Bombă gigantică descoperită în Germania. Proiectilul a fost lansat de Aliaţi în urmă cu 70 de ani

Digi 24 4 noiembrie 2013

Cartier din Budapesta evacuat din cauza unei bombe

Cuget Liber 18 iulie 2013

Rusia va investi 40 miliarde de euro în explorarea spaţială până în 2020

Cuget Liber 13-14 aprilie 2013

Istoria femeilor din aviație va fi expusă la Otopeni

Semper fidelis 7 martie 2013

Hosni Mubarak (1928-2020)

A. Axelrod & C. Phillips, Dictatori și tirani, trad. eng. 1995, Lider, București, 1995


Succesorul lui Anwar Sadat după asasinarea acestuia în 1981, M. a condus Egiptul în aceeași direcție ca S., relevând calități de specialist în politica externă.
Născut în Delta Nilului la 4 mai 1928, în familia unui funcționar în Ministerul de Justiție, H. M. a urmat școli locale înainte de a se înscrie la Academia Militară Egipteană, pe care a absolvit-o în 1949. A urmat timp de doi ani Academia Forțelor Aeriene, unde a rămas ca instructor de zbor pînă în 1959. A făcut două stagii în URSS, antrenîndu-se pe bombardiere perfecționate, și a urmat Academia Militară Frunze. În anii 1960, M. a comandat unitatea egipteană de bombardiere în timpul războiului civil din Yemen.
În 1967, președintele Gamal Nasser l-a numit director al AAF și l-a însărcinat cu refacerea forțelor aeriene distruse la sol de israelieni în Războiul de Șase zile din iunie 1967. A fost promovat la statul-major al forțelor aeriene, iar în 1972, președintele A. S. i-a încredințat funcția de comandant șef al forțelor aeriene. După reconstrucția aviației, S. a declanșat Războiul de Yom Kipur la 6 octombrie 1973, începînd cu o lovitură aeriană la inițiativa lui M. Deși inferioare numeric și dotate cu avioane neperformante, forțele lui M. au distrus peste 90% din instalațiile israeliene pe care le vizaseră, una dintre cele mai mari victorii din istoria militară a Egiptului.
După asasinarea lui S. de către fundamentaliștii islamici în timp ce asista la o paradă, în octombrie 1981, M. i-a succedat la președinție. Imediat după instalarea în funcție, a arestat 2.500 de musulmani radicali, zdrobind o revoltă islamică. A ordonat executarea celor implicați în asasinat și i-a pedepsit pe complici cu închisoarea. El a făgăduit să continue programele lui S., mai ales în direcția încheierii păcii între Egipt și Israel. (....)

„Enciclopedia României” (GUSTI 1938)

 Dimitrie Gusti, Enciclopedia României, vol. I, Asociația Științifică pentru Enciclopedia României, București, 1938

VII.MINISTERUL CULTELOR ȘI ARTELOR este reorganizat prin legea din 10 martie 1936 și are în atribuția sa coordonarea raporturilor dintre Stat și cultele naționale (ortodox și unit) și minoritare, controlul administrativ al cultelor, protecția lor și protecția și controlul activității artistice.

Cuprinde următoarele direcții speciale:

1.Direcția Cultelor

2.Direcția Artelor

3.Direcția Minorităților

4.Serviciul inventarierii averilor și veniturilor bisericești

Pe lângă acest minister funcționează:

a)Direcția generală a Teatrelor, în a cărei sarcină cade administrația și operelor de Stat, precum și controlul activității teatrelor particulare.

b)Comisia Monumentelor istorice, care se ocupă cu conservarea în bune condițiuni și restaurarea după metode științifice a monumentelor istorice.

c)Consiliul general consultativ asupra tuturor chestiunilor de culte.

VIII.MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE este organizat prin legea din 8 iunie 1932 și are în sarcina sa formarea cadrelor și administrarea armatei teritoriale, înzestrarea ei cu toate mijloacele de luptă, coordonarea întregii activități militare a națiunii.

Ministerul acesta dispune ca organe de conducere superioară de:

1.Consiliul superior al armatei, care își dă avisul în toate problemele de căpetenie care privesc înzestrarea armatei și legislația militară.

2.Marele Stat major, care organizează instrucție trupei și învățământul militar și elaborează planurile de apărare a țării.

3.Inspectoratele tehnice militare.

Direcțiile speciale ale ministerului sunt:

1.Direcția personalului, care se ocupă de chestiunile privitoare la disciplina și ierarhia personalului militar (numiri, înaintări, disciplină) și la recrutarea ostașilor.

2.Direcția învățământului militar, care conduce și supraveghează învățământul militar de toate gradele.

3.Direcția contenciosului militar. 

4.Direcția Justiției militare, care se ocupă de administrația instanțelor militare.

5.Direcția Sanitară, în sarcina căreia cade administrația aparatului sanitar al armatei.

În Ministerul Apărării Naționale se încadrează administrativ:

a)Tribunalele militare

b)Curtea superioară de justiție militară, care judecă în ultimă instanță recursurile contra sentințelor tribunalelor militare

c)Casa dotației oastei

d)Administrația comercială a moșiilor armatei

e)Muzeul Militar Național

IX.MINISTERUL AERULUI ȘI MARINEI derivat din Subsecretariatul de Stat al Aerului prin Decretul Lege din 14 noembrie 1936, are ca scop să coordoneze activitatea aeriană și maritimă a națiunii, conducând administrând în mod unitar mijloacele aeriene și maritime, mijloacele de apărare antiaeriană a teritoriului și apărare a coastelor, mijloacele de protecție a navigației aeriene și maritime, mijloacele de transport aerian și maritim și să supravegheze activitatea asociațiilor particulare și manifestațiile particulare de promovare ale aeronauticii și marinei.

Ministerul Aerului și Marinei are în subordine:

1.Aeronautica regală

2.Marina regală

3.Aviația civilă cu organele ei de exploatare

4.Marina comercială

5.Institutul central Meteorologic

6.Oficiul hidrografic și aerofotogrametric

7.Serviciul Maritim Român

8.Administrația comercială a Porturilor și Căilor de comunicație pe apă, care exploatează porturile fluviale și maritime

9.Serviciul Navigației Fluviale Române

Organele militare de conducere superioară, comandament și pregătire sunt: Comandamentul Forțelor aeriene și Comandamentul Marinei regale.

Organele civile de conducere superioară sunt: Direcția aviației civile și Direcția Marinei comerciale.

Organele de centrale de conducere tehnică și administrativă cu caracter special sunt: Direcția pentru comenzi și materiale, Direcția construcțiilor aeronautice, Direcția construcțiilor navale, Direcția armamentului, munițiilor și transmisiunilor, Direcția infrastructurii și domeniilor, Direcția școalelor, Direcția intendenței și Direcția sanitară.

Pe lângă Ministerul Aerului și Marinei funcționează:

a)Consiliul superior al Aerului și Marinei, a cărui atribuțiune este de a da avise consultative în ce privește directivele generale ale politicii aeriene și maritime, apărarea teritoriului contra atacurilor aeriene și maritime și cooperarea cu armata de uscat.

b)Comitetul superior al Aerului și Marinei, în sarcina căruia revin, în ce privește aeronautica și marina, atribuțiile Consiliului Superior al Armatei.

c)Comitetul consultativ al Materialelor, pentru înzestrarea aeronauticii și marinei cu material și armament nou.

În cadrul organizației acestui minister, dar bucurându-se de o conducere autonomă, funcționează Casa Fondului Național al Aviației, a cărei menire este să culeagă produsul taxelor instituite în favoarea aviației.

X.MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI COMUNICAȚIILOR are îndatorirea dea studia și executa construcția lucrărilor mari ale Statului, județelor și comunelor, amenajarea cursurilor de apă și exploatarea lor, precum și a căilor de comunicație. (...)

„Călăuza filatelistului” (TEBEICĂ 1957)

 Val Tebeică, Călăuza filatelistului, Ed. Tineretului, București, 1957, 131 p.

Cuprins 

5 Cuvînt înainte

9 Marca poștală - „Ambasadorul tăcut” al tuturor țărilor

19 Propunerea lui Rowland Hilll

29 Capul de zimbru

54 Colecționarea măștilor poștale
54 Primii pași
56 Uzate sau neuzate?
61 Hârtie, imprimare, culori
63 Cum și ce colecționăm
67 Cum deslipim mărcile de pe plicuri
70 Îngrijirea colecției

73 O muncă cu folos

86 Enciclopedii în imagini
87 Muzica
92 Sportul
99 Aviația
104 Victoria asupra fascismului
106 Fauna
110 Coloniile

114 Unele curiozități poștale și filatelice

119 Mic vocabular filatelic (album, amincissement, bandă, bloc, burelage, catalog, cadre variate, caracter, centraj, clasor, coliță, colecție,cotă, cuș, desperechiată/depareiată, dințătură, emisiune, eroare, eseu, expres, filigran, fir de mătase, format, gumă, locală, margine, mancolistă, odontometru, pensetă, provizoriu, pliat, pereche întoarsă, ripsat, schimb, șarnieră, serie, surșarj, ștraif, talpă, timbru/marcă poștală, unicat și dublet, valoare)

127 Este folositor să știți că următoarele state au emis primele mărci poștale astfel: 1840 Anglia; 1843, Elveția, Brazilia; 1846 SUA; 1849 Belgia, Franța; 1850 Spania; 1851 Austria, Canada, Danemarca; 1852 India, Luxemburg, Olanda; 1853 Chile, Portugalia; 1855 Noua Zeelandă, Norvegia, Suedia; 1856 Finlanda, Mexic; 1857 Rusia; 1858 Argentina, Romînia; 1859 Noua Caledonie; 1860 Polonia; 1861 Grecia, Italia; 1862 Costa Rica, Nicaragua; 1863 Turcia; 1865 Honduras; 1866 Egipt, Serbia; 1870 Paraguay; 1871 Japonia, Ungaria; 1872 Germania; 1873 Islanda; 1877 San Marino; 1878 China; 1879 Bulgaria; 1885 Monaco; 1912 Australia, Lichtenstein; 1913 Albania; 1918 Cehoslovacia; 1922 Irlanda; 1928 Andorra

129 Biliografie
Georges Olivier, Le timbre, valeur de placement
Edmond Rocard, Manuel de philateliste
Vaille I., L histoire de timbre postale
Dobîcina, Organizarea legăturilor poștale în URSS
C. Minescu, Istoria poștelor romîne
St. Bellanger, Trois ans en Europe et en Asie
N. Iorga, Drumuri vechi, 
Nestor Ureche, Căruța poștei
Anatole de Demidov, O călătorie în Principatele Române
P. Murea, Istoricul timbrelor poștale romîne

Oswald Durand, les timbres des Colonies francaises