Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta Jean. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Jean. Afișați toate postările

vineri, 16 aprilie 2010

Artiști ai Teatrului Fantasio Constanța (LĂPUȘAN 2010)

 Aurelia Lăpușan & Ștefan Lăpușan, Valori ale culturii de masă în Dobrogea. Școala Populară de Arte și Meserii, Constanța, 2010

(...) „(...) Chiar dacă n-au fost angajați permanenți ai Teatrului Fantasio, o pleiadă de artiști valoroși din țară ne-au onorat cu prezența lor. Dintre aceștia, Margareta Pâslaru. Mama sa, Magda Dimitriu-Bârlad, apreciată soprană de operă, crescută în casa lui Beniamino Gigli (1890-1957), celebrul tenor italian, a fost un timp corepetitoare la Teatrul Liric. Multe din creațiile mele au fost lansate de M. P., devenind șlagăre. „Ale tale”, pe care împreună cu Dan Spătaru l-a prezentat la Festivalul internațional de la Varadero - Cuba, a primit Marele Premiu. După doi ani, acest cântec a fost preluat și cântat pe scena Festivalului Cerbul de Aur de către Julio Iglesias.”

M. D. B. a fost corepetitoare la Școala Populară de Artă. Era fiica sculptorului  Ion Dimitriu Bârlad, autorul bustului lui Ion N. Roman.

La fel de statornici colaboratori au fost: Marina Voica, Corina Chiriac, Angela Similea, Ș. Hrușcă, V. Șeicaru, A. Jula, Miron, Doina Badea, Nicolae Nițescu, Aurelian Andreescu și mulți alți artiști de mare valoare. De asemenea, împreună cu Jean și Gelu și ceilalți comici ai teatrului în multe spectacole au obținut succese pe scenă la Fantasio: Amza Pellea, Dem Rădulescu, Marin Moraru, Nae Roman, N. Stroe, Mircea Crișan, Stela Popescu și mulți alți valoroși artiști.

La 1 aprilie 1969 s-a înființat Teatrul de Revistă Fantasio Constanța, cu administrația și atelierele în fostul sediu de pe bd. Ferdinand.

În 1975, a fost creată Secția de Teatru Muzical pentru Copii și Tineret cu Sorina Braun, Elena Iacob, Mioara Fraum, Petrișor Tănase, Vasile Bota, Rodica Țocu. Pentru a diversifica ceastă secție, s-a angajat în 1985 formația vocal instrumentală Euxin și încă trei soliști vocali, cu care a început organizarea de concerte rock.

sâmbătă, 1 decembrie 1984

„Mlădițe dobrogene” („TOMIS” 1984)

 O. Dunăreanu, Mlădițe dobrogene, „Tomis”, Constanța, 1984

Cenaclul elevilor și șoimilor patriei, îndrumat cu dăruire și pricepere de poetul Petru Vălureanu, și-a înscris în palmares în ultima lună o paletă bogată de manifestări. De la obișnuitele ședințe de lucru de duminică dimineața în cadrul cărora au citit Amelia Doiciu, Cristian Munteanu și Adriana Andronic în șezătorile literare omagiale („Laudă muncii, tinereții și primăverii”) s-a ajuns la organizarea unor instructive dialoguri de lucru cu poetele Ileana Jean și V. Stănei. Invitat de Șc. gen. nr. 28, cenaclul a realizat un moment emoționant, de mare frumusețe artistică - „Omagiu lui Nichita Stănescu”. Fructuosul schimb de experiență întreprins la cenaclul „Tinere condeie” al Șc. gen. nr. 11, condus de prof. M. Chiotoroiu, a încununat reușita acestor manifestări.  Este de remarcat și contribuția substanțială adusă la desfășurarea ședințelor de grupul muzical folk „Hyperion”, îndrumat de prof. Gabriela Sauciuc. Buletinul „Mlădițe dobrogene”, editat de Consiliul Județean al Pionierilor și Șoimilor Patriei și Secția pentru Copii și Tineret a Bibliotecii Județene, publică trimestrial versurile și lucrările de artă plastică ale membrilor cenaclului. Semnalăm în ultimul număr poemele lui Traian Rus, o speranță a cenaclului.

sâmbătă, 31 martie 1984

Cenaclul Poesis din Constanța (DUNĂREANU 198?)

 O. Dunăreanu, Poesis, „Tomis”, Constanța, 198?, martie

(...) POESIS al Casei Corpului Didactic, condus de apreciatul profesor Florin Pietreanu. Toate acestea, cât și prezența membrilor săi cu versuri, proză, articole de istorie și critică literară, teatru în revistele Tomis și Luceafărul, în emisiunile de la radio, la șezători în mijlocul elevilor din licee, în rafturile librăriilor, ca și Concursul de poezie organizat anual - îi configurează Poesisului un profil distinct în viața literară constănțeană. Paleta bogată a activităților sale - lansări de noi volume, întâlniri cu publicul, unde sunt invitați cunoscuți scriitori din Dobrogea și din țară etc - în ultimul timp a fost dominată de ședințele de lucru în care au citit poezie profesorii Ileana Jean, F. P., Dan Iorga, Veronica Stănei și eleva Mona Monescu. Acuratețea comentariilor critice a fost asigurată cu aplomb și finețe de intervențiile profesorilor Emilian Ștefănescu, Victor Corcheș, I. J., Eugenia Vâjiac, Alex Prundea, F. P.., Aurel Dumitrescu, George Căpriță, Victoria Gavrilescu, Hortensia Teodorescu, Ion Crudu, Dan Jugănaru și Maria Vild. Între 1 și 3 martie, cenaclul a participat - prin președintele lui - la Consfătuirea pe țară a cenaclurilor și cercurilor literare de la Focșani. Printre acțiunile de interes aflate pe agenda de lucru pe acest an, semnalăm iubitorilor de literatură lansarea celei de a doua ediții a Concursului de poezie și editarea unei noi culegeri literare în cinstea celei de a patruzecea eliberări a patriei noastre.

miercuri, 21 iunie 1972

„Teatrul de revistă Fantasio” (GEORGESCU 1972)

 Sașa Georgescu, Teatrul de revistă „Fantasio”, „Litoral”, Constanța, 1972, ?

Teatrul de revistă „Fantasio”, invitatul revistei... „Litoral”? Dar de ce nu? La urma urmelor, suntem frați cel puțin după numele de familie, revistă facem noi, revistă scot dumnealor. Am fi vrut noi, cei de la „Fantasio”, să scriem un număr întreg al revistei „Litoral”. Dar cum nu ne pricepem nici la buletin meteorologic, nici la „memento” ( cu cinematografele ar fi mai greu pentru că, oricum,  de câțiva ani, la „Progresul” din Constanța tot „O floare și doi grădinari” rulează în permanență), nu suntem pricepuți nici la cuvinte încrucișate, iar în privința rubricii de „Umor” e de ajuns să ne vedeți spectacolele ca să vedeți că de-abia avem pentru noi! Ne mulțumim deci cu o singură pagină. Și dacă colegii noștri de la „Litoral” n-o găsesc reușită, să poftească dumnealor pe scenă să cânte cuplete.


Impresiile delfinului Harley

De câteva luni de zile, simpaticul tânăr cu maletă albastră își închipuie că mă dresează, dar în realitate eu sunt cel care-l dresez pe el; este de ajuns să arunc o minge și el, prin reflex condiționat, mi-aduce un (...). Toate bune și frumoase până de curând, când, fără nici un fel de anunț prealabil, am fost pus să fac ore suplimentare în afara celor cinci reprezentații pe care le dau (mai mult eu, că Nasta trage un chiul de parcă ar fi lucrat în nu știu care minister) s-a mai adăugat un spectacol organizat de Teatrul „Fantasio” și, vrei nu vrei, participi că ești pus pe afiș.

La început m-au cam supărat luminile reflectoarelor, dar vorba aia, „se învață... delfinul cu orice”. Undeva, pe un colț al scenei, sunt niște îmbrăcați frumos care fac un zgomot nebun și se pare că zgomotul ăsta se cheamă la oameni muzică. În schimb, delfinițele, care dansează mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate, sunt tare drăguțe și chiar m-am îndrăgostit de una din ele care rotește capul mai ceva decât mă rotesc eu sub apă. Pentru la iarnă am vorbit cu delfinul mai mare de la Teatrul „Fantasio” (Aurel Manolache) și i-am propus să vin să joc și al sediu. Pentru asta nu-i nevoie decât să mi se facă un bazin care ar putea fi pus pe noua scenă în curs de construire. În nici un caz în hol, care, oricum, e atât de mic încât n-au loc nici spectatorii.

Harley

pentru conformitate S. G.


Gelu Manolache: Când ești de 400 de ori Săracu Gică

Astăzi voi fi pentru a 400 a oară Săracu Gică. În ziua precedentă, nici eu, nici colegii nu ne-am imaginat că modesta noastră comedie muzicală va avea o viață atât de lungă. Cu atât mai mult cu cât piesa, în forma ei inițială, reprezentată acum trei decenii, cu participarea prestigioasă a lui Vasile Vasilache, nu a atins 100 de reprezentații. 

Rolul meu în piesă este un rol (...) pentru un artist de comedie; toate poantele cad la parteneri. Greu - au zis gurile rele - pentru că nu este ușor să faci curte în fiecare seară primei tale neveste, adică (...) - Valy Manolache.

De-a lungul sutelor de spectacole am fost Săracu Gică la Constanța, la Eforie, la București și în mai toate orașele mari ale țării și chiar și în îndepărtatele Tel Aviv și Haifa. Dar de fapt (nimeni nu știe!) am fost Săracu Gică cu mult înainte să joc în spectacol: pe buletinul de identitate nu e scris Manolache Gelu, ci Manolache... Gică!


Jean Constantin vă oferă o rețetă culinară

Pentru că litoralul este plin de gurmanzi care aleargă zadarnic după rețeta „bucătarului (...)” care pretutindeni tot „Escalop de ciuperci” este, îmi voi permite, cu voia dumneavoastră, să vă dau rețeta unui preparat culinar de mare calitate, ușor de realizat și cu rezultate bune.

Se ia jumătate de kg de brânză de oi, care oricum tot de vaci este, și se freacă cu trei gălbenușuri de ou și cu unt. Se adaugă mărar, muștar și gem de coacăze. Se rade peste acest amestec puțin parmezan și se adaugă doi stavrizi necurățați. Se face o pastă omogenă care se introduce într-un vas de Jena care merge la cuptor. Se lasă la foc potolit jumătate de oră, după care se răcește la frigider două ceasuri. Se servește la masă pe toasturi de pâine prăjită, anunțându-se în prealabil salvarea.


Interviu imaginar cu Aurel Manolache

-Sunteți directorul unui teatru de divertisment. Această situație v-a influențat caracterul?

+Desigur, oricine mă cunoaște știe ă sunt un om vesel, mereu bine dispus.

-Noi n-am observat, dar în sfârșit... Care este explicația artistică a palorii care apare pe fața dv., uneori, în timp ce dirijați?

+Este un semnă că sunt mulțumit de felul cum sună orchestra, în special când un suflător cântă Do în loc de Si. De asemenea, pe față mea se citește atunci bucuria pentru că am observat din nou că lipsesc doi balerini și că s-au ars trei becuri din hol.

-Cum ați compus piesa „Ale tale” și de ce este intitulată astfel?

+În textul cântecului se spune „ale tale sunt toate bucuriilor” și această idee mi se potrivea de minune. Nici nu știți câte bucurii are un director de teatru de revistă, care bucurie...

-Ce proiecte de viitor aveți?

+Să fiu în viață.