Un soldat veteran francez despre campania în Egipt din 1798-9 a generalului N. Bonaparte (BALZAC 1832-1833)

<
(...)
La Paris, lumea văzînd ce se întîmplă, zicea:
- Iată un pelerin care primește porunci din ceruri, ăsta ar fi în stare să pună mîna pe Franța, n-ar strica să-l asmuțim asupra Asiei sau Americii, poate că se va sătura!
I-a fost scris ca lui Cristos. Și așa, i se poruncește să pornească în Egipt*.  Vedeți cum se aseamănă soarta sa cu a fiului lui Dumnezeu? Ba, mai mult. Își adună el veteranii cei mai vrednici, pe care-i băgase în draci și le grăiește astfel:
- Băieți, pentru moment, ni se dă Egiptul să-l înfulecăm. Îl vom înghiți în doi timpi și trei mișcări, cum am făcut și cu Italia. Soldații de rînd vor deveni prinți, vor avea moșiile lor. Înainte!
- Înainte, copii! ordonă sergenții.
- Ajungem noi la Toulon, în drum spre Egipt. Pe-atunci, mările erau pline cu vasele englezilor. Da cînd ne-am îmbarcat, Napoleon ne spune:
- Englezii n-o să ne vadă și e bine să știți, de pe-acum, că generalu vostru are o stea în cer care ne călăuzește și ne apără!
Zis și făcut. Trecînd peste mare, luăm Malta, cum i-am fi luat o portocală ca să-i potolim setea de victorie, că era un om care nu putea sta cu brațele în sîn. Iată-ne și în Egipt. Bun. Acolo, alt consemn. Egiptenii, vedeți voi, sînt oameni care, de cînd lumea, s-au deprins să aibă pe tron niște uriași și armate numeroase ca nisipu mării; pentru că e o țară de duhuri și de crocodili, unde s-au construit niște piramide mari cît munții  noștri, sub care - ce s-au gîndit ei? - să-și înmormînteze regii ca să-i păstreze ca vii; la asta țin ei cel mai mult. De-aia, cînd să debarcăm, micu caporal ne spune:
- Copii, țările pe care o să le cuceriți se închină la o grămadă de zei pe care trebuie să-i respectăm, pentru că francezu cată să fie prietenu tuturor și să-i bată pe toți fără să-i jignească. Să vă intre bine în dovleac că nu aveți voie să vă atingeți de nimic, deocamdată, pentru că într-o zi, oricum, ale noastre o să fie toate! Înainte, marș!
Toate merg bine. Da toată lumea aceea care îl poreclise pe Napoleon cu numele de Kebir- Bonaberdis, o vorbă din graiu lor care vrea să zică sultanu-trage-cu-pușca este cuprinsă de o frică de moarte! Atunci, turcu, Asia, Africa, îi fac farmece și ne trimit un diavol, numit Mody, care se zicea că s-a coborît din cer pe-un cal alb și care, ca și stăpîna lui, nu se atingea glonte de dînsu și-amîndoi se hrăneau cu aer. Unii l-au și văzut; da eu, unu, nu știu dacă-i adevărat. Stăpînirile din Arabia și mamelucii spuneau ostașilor lor că Mody putea să-i ferească de moarte în bătlii, sub cuvînt că era un arhanghel trimis să lupe împotriva lui Napoleon și să-i răpească sceptru lui Solomon, unul dintre echipamentele lor, care, ziceau ei, că generalu nostru l-a furat. Vă dați seama că tot noi i-am făcut să scheaune.
Ei, da, ia spuneți, de unde știau ei de pactu lu Napoleon? E lucru firesc?
Cu toții erau siguri că putea porunci duhurilor și că, într-o clipă, putea ajunge dintr-un loc în altu - ca pasărea. Adevărat este că era peste tot locu. (...) Atunci am ocupat poziții la Alexandria, la Ghizeh și în fața Piramidelor. A trebuit să mărșăluim în soare, pe nisip, unde cei care aveau orbul găinilor vedeau ape care nu se puteau bea și umbră care te făceau să asuzi. De îi mîncam de vii pe mameluci și toți se supuneau ordinelor lu Napoleon, care a cucerit Egiptu de sus și Egiptu de jos, Arabia, ba și capitalele regatelor care nu mai existau, și unde erau mii de statui, cei cinci sute de diavoli ai naturii, apoi, lucru care numai acolo se întîlnește, puzderie de șopîrle, o țară fără margini, unde fiecare putea să-și ia cîteva hectare de pămînt, dacă îi făcea plăcere. În vreme ce împăratu își vede de treburile lui interne, că avea de gînd să facă niște lucruri minunate, englezii dau foc flotei sale în lupta de la Abukir, că ei nu mai știau ce să născocească ca să ne pună bețe-n roate. Da Napoleon, care se bucura de stimă și-n Răsărit și-n Apus, pe care papa îl numea fiul său și văru lui Mahomed, părintele său, vrea să se răzbune împotriva Angliei și să-i răpească Indiile ca să-si scoată apguba cu flota. Avea să ne mîne în Asia prin Marea Roșie, prin niște țări pline de nestemate, de aur, ca să aibă de unde ne plăti solda și de unde construi palate pe unde avea să poposească; numa că Mody se vorbește cu ciuma și ne-o trimite pe capu nostru ca să se întrerupă șiru victoriilor. Stai! Acum toată lumea defilează la parada de unde nimeni nu se mai întoarce teafăr... Soldatu pe moarte nu-ți mai pate cuceri Acra, deși am pătruns în oraș de trei ori, cu încăpățînarea noastră de oameni buni și viteji. Da tot ciuma era mai tare; nu era chip s-o păcălești! Toți erau foarte bolnavi. numai Napoleon era foarte rumen ca un trandafir și toată lumea l-a văzut cum bea ciuma și n-a avut nimic.
Ei, da ia spuneți prieteni, era firesc lucru?
Mamelucii, care știau că noi bolim pe la ambulanțe, au dat să ne taie calea; da cu Napoleon nu le-a mers. Numai ce ordonă el afurisiților lui, celor cu spinarea mai tare ca toți:
- Ia să-mi curățiți drumu!
Junot, care era un spadasin fără pereche, și prietenu său adevărat, ia cu dînsu numai o mie de oameni și pune fugă armata unei pașale care avusese pretenția să ni se pună de-a curmezișu. Pe urmă, ne întoarcem la Cairo, la cartieru nostru general...
(...)
>

SURSA
Honore de Balzac, Medicul de țară, trad. G. Marcuson, ed. Dacia, Cluj, 1972, pp. 171-174.

NOTĂ M.T.
* Campania din Egipt începută de generalul N. Bonaparte în 1798 a continuat și după revenirea acestuia în Franța în august 1799, până la evacuarea acestei provincii otomane de către armata franceză în 1802. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ce-c-utat-m-re-ul-napoleon-n-egipt)

„Viața filialei” („TOMIS” 2000)

 ***, Viața filialei, „Tomis”, Constanța, 2000

*

Prozatorul Constantin Novac a participat, în luna august, la Arles, în Franța, la finalizarea programului Povești și legende. Începută în primăvară, în Cipru, sub patronajul PHARE și organizată de Camera de Comerț și Biroul pentru Tineret al orașului Arles, manifestarea s-a bucurat de participarea unor reprezentanți din țara gazdă, Cipru, Grecia, Malta, Italia și România. În urma „atelierelor de creație”, s-a configurat o carte de povești care are la bază miturile fundamentale ale țărilor invitate, bilingvă - franceză/engleză - ce va vedea lumina tiparului în curând.

*

Scriitorii Nicolae Motoc, Ovidiu Dunăreanu, Sorin Roșca și Dan Perșa au fost - la Casa Scriitorilor de la Neptun - oaspeții criticului literar Alex. Ștefănescu, redactor șef al revistei „România literară”, al soției sale, scriitoarea Domnița Ștefănescu, și al romancierului Marius Tupan, redactor șef al revistei „Luceafărul”, cu care au făcut, într-o ambianță destinsă patronată de o veche și frumoasă prietenie și de frământarea albastră a mării, un schimb benefic de cărți și opinii privind viața literară contemporană.

*

Librăria Uniunii Scriitorilor din Constanța a fost gazda unei duble lansări de carte: Corabia de fildeș, antologie de Ovidiu Dunăreanu și Victor Corcheș și Ocrotiți în străinătate de Radu Bărbulescu. Ambele volume au apărut la editura constănțeană Ex Ponto, despre ele exprimându-și păreri critice: prof. Ioan Popișteanu, directorul editurii, și criticii literari Corina Apostoleanu, Ileana Marin și Angelo Mitchievici. 

*

Prozatorul Constantin Cioroiu a predat aceleiași edituri romanul Singur cu Tebaida, în care autorul reconstituie universul sufletesc al adolescenții și atmosfera plină de farmec și culoare din perioada postbelică a Constanței anilor 46-47.

*

Eseistul și poetul Ștefan Cucu a definitivat și predat, tot editurii amintite mai sus, incitantul volum Scriitori contemporani, care reunește portrete literare, realizate în ultimul deceniu, ale unor scriitori din spațiul pontic.

*

Se află sub tipar, la Tipografia Ifcon, ediția a doua, revăzută și adăugită, a compendiului bio-bibliografic Scriitori de la Tomis, realizat de Ovidiu Dunăreanu. Lucrarea cuprinde pe cei treizeci și șase de membri ai Uniunii Scriitorilor din România care fac parte din Filiala „Dobrogea și este editată de revista „Tomis” cu sprijinul Ministerului Culturii.

*

Scriitoarea Hortensia Teodorescu a fost președinte al juriului la Concursul literar organizat de Fundația Culturală „Sorin Tudor”, fundație inițiată și condusă de prozatorul Costache Tudor. Participarea la concurs, exclusiv feminină, s-a finalizat cu editarea unei plachete de proză scurtă purtând titlul La țărmul cu dragoste. La festivitatea de acordare a premiilor, desfășurară în sala Cercului Militar din Constanța, alături de apropiații fundației și reprezentanții presei, au fost prezenți scriitorii: Radu Bărbulescu de la Munchen, aflat în concediu pe litoral, Victor Corcheș, Ana Ruse, Olimpiu Vladimirov, Mircea Lungu, Valentin Donici, Simion Tavitian, Geo Vlad.

*

Ofițer superior activ, cu grad de colonel, prozatorul Vasile Mizdrea se află în librării cu o nouă carte, Hotarul singurătății (Ex Ponto). Aceasta confirmă vocația sa de romancier, dovedită încă din volumele anterioare: Noaptea cocorilor albi (1985) și Jocul destinului (1998). La lansările care s-au organizat în unități militare și instituții de cultură din Constanța, autorul a fost susținut de prof. Ioan Popișteanu, directorul editurii, Ovidiu Dunăreanu, lectorul de carte și prof. Paul Prodan, directorul Tipografiei Ifcon, unde s-a tipărit romanul.