotruș, G. Ibrăileanu, Gala Galaction, T. Arghezi, P. Constantinescu, G. Mihăescu sau L. Rebreanu) se face într-o viziune ce încearcă a fi novatoare prin perpetua raportare la cerințele impuse de timp și de succesiunea experimentărilor literare ale contemporaneității. Polemica, aplicată la obiect și lipsită de fanfaronadă, nu este defel ocolită. Ea dă un plus de savoare necesar. Atunci când gravitează în spațiul actualității, criticul devine, însă, mult  mai pertinent. Considerațiile asupra romanului (M. Preda, Ș. Bănulescu, D. R. Popescu, G. Bălăiță, A. Buzura), asupra poeziei (A. Rău, I. Gheorghe, A. Păunescu), asupra criticii însăși (E. Papu, Al. Piru, I. Negoițescu) (...) unui dotat artizan în decriptarea semnificațiilor. Având o (...) apetență pentru interpretarea (...), I. Simuț nu se transformă, totuși, într-un critic numai (...). Elementele extrase prin analiză slujesc procesului de afirmare sau infirmare a valorii. Cunoscător al noilor „grile” uzitate de exegeza literară, el nu le folosește în mod exagerat. nu suntem deloc sufocați de termeni greoi, cu înțeles abscons. Fraza de desfășoară cu suplețe și caută formula concis definitorie prin plasticitate: „Întrebarea este pentru el sesamul, adevărului” (despre M. Preda), „Narațiune în derivă, ea însăși deriva umanității pe care o exprimă” (despre D. R. Popescu), „Despărțindu-se de Goethe și Faust, (...) s-a întreținut cu Mefisto” (despre C. Noica), „Critica lui M. Nițescu nu se abandonează impresiei, ci se supune permanent verificărilor”. Pasiunea, apanaj al criticului convins de menirea sa, duce în anumite situații la concluzii discutabile (I. Gheorghe sau A. Buzura). Oricum, așa cum ni se dezvăluie din paginile Diferenței specifice, I. Simuț nu pare a fi refractar al dispute critice izvorâte din bune intenții.

Deși formal culegere de texte, cartea de față este pătrunsă de dorința sistemului. Sinteza, pe care aparent autorul o refuză, (...).

„Expoziția de filatelie tematică Tomis 75” („TOMIS” 1975)

 ?, Expoziția de filatelie tematică Tomis 75, „Tomis”, Constanța, 1975

Expoziția filatelică organizată de filiala AFR Constanța cu participarea unor filateliști din două orașe înfrățite - Boulogne sur Mer (Franța) și Turku (Finlanda) - și din Gdansk, Odessa și Varna, la care se adaugă filateliști din București și din 10 centre județene, este unul din cele mai remarcabile fapte de cultură din bogatul program al acestui sezon estival.

Amploarea participării a dus la dimensiunile cu adevărat impresionante ale expoziției - unică până azi în țară - care a ocupat întregul spațiu al sălii sporturilor din complexul Flămânda. Vizitatorul a fost atras însă nu atât de cantitate, cât de bogăția și diversitatea tematică, de valoarea documentară și artistică a exponatelor și mai ales de bunul gust și pasiunea colecționarilor și organizatorilor. Pentru că numai o nobilă pasiune, dublată de o la fel de nobilă dorință de a cunoaște, pot susține stăruința pentru completarea colecției, atenția selecționării și clasării mărcilor și a ilustratelor, migala așezării în cartoanele albumelor, grija pentru ferirea lor de agenții care le-ar putea degrada. Cândva, am crezut că filatelia e un fel de avară tezaurizare de bunuri cu care s-ar putea face afaceri rentabile. Acum m-am convins că acest hobby este o treabă foarte serioasă, care deschide larg orizonturi către surprinzător de variate domenii de cunoaștere.

„Călăuza filatelistului” (TEBEICĂ 1957)

 Val Tebeică, Călăuza filatelistului, Ed. Tineretului, București, 1957, 131 p.

Cuprins 

5 Cuvînt înainte

9 Marca poștală - „Ambasadorul tăcut” al tuturor țărilor

19 Propunerea lui Rowland Hilll

29 Capul de zimbru

54 Colecționarea măștilor poștale
54 Primii pași
56 Uzate sau neuzate?
61 Hârtie, imprimare, culori
63 Cum și ce colecționăm
67 Cum deslipim mărcile de pe plicuri
70 Îngrijirea colecției

73 O muncă cu folos

86 Enciclopedii în imagini
87 Muzica
92 Sportul
99 Aviația
104 Victoria asupra fascismului
106 Fauna
110 Coloniile

114 Unele curiozități poștale și filatelice

119 Mic vocabular filatelic (album, amincissement, bandă, bloc, burelage, catalog, cadre variate, caracter, centraj, clasor, coliță, colecție,cotă, cuș, desperechiată/depareiată, dințătură, emisiune, eroare, eseu, expres, filigran, fir de mătase, format, gumă, locală, margine, mancolistă, odontometru, pensetă, provizoriu, pliat, pereche întoarsă, ripsat, schimb, șarnieră, serie, surșarj, ștraif, talpă, timbru/marcă poștală, unicat și dublet, valoare)

127 Este folositor să știți că următoarele state au emis primele mărci poștale astfel: 1840 Anglia; 1843, Elveția, Brazilia; 1846 SUA; 1849 Belgia, Franța; 1850 Spania; 1851 Austria, Canada, Danemarca; 1852 India, Luxemburg, Olanda; 1853 Chile, Portugalia; 1855 Noua Zeelandă, Norvegia, Suedia; 1856 Finlanda, Mexic; 1857 Rusia; 1858 Argentina, Romînia; 1859 Noua Caledonie; 1860 Polonia; 1861 Grecia, Italia; 1862 Costa Rica, Nicaragua; 1863 Turcia; 1865 Honduras; 1866 Egipt, Serbia; 1870 Paraguay; 1871 Japonia, Ungaria; 1872 Germania; 1873 Islanda; 1877 San Marino; 1878 China; 1879 Bulgaria; 1885 Monaco; 1912 Australia, Lichtenstein; 1913 Albania; 1918 Cehoslovacia; 1922 Irlanda; 1928 Andorra

129 Biliografie
Georges Olivier, Le timbre, valeur de placement
Edmond Rocard, Manuel de philateliste
Vaille I., L histoire de timbre postale
Dobîcina, Organizarea legăturilor poștale în URSS
C. Minescu, Istoria poștelor romîne
St. Bellanger, Trois ans en Europe et en Asie
N. Iorga, Drumuri vechi, 
Nestor Ureche, Căruța poștei
Anatole de Demidov, O călătorie în Principatele Române
P. Murea, Istoricul timbrelor poștale romîne

Oswald Durand, les timbres des Colonies francaises