Se afișează postările cu eticheta bombardier. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bombardier. Afișați toate postările
sâmbătă, 29 noiembrie 2014
miercuri, 30 octombrie 2013
Boxerul american Joe Louis (1914-1981) (OCHIALBI 1982)
Americanul Joseph Louis Barrow s-a născut la 13 mai 1914, într-o familie săracă din Detroit, ca fiu al unui amerindian cherokee și al unei femei de culoare.
Ca boxer amator a obținut numeroase victorii, învingând în celebra competiție „Mănușa de aur”, dar a suferit și înfrângeri.
În 1934 trece la profesionism, debutând la 4 iulie cu un K.O.în prima repriză împotriva lui J. Kraken. Urmează alte victorii rapide, iar succesele de prestigiu împotriva lui Max Baer și italianului Primo Carnera îl aduc în postura de pretendent la titlul mondial deținut de James Braddock. Meciul are loc la 22 iunie 1936 la Chicago, în fața a 45 000 de spectatori. În vârstă de 32 de ani și fără meciuri în ultimii doi ani, Braddock rezistă doar până în repriza a 8 a, când un croșeu de dreapta al „Bombardierului negru” îl face K.O.
Își apără titlul timp de 12 ani în 25 de meciuri. Învinge succesiv prin K.O. pe N. Mann, H. Thomas, T. Farr (puncte), M. Schmeling, J. H. Lewis, J. Roper, T. Galento, B. Pastor, A. Godoy, B. Baer (descalificare), B. Conn, L. Nova și alții. La 25 iunie 1948, la New York, îl învinge tot prin K.O. pe Joe Walcott, după care predă centura cu diamante fără luptă, la doar 34 de ani.
După doi ani, înglodat în datorii, încearcă să recucerească titlul, dar este învins la puncte de Ezzard Charles la 27 septembrie 1950.
Din cele 71 de meciuri disputate, a câștigat 68, din care 54 prin K.O., fiind învins doar de germanul Max Schmeling, Rocky Marciano și Ezzard Charles.
În ultimii ani de viață lucra din greu la hotelul „Caesar''s Palace'' din stațíunea Las Vegas. Atunci a suferit două operații de inimă, spitalizările fiind plătite de amici, printre care se număra și actorul și cântărețul Frank Sinatra. La 22 februarie 1980, când a primit trofeul „Cel mai bun boxer al secolului” de la organizația mondială a boxului profesionist W.B.C., era deja paralizat și circula cu un cărucior cu rotile.
După ce a fost prezent la meciul pentru titlul mondial dintre greii Larry Holmes (SUA) și Berbick (Canada), s-a dus acasă unde i s-a făcut rău. A fost internat la spitalul Desert Springs din Las Vegas, dar la ora 4 dimineața a zilei de 19 aprilie 1981 inima „Bombardierului din Detroit” a încetat să mai bată. Ca urmare a deciziei președintelui Ronald Reagan, Joe Louis a fost înmormântat la cimitirul Airlington din Washington, loc rezervat personalităților americane. Pe carul mortuar a fost depus cel mai de preț și unicul trofeu din lume al unui campion mondial de box. Organizațiile sportive din Detroit au acordat numele său celei mai mari arene din oraș, unde a fost organizat apoi meciul pentru titlul mondial dintre L. Holmes și Leon Spinks.
SURSA
Paul Ochialbi, 8,9,10...Out!, Sport-Turism, București, 1982, 135-138.
Ca boxer amator a obținut numeroase victorii, învingând în celebra competiție „Mănușa de aur”, dar a suferit și înfrângeri.
În 1934 trece la profesionism, debutând la 4 iulie cu un K.O.în prima repriză împotriva lui J. Kraken. Urmează alte victorii rapide, iar succesele de prestigiu împotriva lui Max Baer și italianului Primo Carnera îl aduc în postura de pretendent la titlul mondial deținut de James Braddock. Meciul are loc la 22 iunie 1936 la Chicago, în fața a 45 000 de spectatori. În vârstă de 32 de ani și fără meciuri în ultimii doi ani, Braddock rezistă doar până în repriza a 8 a, când un croșeu de dreapta al „Bombardierului negru” îl face K.O.
Își apără titlul timp de 12 ani în 25 de meciuri. Învinge succesiv prin K.O. pe N. Mann, H. Thomas, T. Farr (puncte), M. Schmeling, J. H. Lewis, J. Roper, T. Galento, B. Pastor, A. Godoy, B. Baer (descalificare), B. Conn, L. Nova și alții. La 25 iunie 1948, la New York, îl învinge tot prin K.O. pe Joe Walcott, după care predă centura cu diamante fără luptă, la doar 34 de ani.
După doi ani, înglodat în datorii, încearcă să recucerească titlul, dar este învins la puncte de Ezzard Charles la 27 septembrie 1950.
Din cele 71 de meciuri disputate, a câștigat 68, din care 54 prin K.O., fiind învins doar de germanul Max Schmeling, Rocky Marciano și Ezzard Charles.
În ultimii ani de viață lucra din greu la hotelul „Caesar''s Palace'' din stațíunea Las Vegas. Atunci a suferit două operații de inimă, spitalizările fiind plătite de amici, printre care se număra și actorul și cântărețul Frank Sinatra. La 22 februarie 1980, când a primit trofeul „Cel mai bun boxer al secolului” de la organizația mondială a boxului profesionist W.B.C., era deja paralizat și circula cu un cărucior cu rotile.
După ce a fost prezent la meciul pentru titlul mondial dintre greii Larry Holmes (SUA) și Berbick (Canada), s-a dus acasă unde i s-a făcut rău. A fost internat la spitalul Desert Springs din Las Vegas, dar la ora 4 dimineața a zilei de 19 aprilie 1981 inima „Bombardierului din Detroit” a încetat să mai bată. Ca urmare a deciziei președintelui Ronald Reagan, Joe Louis a fost înmormântat la cimitirul Airlington din Washington, loc rezervat personalităților americane. Pe carul mortuar a fost depus cel mai de preț și unicul trofeu din lume al unui campion mondial de box. Organizațiile sportive din Detroit au acordat numele său celei mai mari arene din oraș, unde a fost organizat apoi meciul pentru titlul mondial dintre L. Holmes și Leon Spinks.
SURSA
Paul Ochialbi, 8,9,10...Out!, Sport-Turism, București, 1982, 135-138.
luni, 23 septembrie 2013
miercuri, 4 ianuarie 1995
Hosni Mubarak (1928-2020)
A. Axelrod & C. Phillips, Dictatori și tirani, trad. eng. 1995, Lider, București, 1995
Succesorul lui Anwar Sadat după asasinarea acestuia în 1981, M. a condus Egiptul în aceeași direcție ca S., relevând calități de specialist în politica externă.
Născut în Delta Nilului la 4 mai 1928, în familia unui funcționar în Ministerul de Justiție, H. M. a urmat școli locale înainte de a se înscrie la Academia Militară Egipteană, pe care a absolvit-o în 1949. A urmat timp de doi ani Academia Forțelor Aeriene, unde a rămas ca instructor de zbor pînă în 1959. A făcut două stagii în URSS, antrenîndu-se pe bombardiere perfecționate, și a urmat Academia Militară Frunze. În anii 1960, M. a comandat unitatea egipteană de bombardiere în timpul războiului civil din Yemen.
În 1967, președintele Gamal Nasser l-a numit director al AAF și l-a însărcinat cu refacerea forțelor aeriene distruse la sol de israelieni în Războiul de Șase zile din iunie 1967. A fost promovat la statul-major al forțelor aeriene, iar în 1972, președintele A. S. i-a încredințat funcția de comandant șef al forțelor aeriene. După reconstrucția aviației, S. a declanșat Războiul de Yom Kipur la 6 octombrie 1973, începînd cu o lovitură aeriană la inițiativa lui M. Deși inferioare numeric și dotate cu avioane neperformante, forțele lui M. au distrus peste 90% din instalațiile israeliene pe care le vizaseră, una dintre cele mai mari victorii din istoria militară a Egiptului.
După asasinarea lui S. de către fundamentaliștii islamici în timp ce asista la o paradă, în octombrie 1981, M. i-a succedat la președinție. Imediat după instalarea în funcție, a arestat 2.500 de musulmani radicali, zdrobind o revoltă islamică. A ordonat executarea celor implicați în asasinat și i-a pedepsit pe complici cu închisoarea. El a făgăduit să continue programele lui S., mai ales în direcția încheierii păcii între Egipt și Israel. (....)
Succesorul lui Anwar Sadat după asasinarea acestuia în 1981, M. a condus Egiptul în aceeași direcție ca S., relevând calități de specialist în politica externă.
Născut în Delta Nilului la 4 mai 1928, în familia unui funcționar în Ministerul de Justiție, H. M. a urmat școli locale înainte de a se înscrie la Academia Militară Egipteană, pe care a absolvit-o în 1949. A urmat timp de doi ani Academia Forțelor Aeriene, unde a rămas ca instructor de zbor pînă în 1959. A făcut două stagii în URSS, antrenîndu-se pe bombardiere perfecționate, și a urmat Academia Militară Frunze. În anii 1960, M. a comandat unitatea egipteană de bombardiere în timpul războiului civil din Yemen.
În 1967, președintele Gamal Nasser l-a numit director al AAF și l-a însărcinat cu refacerea forțelor aeriene distruse la sol de israelieni în Războiul de Șase zile din iunie 1967. A fost promovat la statul-major al forțelor aeriene, iar în 1972, președintele A. S. i-a încredințat funcția de comandant șef al forțelor aeriene. După reconstrucția aviației, S. a declanșat Războiul de Yom Kipur la 6 octombrie 1973, începînd cu o lovitură aeriană la inițiativa lui M. Deși inferioare numeric și dotate cu avioane neperformante, forțele lui M. au distrus peste 90% din instalațiile israeliene pe care le vizaseră, una dintre cele mai mari victorii din istoria militară a Egiptului.
După asasinarea lui S. de către fundamentaliștii islamici în timp ce asista la o paradă, în octombrie 1981, M. i-a succedat la președinție. Imediat după instalarea în funcție, a arestat 2.500 de musulmani radicali, zdrobind o revoltă islamică. A ordonat executarea celor implicați în asasinat și i-a pedepsit pe complici cu închisoarea. El a făgăduit să continue programele lui S., mai ales în direcția încheierii păcii între Egipt și Israel. (....)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)