Sport și film versus istorie în viața unui adolescent bucureștean din perioada interbelică (CĂLINESCU 1933)

<
(...)
Bobby ieși de la „Lido”* cu părul încă ud de apa bazinului. De prea mare grabă, își trăsese hainele ultra-moderniste cu umeri înalți de-a dreptul peste costumul de baie, a cărui răceală jilavă o simțea pe piept și pe pîntece. „Chiulise” trei ore de al școală și se grăbea să prindă recreația mare, ca să intre neobservat la ora de muzică, în care să poată răsfoi puțin cartea de istorie, deoarece se aștepta ca Silivestru Capitanovici să le dea extemporal. Mergînd în jos pe bulevard, cu pași gimnastici, arunca ochii vicleni spre vitrinele cu furnituri de sport sau de biciclete și-i întorcea cu dezgust de la cele de cărți. Se opri însă în dreptul unui afiș lung, care anunța pentru duminica următoare, la Arene**, un meci între Spakow*** și Pavelescu****. Ajungînd la „Cartea românească”*****, examină de aproape vitrina sportivă și îndeosebi două mănuși mari de box, ca niște picioare de elefant. Și blestemă în gînd manualul de Istoria românilor pentru uzul școlilor secundare, de prof. S. Capitanovici, ce se afla în vitrina cu material didactic. Pentru Bobby, evenimentele istorice pluteau într-o ceață deasă ca aceea care cade cîteodată iarna, umplînd cu bumbac vînăt toate străzile. Confunda războiul de la 77****** cu campania din Bulgaria******* și credea în doi Mihai, Mihai Bravul și Mihai Viteazul. Era convins că Grigore Alecsandrescu******** a scris Înșir-te mărgărite********* și că Eminescu a murit de curînd**********. De altfel, tot ce data dinainte de anul 1914, anul nașterii sale, pierdea orice precizie cronologică. Iuliu Cezar*********** devenea contemporan cu Mircea cel Mare************, și Napoleon I************* cu Vlad Țepeș**************. Bobby nu era deloc sensibilla rușinea surprinderii în ignoranță, și cînd un coleg îl făcea atent asupra erorii, el răspundea incredul și indiferent, cu una din expresiile sale favorite: „Aiurea” sau „Zexe”.
În schimb, erudiția lui Bobby în materie sportivă era considerabilă, și, cititor asiduu al Gazetei sporturilor*************** și al Vremii-sport, știa pe degete toate asociațiile, toate meciurile, pe toți campionii, outsider-ii și challenger-ii. Numele lui Spakow, Axioti***************, Lucian Popescu****************, Mielu Doculescu*****************, Fulea******************, Ciocan îi erau mai familiare ca ale domnilor naționali, și gloria ringului i se părea incomparabilă. Cînd a venit Gardebois******************* a fost, se înțelege, la gară. L-a condus de asemeni pe Lucian Popescu atunci cînd a plecat la Paris să se întîlnească cu Huat********************. Putea da oricînd informații asupra vieții lui Genne Tunney********************* și Georges Carpentier********************** . Acum însă idolatriza pe Max Schmelling***********************, ale cărui fotografii le păstra cu sfințenie. Deoarece Max era logodnicul Annyei Ondra************************, interesul pentru ring se combina la Bobby cu adorația față de vedetele ecranului, cărora le colecționa fotografiile. Visul să era să sosească la Berlin a la Harry Piel*************************, pe motocicletă, atunci cînd prezența sa ar fi părut mai puțin probabilă, să facă knock-out pe Schmelling, și apoi, îmbrățișat cu admirație de Lilian Harvey**************************, Marlene Dietrich*************************** și Anny Ondra, idolele sale, să stea să se gîndească pe care s-o aleagă. În speranța unei asemenea eventualități, Bobby contempla gloria altora, Se posta în zorii zilei în piața cimitirului „Bellu”, la startul vreunei curse cicliste București-Giurgiu-București, și nu lipsea de la nici un meci de fotbal pe arenele „Ciocanul” sau „Obor”. Întrucît privește stelele de cinematograf, neputîndu-le poseda în original, le cultiva sub forma cărților ilustrate.

(...)
>

SURSA
George Călinescu, Cartea nunții, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste - nr. 45, Bucrești, p. 73-75.

NOTE M.T.
* Lido = Hotelul Lido a fost proiectat de arhitectul E. Doneaud și a fost inaugurat în 1930, dispunînd în premieră în România de bazin cu valuri artificiale. (http://adevarul.ro/news/bucuresti/poveSti-bucureSti-bazinul-valuri-lido-ultima-fita-anii-30-galerie-foto-1_50bde9267c42d5a663cfca5b/index.html#)
** Arenele Romane = Teatru de vară în stil roman, construit în 1906 pentru manifestările consacrate împlinirii a 40 de ani domnie ai regelui Carol I. (http://www.descopera.ro/descopera-in-romania/5189731-arenele-romane-povestea-din-parcul-carol)
*** Motzi Spakow (1906 București - 1980 Austria) = Campion de box al României  la categoria uşoară între 1923-1940. (http://boxrec.com/list_bouts.php?human_id=66093&cat=boxer)
**** Dumitru Pavelescu = Boxer român care a activat în perioada 1928-1938. (http://boxrec.com/list_bouts.php?human_id=58453&cat=boxer)
***** Cartea românească = Editură apărută în 1919, după Primul Război Mondial, prin fuziunea a patru edituri fondate în secolul XIX. Desființată noul regim comunist în 1948, a fost reînființată în 1970. (http://www.cartearomaneasca.ro/despre-noi/)
****** Războiul din 1877-1878 s-a desfășurat în provincia otomană Bulgaria între Rusia țaristă și Principatul României pe de o parte și Imperiul Otoman pe de alta, soldîndu-se cu obținerea independenței și a Dobrogei de către România. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/razboiul-independenta-cum-au-luptat-romanii-erau-sa-nu-primeasca-nimic)
******* Campania armatei române din Bulgaria din 1913 a avut loc în contextul celui de-Al Doilea Război Balcanic, desfășurat între Bulgaria pe de o parte și Grecia, Serbia, România și Imperiul Otoman pe de alta. România învingătoare a obținut de la Bulgaria Cadrilaterul, respectiv județele Durostor și Caliacra. (http://www.historia.ro/node/3393)
******** Grigore Alexandrescu (1810 Târgoviște / Țara Românească - 1885 București / România) = Poet și fabulist. (http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/grigore-alexandrescu-un-poet-al-virtutilor)
********* Înșir-te mărgărite = Poezie publicată în 1852-1853 de Vasile Alecsandri (1821-1890) (http://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8En%C8%99ir%C4%83-te,_m%C4%83rg%C4%83rite). Piesă de teatru de Victor Eftimiu (1889-1972) publicată în 1911 și pusă în scenă în 1912. Film lansat în 1911 de regizorii G. Brezeanu și A. Demetriade, având la bază piesa lui V. E.(http://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8En%C8%99ir'te_m%C4%83rg%C4%83rite_(film))
********** Mihai Eminescu (1850-1889).
*********** Gaius Iulius Cezar (100 î.H.-44 î.H.) = Comandant și om politic roman, cu un rol important în transformarea republicii romane într-un imperiu. (http://istoriiregasite.wordpress.com/2011/01/22/moartea-lui-cezar/)
************ Mircea cel Mare / cel Bătrân = Domn al Țării Românești (1386-1418).
************* Napoleon I Bonaparte (1769-1821) = Împărat al Franței (1804-1814/1815)
************** Vlad Țepeș (1431-1476) = Domn al Țării Românești (1448; 1456-1462; 1476) (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ajuns-vlad-tepes-cel-mai-sangeros-domnitor)
*************** Gazeta sporturilor = Cel mai vechi şi longeviv ziar de sport din România, înfiinţat în 1924. După Revoluţia din 1989, şi-a reluat numele schimbat de regimul comunist. (http://www.intactmediagroup.ro/diviziile-noastre/presa-scrisa/gazeta-sporturilor/)
**************** Gheorghi Axioti (1909-) = Campion de box al României la categoria uşoară (63,5 kg) în 1927 ? 1930. (http://boxrec.com/list_bouts.php?human_id=41216&cat=boxer) (http://luptatorii.ro/campioni-nationali/)
**************** Lucian Popescu (1912-1982) = Campion de box naţional şi european la categoriile muscă, cocoş şi pană. (http://luptatorii.ro/figuri-de-legenda-lucian-popescu-1912-1982/)
***************** Mielu Doculescu (1912-1971) = Campion de box al României la categoria supermijlocie în 1942. (http://boxrec.com/list_bouts.php?human_id=62840&cat=boxer)
****************** Mihai Fulea (1910-1982) = Boxer român care a activat în perioada 1927-1936. (http://boxrec.com/list_bouts.php?human_id=263033&cat=boxer)
******************* Georges Gardebois = Boxer francez care a activat în perioada 1928-1932, participând la Jocurile Olimpice din 1928. (http://boxrec.com/list_bouts.php?human_id=59405&cat=boxer)
******************** Eugene Huat (1907-) = Boxer francez care a activat în perioada 1926-1942, obţinând titluri naţionale, europene şi mondiale. (http://boxrec.com/list_bouts.php?cat=boxer&human_id=9894&pageID=1)
********************* James ''Genne'' Tunney (1897-1978) = Boxer american campion mondial la categoria grea în perioada 1926-1928. (http://boxrec.com/list_bouts.php?human_id=009046&cat=boxer)
********************** Georges Carpentier (1894-1975) = Boxer francez care a activat în perioada 1926-1908, câştigând titlul european. (http://boxrec.com/list_bouts.php?human_id=10604&cat=boxer&pageID=1)
*********************** Max Schmelling (1905-2005) = Boxer german campion mondial la categoria grea în perioada 1930-1932. (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/527745/Max-Schmeling)
************************ Annya Ondra / Ondrakova (1902 Tarnow / Austro-Ungaria [Polonia]- 1987 R.F. Germania) = Actriţă cehă care a jucat în filme din perioada 1920-1957. (http://www.imdb.com/name/nm0648565/)
************************* Harry (Heinrich) Piel (1892 - 1963) = Actor, scenarist, regizor și producător de film german. (http://www.imdb.com/name/nm0682176/bio?ref_=nm_ov_bio_sm)
************************** Lilian Harvey (1906 Anglia -1968 Franța) = Actriță anglo-germană. (http://www.imdb.com/name/nm0367613/bio?ref_=nm_ov_bio_sm)
*************************** Marlene Dietrich (1901 Germania - 1992 Franța) = Celebră actriță și cântăreață germană. (http://www.imdb.com/name/nm0000017/)

Gigantul boxer român Gogea Mitu (1912-1935) (OCHIALBI 1982)

Conform Almananhului boxului din 1947, Gogea Mitu, pe numele adevărat Gogu Ștefănescu, s-a născut la 14 iulie 1912 în satul Mîrșani din județul Dolj. 
În 1935 măsura 2,25 m și cântărea 130 kg, fiind denumit de presă „noua cometă a boxului românesc”.
Din cauza sărăciei plecase de foarte tânăr la București, unde prin statura sa devenise un număr de atracție la bâlciul din Târgul Moșilor. Stătea într-un cort 10-12 ore pentru a fi văzut de șirul nesfârșit de spectatori, care plăteau 5 lei pentru biletul de intrare.
Antrenorul de box Mihai Fulea (1910-1982), care l-a cunoscut pe Gogea Mitu, i-a povestit ziaristului sportiv Paul Ochialbi că la 21 de ani viitorul boxer s-a angajat hamal în gară.
Și Ochialbi, în copilăria sa, a avut ocazia să-l vadă în 1935 pe Mitu. Acesta venise să-și facă un costum la croitorul Georgescu, care avea atelierul lângă hotelul Select de pe strada Sfinților. Întâmplător sau nu, momentul a fost imortalizat de un fotograf, a cărui realizare profesională a fost plasată în vitrina atelierului, unde fusese scris textul: „Aici își face haine uriașul boxer Gogea Mitu”.
Cel care l-a inițiat pe gigant în tainele pugilatului a fost italianul Umberto Lancia (1904-?), care a boxat în România în 1926-1932 și care l-a încurajat că-l poate învinge pe celebrul său compatriot Primo Carnera.
Cu ocazia unui antrenament în sala CFR a căpătat și porecla de Gogea Mitu. Un boxer de categorie inferioară, văzându-l la lucru, ar fi zis: „Ce gogea-mi-te pugilist?”.
Secundul lui Lancia, Dinu Dobre de la CFR, l-a salvat de la înec pe Mitu, care, după un antrenament prin parcul Herăstrău, a încercat să se bălăcească în lac, fără să știe să înoate. Au plecat apoi pe Calea Victoriei, dar mulțimea care l-a recunoscut a blocat circulația. Au încercat să ia un taxi, dar s-a dovedit neîncăpător pentru uriaș. Apoi au mers la fostele Galerii ale Blanduziei, la magazinul de articole sportive al lui Vișineanu, pentru a-i comanda o pereche de ghete de box mărimea 56, unde iarăși lumea s-a adunat pentru a obține un autograf.
Primul meci l-a disputat în 1935, pe arena Venus din București, unde l-a pus la pământ pe italianul Grizzo. Apoi, la ringul GIB, l-a făcut K.O. pe un alt uriaș, pe greul român Dumitru Pavelescu, în urma unei dispute dramatice.
Imediat, Lancia a început să primească oferte pentru meciuri în străinătate. La Paris Mitu a încheiat la egalitate întâlnirea în 6 reprize cu colosul Bergman de 2,05 m. Ca urmare a devenit o celebritate prin resaturantele capitalei franceze, unde era plimbat cu mașini descoperite.
Dar în timp ce se pregătea pentru un turneu în Italia și SUA, a contractat o pneumonie după un antrenament, care a evoluat în tuberculoză. A revenit în România, dar în pofida îngrijirilor medicului federației de box, Puiu Stroescu, Gogea Mitu a decedat la 22 iunie 1936, deoarece nu avea plămânii dezvoltați pentru fizicul său. 


SURSA
Paul Ochialbi, 8,9,10...out!, Sport-Turism, București, 1982, 15-18.

„România NATO” (ISPAIM 1999)

 Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, România NATO. Parteneriat și cooperare, Ed. Militară, București, 1999

7 secretar de stat pentru politica de apărare Ion Mircea Plângu, Cuvânt înainte 

13 1.col. Nicolae Uscoi, România și accederea într-un NATO în transformare

22 2.I. M. P., România și accederea într-un NATO în transformare

28 3.Constantin Dudu Ionescu, Parteneriatul pentru pace - parteneriat pentru democrație

36 4.dr. Ioan Mircea Pașcu, Securitatea europeană și extinderea NATO

39 5.George Niculescu, Elemente ale noului concept strategic al NATO

43 6.gl. bg. dr. Mihail E. Ionescu, Componenta militară a strategiei României pentru aderarea la NATO

56 7.gl. bg. dr. Simion Boncu, Relațiile militare ale României cu statele membre și partenere

73 8.dr. Adrian Pop, Funcțiile NATO în era bipolară și după

82 9.col. dr. Constantin Moștoflei, Extinderea NATO și exigențele aderării la Alianță

90 10.Lucian Vreja, NATO și pacea Europei

104 11.Adina Tăgârță & Ana Serafim, Importanța Parteneriatului pentru Pace la întărirea stabilității și securității europene

115 12.cpt. Vasile Murariu, Procesul de adaptare internă și externă a Alianței Nord-Atlantice la provocările noului mediu de securitate internațională

125 13.col. Ilie Tănase, Reforma și modernizarea armatei României din perspectiv aderării la NATO

136 14.lt.col.dr. Ștefan Pâslaru, Evoluția relațiilor România-NATO

150 15.lt. col. Mihai Velea, Participarea Armatei României la acțiuni sub egida Parteneriatului pentru Pace

160 16.Lt. cdor Cristian Mureșeanu, Realizarea interoperabilității Armatei Române cu structurile NATO

173 17.lt. col. Teodor Repciuc, Transparența politicii de apărare și a bugetului Ministerului Apărării Naționale

187 18.Șerban Pavelescu, Buna vecinătate - factor important în asigurarea integrării României în NATO

197 19.Conceptul Strategic al Alianței Nord-Atlantice (Washington, 23-24 aprilie 1999)

217 20 Planul de acțiune pentru aderare (MAP)

217

„icarii din Carpați” (UCRAIN & CRĂCIUN 1986)

 Constantin Ucrain & Dumitru Crăciun, Icarii din Carpați, Scrisul Românesc, Craiova, 1986, 248 p.

Autorii au reunit în volum biografii ale celor mai importanți zburători români începând cu a lui Traian Vuia (1906) și până la al doilea război mondial (1944-1945), precum și a primului cosmonaut român Dumitru Prunariu (mai 1981). Marea majoritate a acestor pionieri ai aviației române, inclusiv femei, au fost piloți militari. Deoarece cartea a apărut în timpul regimului comunist, evenimentele referitoare la frontul antisovietic (22 iunie 1941 - 23 august 1944) nu au fost incluse în carte. În mitologia greacă, sculptorul și arhitectul Icar a evadat din labirint cu două aripi din pene lipite cu ceară, dar este pedepsit pentru descoperirea zborului de către zeul Helios care topește ceara și-i provoacă moartea prin cădere.

7 Prefață

9 Cuvânt înainte

12 Traian Vuia - realizatorul zborului mecanic

21 Aurel Vlaicu, părintele aviației române

45 Prima jertfă a aviației române (Gheorghe Caranda)

48 Pilot și constructor de avioane (Ștefan Protopopescu)

54 Un nume de prestigiu al aviației române (Gheorghe Negrescu)

61 Aviator și prozator (Mircea Zorileanu)

65 Constructor de avioane și conducător al unei întreprinderi aeronautice românești (ing. Grigore Zamfirescu)

69 Prietenul lui Vlaicu (Gheorghe Neghel)

71 Prima româncă aviatoare (Elena Stoenescu Caragiani)

76 Voluntarul de la Verdun (Ion Romanescu)

81 De la timona navei la manșa avionului (Constantin Pavelescu)

83 Prima și ultima misiune a observatorului aerian (Iuliu Tetrat)

86 Fotograf aerian și pilot (Constantin Gonța)

89 O viață dedicată propășirii aviației române (Andrei Popovici)

97 Maestru în reglarea tirului artileriei (Tănase Rotaru)

100 Șoimul de la Mărășești (Vasile Craiu)

103 In „Icar” pe Câmpia Libertății din Blaj (Vasile Nicolescu)

108 Veteranul la datorie (Ion Peneș)

111 Doi aviatori din nordul Moldovei (Adrian Bădescu și Adrian Adamiu)

115 Observator aerian și pilot neînfricat (Gheorghe Stîlpeanu)

122 Urmașul pandurilor olteni (Romeo Popescu)

128 Pilot încercător (Octav Oculeanu)

134 Zburătorul cu proteze la ambele picioare (Gheorghe Bănciulescu)

140 Un temerar al văzduhului (Petre Ivanovici)

145 Un aviator român căzut în India (Radu Reller)

151 Performanțe ale aviatorilor români în survolarea continentelor Asia și Africa

172 Compozitorul înălțimilor (Ionel Fernic)

178 Un aviator român cucerește și inimile americanilor (Alexandru Papană)

187 Amazoana cerului azuriu (Smaranda Brăescu)

192 Mesagerii României (Ștefan Mateescu și Constantin Cantacuzino)

197 Zburătorii de la Ziliștea și Boteni 

201 Aviatoarele (Mariana Drăgescu și Virginia Duțescu)

206 O aripă frântă (Dan Ștefănescu)

209 Pilotul avionului 106 (Vasile Năsturaș)

212 Salvarea pilotului (Lazăr Munteanu)

215 Taina dealului Bobâlna (Toma Lucian)

219 Cu prețul vieții (Vasile Scripcaru)

223 Deminorii (Marin Ionescu și Ioan Cinciu)

226 Eroul de la Someșeni (Traian Dîrjan)

232 În flăcări asupra dușmanului (Gheorghe Mociorniță)

235 Primul „Icar” al României în Cosmos

„Virgil Teodorescu” („TOMIS” 1984)

 ?, Virgil Teodorescu, „Tomis”, Constanța, iunie 1984

Poetul Virgil Teodorescu s-a născut la 15 iunie 1909 în comuna Cobadin din județul Constanța. În acest început de vară aniversează 75 de ani. Activitatea de creație literară a început-o încă de pe vremea când era elev la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța. Opera sa poetică se derulează, așadar, de-a lungul a peste cinci decenii.

- Stimate Virgil Teodorescu, în ultimii ani am stat deseori de vorbă despre viața și creația dv.  Acum, în acest moment aniversar, v-aș propune să facem o scurtă retrospectivă. Deci, cu ce să începem?
+ Să zicem, cu debutul meu ca poet. Dacă ar fi să păstrez un criteriu strict cronologic, am debutat prin anul 1926, în Anuarul Liceului „Mircea cel Bătrân” din Constanța, unde eram elev. Al doilea debut, și poate cel real, s-a produs în 1928, când Tudor Arghezi mi-a publicat un număr destul de mare de poezii în prima serie a Biletelor de papagal, poezii pe care le-am semnat cu pseudonimul Virgil Rareș. Eu nu l-am cunoscut niciodată personal pe Arghezi, dar cel de-al doilea debut al meu a fost marcat de influența poeziei sale. Al treilea debut s-a produs în 1932, când împreună cu Tașcu Gheorghiu și Mircea Pavelescu, am scos la Constanța, revista Liceu. 

- Ajungem astfel la apariția primului volum de poezie semnat de Virgil Teodorescu.
+ Da. „Blănurile oceanelor”, publicat în 1945. Apoi au urmat mereu alte volume de poezii originale sau traduceri. Cred că sunt peste 20 la număr.

- Dintre toate cărțile publicate de dv., care vă este cea mai apropiată sau care satisface cel mai mult exigențele dv.?

+ Mi-ar fi foarte greu să decid. Fiecare carte, de la scriere până la apariție, are istoria ei strâns legată de evenimentele și transformările ivite în societate, în gândire, în lupta dintre contrarii și de câte alte lucruri mărunte din viața de toate zilele. Uneori nu-mi place cartea în întregime, ci numai unele poeme din ea. Un lucru pot spune cu precizie: cărțile mele sunt unele lângă altele și se întâlnesc toate la țărmul mării, căci, la urma urmei, am trăit și trăiesc viața mării. Este firesc, am descoperit lumea privind-o printr-o fantastică fereastră dintre Dunăre și Marea Neagră, iradiant ax de rotire a fanteziei, observației și sensibilității mele.

- Care socotiți că este locul poetului în societate, printre semenii săi?

+ Eu îl văd undeva înainte, nu în frunte (asta e altceva), chiar înaintea locului său propriu. El este chemat să dea impuls schimbărilor radicale la care aspiră, cu alte mijloace decât fac toți oamenii, plecând de la activitatea care îi este proprie. Imaginația poetului sau, cu alte cuvinte, forța lui de invenție se va feri să urmeze un itinerar artificial. Unui poet care se îndoiește de realitatea concretă i se atrofiază puterea de penetrație. Să nu uităm că el este acela care, deformând cu precizie, provoacă întâlnirea omului cu el însuși. 

- Dacă am vorbit despre poet, să vorbim și despre poezie.

+ Am considerat întotdeauna poezia un realism deschis, adică o excepțională reflexie a realului, nu în oglinda apei, ci în adâncul pământului, acolo unde își are lăcașul lava incandescentă înainte de a izbucni la suprafață, acolo, unde se află, probabil, ca o cicatrice palidă, imensa prăpastie din care s-a desprins luna. Am socotit de datoria mea să ofer societății un sistem de gândire poetică nou, care respinge tot ce era defunct sau în stare de putrefacție. Această gândire nu poate fi altfel decât activă, căci ea duce o luptă neobosită și crâncenă cu tot ce este vechi, favorizând apariția și dezvoltarea germenilor noului. Am mai spus-o și o repet: orice artist este exponentul epocii sale, iar opera sa nu face decât să exprime epoca; așadar, o artă nouă nu se poate naște cu prețul sacrificării rolului activ al cunoașterii, nici cu prețul uzurpării așa zisei „subiectivități”, pentru că poezia fără subiectivitate este o poezie fără poet și duce, fără putință de scăpare, la formalism.  

- Cum apreciați actul de creație?

+ După mine, creația nu poate fi altceva decât o experiență de viață. Imaginea nu poate fi altceva decât o experiență socială cristalizată.

- Iar expresia poetică, limbajul?

+ Fără el, această experiență de viață rămâne lipsită de valoare. Consider limbajul nu numai mijlocul principal al expresiei poetice, ci o construcție concretă, dacă vreți, un imens glob de cristal în continuă rotire. Cuvântul are aceleași atribute, pentru mine, ca apa, focul, pământul, aerul, care, atunci când dispar, dispare și viața. Cuvântul nu îmbătrânește niciodată. 

- De fapt, toate acestea constituie exprimarea unei profesiuni de credință...

+ Desigur, dar să nu credeți că mă închin limbajului în calitate de limbaj, așa după cum nu mă închin nici tehnicii artistice în sine. Geneza poeziei mele - așa cred și așa concep eu - vine de departe, din noaptea boreală a poemului și tinde spre o primăvară fabuloasă. 

- Ce părere aveți că, în genere, critica literară v-a numit poet suprarealist?

+ Pe această temă s-ar putea discuta mult. Părerile pro și contra sunt numeroase. Totuși, aș dori să spun că suprarealismul nu trebuie confundat cu alte curente de avangardă, aproape contemporane cu apariția lui... Tehnicile suprarealismului sunt extraordinar de fecunde, dar trebuie folosite în diversitatea lor omogenă, în slujba aceluiași scop. Aparțin acelei generații de poeți care continuă și azi să fie animați de dorința eliberării totale a expresiei umane, de dorința de a detecta acel imens teritoriu traversat de fluviul heraclidian, în care caracterul contradictoriu al termenilor, disimulați în propria lor esență, transformă, printr-o secretă mișcare de levitație, elementul fluid într-un neîntrerupt poem al mișcării, cu mii de fețe. Având drept ax central această concepție, un grup de poeți am alcătuit în perioada interbelică, grupul suprarealist român, care s-a impus, apoi, pe plan mondial. Odată cu apariția primului volum, critica mă socotește integrat momentului suprarealist al literaturii române.   

- Să ne reîntoarcem la Pontul Euxin. Marea v-a tălăzuit întotdeauna gândurile spre limanurile poetice...

+ Așa a fost și așa va fi mereu, pentru că toată ființa mea, respirația mea se trage de acolo, este acolo unde am văzut lumina zilei, unde mi-am petrecut copilăria și tinerețea, unde am învățat, unde am iubit, unde am intrat - tânăr fiind - în mișcarea revoluționară a tineretului în anii ilegalității. Tot ce am trăit și am făcut în acești 75 de ani este organic legat de pământul natal, de acea fereastră de vis dintre Dunăre și mare. Am iubit dintotdeauna pământul Dobrogei și cu atât mai mult îl iubesc acum: sunt mândru și fericit când văd Dobrogea de azi, acest adevărat miracol al României socialiste. Nu că aș vrea să-l imit pe Eminescu, dar poate vă amintiți că într-un poem al meu intitulat „Mare nostrum” a scris următoarele versuri: „Acesta este patul pe care aș vrea să dorm / să dorm cumplit și să visez enorm / (...) / această suprafață de nesfârșit orgoliu / este castelul meu de vis și doliu / magnetică arenă, la fiecare leghe / pierea decorticat un turn de veghe”.