***, [Dicționar al scriitorilor dobrogeni contemporani], „Tomis”, Constanța, iulie 1985
Înființată în anul 1966, în climatul de largă deschidere politică, socială și culturală generat de Congresul IX al Partidului Comunist Român - eveniment crucial în istoria României socialiste - revista Tomis constituia o apariție necesară în spațiul pontic. Ea se înscria, pe de o parte, în seria eforturilor anterioare ale unor generoși intelectuali progresiști, care s-au străduit să mențină vie flacăra spiritualității românești pe pământul încărcat de istorie al Dobrogei, iar pe de altă parte, se definea ca o tribună a actualității socialiste fierbinți, dominată de spectaculoase transformări social-economice și politico-culturale.
De la primul număr, pe întreg parcursul celor 20 de ani de apariție, revista a căutat să-și îndeplinească menirea de martor al mutațiilor fundamentale petrecute în Dobrogea, în toate domeniile vieții, înregistrând, în manieră specifică, pulsația înnoirilor socialiste și, în același timp, a încercat să fie cutia de rezonanță a evenimentelor complexe petrecute pe plan național.
Desigur, în primul rând revista a năzuit să ofere creatorilor de literatură și artă prilejul unei vii confruntări cu publicul, iar tinerelor talente ocazia de a se exprima, afirma și pătrunde în circuitul național al valorilor.
Faptul că, în cei aproape 20 de ani, „TOMIS” a format, a sprijinit și a impus poeți, prozatori, autori dramatici și critici literari care au exprimat plenar specificul spiritual emanând din noile realități de la țărmul românesc al Mării Negre este un adevăr incontestabil. Prezentul Dicționar al scriitorilor dobrogeni contemporani demonstrează cu prisosință că revista își împlinește menirea. Articolele apărute până în prezent în Dicționar... și cele ce vor urma alcătuiesc un summum de autori, titluri și alte date care constituie tot atâtea dovezi ale angajării scriitorilor dobrogeni în miezul fierbinte al epocii în care trăiesc.
Prozatori, reporteri și publiciști (unii dintre ei manifestându-se în mai multe genuri) cum sunt: Constantin Novac, Marin Porumbescu, Eugen Lumezianu, Nicoleta Voinescu, Nicolae Fătu, Eugen Acasandri, Jean Nedelcu, Simion Tavitian, Constantin Cioroiu, Ion Faiter, Hortensia Teodeorescu, Valentin Sgarcea, poeții Nicolae Motoc, Arthur Porumboiu, Carmen Tudora, Octavian Georgescu, Vasile Cojocaru, Sanda Ghinea, George Mihăescu, Cristian Pricop, Florin Pietreanu, Aurel Dumitrescu, Ileana Jean, Eugenia Vâjiac, criticii și istoricii literari Marin Mincu, Alex. Ștefănescu, Enache Puiu, Al. Protopopescu, Mirela Roznoveanu sunt astăzi nume care se bucură de recunoașterea publicului, mulți dintre aceștia dobândind sufragiile criticii.
Acestora le urmează o serie de tineri autori „crescuți” și afirmați la „școala” revistei „TOMIS”, pregătindu-se pentru debutul editorial, din care amintim pe Ovidiu Dunăreanu, Ion Roșioru, Nistor Bardu, Doina Jela, Gabriel Rusu, Vladimir Bălănică - prozatori, Sorin Roșca, Ion Dragomir, Mircea Lungu, Ioan Florin Stanciu, Ștefan Cucu, Radu Șoiu, Cătălin Crețu-Cucu, Ilie Marian - poeți ș. a. m. d.
Desigur, considerațiile despre neodihna oamenilor de litere dobrogeni de a surprinde „focul viu” al acestor ani eroici pot continua, dar nu avem acum spațiul necesar să o facem. Ceea ce trebuie remarcat, ca o constantă a muncii lor creatoare, este profunda lor implicare în efortul uriaș al poporului nostru de a construi cât mai durabil și mai frumos, pe pământul străbun al României socialiste, o epocă de progres și civilizație, cum n-a mai fost alta - EPOCA CEAUȘESCU.
Născut la 21 septembrie 1918 în localitatea Solești, județul Vaslui, într-o familie de medici. Rudă cu scriitorul Anton Holban. Urmează școala primară în Codăești-Vaslui și Liceul internat „C. Negruzzi” din Iași. Studiază trei ani la Facultatea de Electrotehnică din Iași. Licențiat al Facultății de Medicină din Iași. În prezent este medic radiolog la Policlinica nr. 1 Constanța. Își manifestă pasiunea pentru literatură în cenaclul liceului. Din acei ani datează un studiu asupra lui Luigi Pirandello și primele încercări lirice. Dar preocupările sale literare vor fi sporadice. De-abia din anul 1968 începe să scrie constant și să colaboreze la ziarele „Delta”, „Dobrogea nouă” și „Litoral” cu note și reportaje turistice. În 1972, revista „Tomis” îi publică prima proză, Pictorița, continuând în a-l menține printre colaboratorii apropiați. Ca medic, desfășoară din 1943 o laborioasă activitate științifică, semnând studii de specialitate în diferite reviste medicale.
Echilibrate, scrise într-un stil agreabil, îmbinând inspirat elementul fantastic cu cel realist, schițele, povestirile și reportajele sale turistice configurează o lume care stă sub zodia plasticității, a legendelor (reînviate sau pur și simplu inventate) și a unei frumuseți feerice.
Cărți publicate: Pe urmele solarienilor (proză), București, Cartea Românească, 1980.
„În afară de fluența narațiunii și de inventivitatea epică, există (în Pe urmele solarienilor - n. n.) și un filon julesvernian; reușita constă în realizarea unor plastice descrieri de natură. În limba sa plină de <dulceață>, prozatorul înfățișează un fel de diorame încântătoare”.
(Alex. Ștefănescu, „Tomis”, nr. 2, mai 1982)
Autograf
„Pășim pe dale de piatră, unele înclinate, altele perfect orizontale, ca tăbliile unor mese. În apropiere de Consulul Mare, urcușul e pieptiș. Ne strecurăm prin crăpături adânci, adevărate canioane miniaturale și, după un ultim efort, ajungem pe creastă. De aici ne rotim privirea de jur împrejur. Muntele, ridicat, stingher, domină toate înălțimile din preajmă. În vale, ca niște sate de păpuși, se văd localitățile Izvoarele și Iulia. Departe, spre nord, se zăresc satele ca de cretă ale satului Alba, dincolo de care se ridică alte pante hercinice împădurite. Spre apus tremură în zare un abur care ne lasă să ghicim că acolo, după dealuri, curg apele Dunării.”
Radu Holban
Născută la 28 ianuarie 1937, în Constanța. Studii elementare și liceale terminate în orașul natal. Absolventă a Facultății de limbă și literatură română - Universitatea București. Profesoară la Liceul Economic și de Administrație Publică din Constanța.
Descoperită de Geo Dumitrescu, debutează cu versuri în revista „Luceafărul”. Ca membră a cenaclului „Poesis” al cadrelor didactice din oraș, este prezentă cu poeme în culegerea Reflexe marine, editată în anul 1979. Revista „Tomis” o publică și o susține cu consecvență, impunând-o în scurt timp ca pe o poetă cu o disponibilitate a spiritului deosebită, care scrie o poezie frustă, de un optimism contagios, bogată în metafore.
Cărți publicate: Steag de nesomn (versuri), București, Litera, 1980.
„Poezia la care, se pare, aspiră Elvira Iliescu (în Steag de nesomn - n. n.) poezie profund morală, deloc idilică, dar impregnată de un optimism robust, va fi totdeauna de partea vieții. Ea va trebui probabil să se constituie într-un centru energetic de unde pot fi declanșate, riguros controlate (...) tensiunile purificatoare. (...) Efectul unei astfel de poezii cu adevărat ar fi de a tempera viața reală, de a o pune la adăpost de banalitate..., de a schimba prejudecățile, de a o umaniza.”
(Nicolae Motoc, „Tomis”, nr. 4 dec. 1980)
Născută la 1 decembrie 1933, în comuna Cumpăna, județul Constanța. Studii liceale la Constanța (9153). Absolventă a Facultății de Filologie, Universitatea București (1958). Profesoară de limba și literatura română la Liceul „Mihai Eminescu” din Constanța.
Membră a cenaclului literar constănțean „Poesis”. Colaborează la caietele lirice scoase de acesta: „Reflexe marine” (1979) și „Solilocuri pontice” (1981).
CĂRȚI PUBLICATE: Vasul Danaidelor (versuri), București, Litera, 1982.
AUTOGRAF
Corsi e ricorsi
Este o acvilă trecutul (...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu