Declaraţiile lui Nyirő care DOVEDESC că a incitat la URĂ împotriva evreilor chiar în Parlamentul Ungariei

”JURNALUL NAȚIONAL”, București, 25 mai 2012

Nimic despre pudibonderia comunistă („TOMIS” 199?)

Țarul Nicolae II se purta ca un bolșevic când, îndrăgostit de celebra balerină Maria Ksesinskaia de la teatrul imperial din Petersburg, îi făcea cadouri exorbitante plătite cu bani adunați din impozitele plătite de mujici. Lenin proceda ca un țar cînd, vreo 20 de ani mai târziu, îi făcea aceleeași amante, acum abandonată de dușmanul său de clasă, cadouri nu mai puțin exorbitante din banii împrumutați (5 milioane mărci aur) de Banca imperială a Germaniei pentru finanțarea unui puci care să-i permită preluarea puterii și încheierea rapidă a păcii. Împăratul Lenin, spre deosebire de „țarul bolșevic” Nicolae II, era bisexual și, în afară de cele două femei de care se simțea legat (dacă o socotim și pe Nadejda Krupskaia) avea relații sexuale în calitate de parteneră cu Zinoviev, primul președinte al Kominternului. Acesta i se adresa lui Lenin, în corespondența amoroasă devoalată din arhivele KGB în 1996, în acest fel: „Te aștept, floricica mea, și te pup pe fundulețul tău marxist. Al tău Gherșele.” Toate aceste uluitoare informații, împreună cu alte detalii la fel de picante, le puteți găsi în numărul pe iulie a. c. în Hustler, revistă despre sex, politică și dispute, pentru care, ca să scriu această notă plătită cu 10 mii (impozabili 18%) am plătit 50.000 de lei.

„Tomis”, Constanța, 199?

„Eczema de pe mâna lui Ianaev” (MOTOC 199?)

 Nicolae Motoc, Acul de busolă. Eczema de pe mâna lui Ianaev, „Tomis, Constanța, 199?

Kitej-grad este numele unei legende și al unei cetăți din vechime, însemnând pentru lipoveni, simbolic vorbind, salvarea prin credință de orice formă de înrobire și titlul unei reviste de cultură ce apare la Iași, condusă de poetul Nichita Danilov. Ilustrația celor două numere din anul acesta este realizată cu extraordinare reproduceri după picturile Fridei Kahlo. 

Primele pagini sunt dedicate lipovenilor din Dobrogea. Reportajul realizat de preotul Ioan Florin Florescu ne introduce în lumea de smerite obiceiuri și rugăciuni a mănăstirilor de rit vechi din zona Babadagului, în satul Slava Rusă, una de maici și alta de călugări, amândouă bogate în icoane, câteva din secolul XVII, de o mare frumusețe.

Captivante sunt paginile de memorialistică semnate de Raisa Gorbaciova (traduse de N. Danilov) despre cele 73 de ore de arest, la reședința prezidențială de la Foros, ale ei și ale celebrului ei soț, din perioada 19-21 august 1991. La plecarea spre reședință, pe aeroport, Raisa observă că Ianaev, cel care urma să fie, peste două săptămâni, capul puciului de la Moscova, avea o eczemă pe mâini. Detaliu care aruncă o lumină aparte asupra întâmplărilor relatate în continuare. Raisa procedează ca un romancier abil când, în pregătirea acelorași întâmplări tragice, își scrie în caiet impresiile de lectură în legătură cu povestirea lui Roman Gul despre Dzerjinski: „E îngrozitor: teroare roșie, teroare albă... Cruzimea dă naștere la cruzime. Te uimește disponibilitatea oamenilor de a participa la aceste atrocități. Unde se află rădăcinile răului?” În ziua când trimișii lui Ianaev descind la reședința prezidențială, acționează pentru izolarea ei și au o discuție cu Gorbaciov, Raisa notează: „Din cabinet a apărut Mihail Sergheevici. În mână ținea o foaie de hârtie, pe care mi-a întins-o. A spus: E și mai rău. A fost creat Comitetul pentru Situații de Excepții. Mi-au înaintat o cerere; să semnez Decretul pentru constituirea stării de urgență în țară și să-i acord împuterniciri speciale lui Ianaev. Când am refuzat, mi-au propus să demisionez.”