„Viața culturală constănțeană” („TOMIS” 1986)

 ***, Viața culturală constănțeană, „Tomis”, Constanța, decembrie 1986

*

În cadrul unui bogat program de acțiuni culturale inițiat la Întreprinderea Antrepriză de Construcții Nuclearo-Electrice Cernavoda, scriitorii Constantin Novac și Nicolae Motoc, reprezentând revista „Tomis”, s-au întâlnit cu muncitorii, tehnicienii și inginerii de pe șantierul viitorului obiectiv energetic. A avut loc un fructuos dialog pe tema implicării și a rolului literaturii contemporane în realitatea fierbinte a zilelor noastre.

*

Cenaclul „Ovidius” al revistei „Tomis” și-a reluat activitatea la mijlocul lunii noiembrie. În prima ședință de lucru au fost dezbătute probleme organizatorice și, în final, membrii cenaclului au susținut un recital de poezie din creația proprie. Au participat: Sanda Ghinea, Virgil Bostănaru, Șerban Gheorghiu, Ion Dragomir, Ștefan Cucu, Lavinia Dumitrașcu, Daniela Vintilescu, Liliana Lazia, Radu Șuiu, Valeriu Liubici, Mircea Lungu, Veronica Stănei, Alex Ruse, Hortensia Teodorescu.

*

Recent, cenaclul „Mihail Sadoveanu” al Casei Armatei din Constanța a deschis seria acțiunilor culturale în stagiunea 1986-1987. În cadrul primei întâlniri de lucru, a fost prezentat volumul de poeme „Trecătoarea amiază” al scriitoarei constănțene Ana Ruse, a avut loc un recital de poezie din creația membrilor cenaclului („Portret de țară nouă”) și s-a vernisat expoziția de fotografii a lui Constantin Oprea „Litoral 86”. A urmat întâlnirea cu poezia unei debutante (Ghiuler Bolat - prezentare de Ion Bădică), cu șarjele de umor ale lui Ananie Gagniuc și cu muzica grupului „Polifonic”. La sfârșitul lunii noiembrie a fost organizat un recital de poezie patriotică („Sunt suflet din sufletul neamului meu”) și au fost discutate versurile debutantului Vasile Mogoșanu.

*

De curând, au apărut în librării noi cărți ale scriitorilor constănțeni: „Compuneri libere pe ilustrate” de Eugen Lumezianu, „Secvențe dintr-o realitate fierbinte” de Arthur Porumboiu, „Trecătoarea amiază”de Ana Ruse.

SIDA la Constanța postcomunistă (MARGA 1990)

 Interviu realizat de dr. Ecaterina Marga

(...)

- Pentru că SIDA a evoluat la Constanța cu anumite particularități, vă rog să ne vorbiți despre profilaxia acestei boli

+ Epidemia de SIDA are un caracter particular la noi în țară și mai ales la Constanța. Așa spun toți specialiștii veniți din partea OMS și din Franța, SUA, Belgia, Germania. De ce are un caracter particular? Pentru că nu s-a mai văzut în nici o țară o epidemie cu caracter exploziv care să cuprindă așa de multe cazuri cu cale de transmitere parentală. Sunt afectați mai ales copiii din leagăn, dar și alți copii care au primit transfuzii de sânge. Numărul lor crește formidabil de la o zi la alta. Până acum eu am fișele și am văzut mai mult de 300 de copii. Sunt grupați în mai multe locuri: la Leagănul Cernavoda, Năvodari (acum în curtea Spitalului Municipal), la Medgidia. Nu putem cuprinde în această secție a bolilor infecțioase decât copii în stadiul final al bolii; în jur de 60 avem acum în secție, deci adunând copii din tot județul care sunt în ultimul stadiu al bolii.

Am putut grupa copii și în alte părți, pentru că acest virus nu se transmite altfel decât pe cale parentală.

Dacă se iau măsurile cele mai elementare, normale într-o secție de boli infecțioase și în orice secție de pediatrie, posibilitatea de transmitere a infecției e nulă.

De câteva luni nu ne mai este teamă că personalul se poate contamina cu acest virus. Ne este teamă de ce s-a întâmplat până la luarea acestor măsuri de protecție, deoarece bănuim că infecția cu virusul imunodeficienției umane a debutat la Constanța pe la sfârșitul anului 1988, mai ales în secțiile de pediatrie. Ca specialistă în SIDA, prevăd că o să mai avem probleme cu totul deosebite în următoarele 6 luni: copiii care au primit sânge cu 6 luni în urmă ne așteptăm ca în următoarele 6 luni să facă boala în forma gravă și chiar să decedeze. Dar, după aceea, ne așteptăm la o epidemie la adulți și, mai ales, la femeile care au primit transferuri de sânge (secțiile chirurgie și secțiile ginecologie) cu sânge care nu a fost testat pentru HIV.

De trei săptămâni se se trimite tot sângele recoltat la București pentru a fi testat. Numai sângele bun este transfuzat la bolnavi. Măsura trebuia luată de foarte multă vreme, dar, din păcate, nu a fost luată decât acum. 

- Ce priorități sunt luate în considerare pentru efectuarea diagnosticului serologic?

+ Acolo unde bolnavii pot fi îngrijiți la domiciliu, nu este obligatorie internarea. Noi vom testa mai întâi suspiciunile clasice de boală, vom testa donatorii, familiile celor bolnavi, persoanele cu comportament sexual libertin, homosexualii. Vom trece apoi la testarea personalului medico-sanitar. Au venit atât de multe echipe din partea OMS și din alte țări, încât sperăm să facem față situației.

*

În județul Constanța au fost depistați 405 seropozitivi, 56 au murit, 200 au ARC (Aids Related Complex - manifestări asociate), 23 sunt purtători de HIV. În imensa lor majoritate, bolnavii provin din leagăne și cămine de copii. Cazurile declarate de SIDA numără 30 de inși. Cele trei categorii de bolnavi sunt: seropozitivii asimptomatici (purtători, aparent sănătoși, de virus), seropozitivii cu simptomatologie asociată cu SIDA (ARC) și cei bolnavi de SIDA -boală majoră declarată. Știind că virusul se transmite doar pe cale sexuală sau pe căi sângerânde, primele două categorii de bolnavi pot avea statut social normal, încadrați în muncă și ducând viață de familie, desigur după ce vor fi instruiți asupra riscului de contagiune pe care îl reprezintă. Copiii aparținând primelor două categorii se vor bucura de o viață de familie normală, știind că SIDA nu se transmite pe cale aerogenă sau prin contacte interumane obișnuite. Cei din grupa a treia trebuie spitalizați în secțiile cu profil de boli infecțioase.

„1907 în Dobrogea”

 (...) pe veteranii trimiși de stat pentru a fi împroprietăriți în Dobrogea, toți căzuți pradă agenților politici, deghizați în funcționari ai diverselor partide de guvernământ. Dar chiar atunci cînd îl primeau, pămîntul le era din nou răpit prin mijloace din cele mai grosolane. Obștilor satelor le-au fost luate islazurile legiuite pentru a fi închiriate ilegal unor persoane particulare.

Aspectul specific al administrației dobrogene, abuzuri în măsură să-i ridice pe țărani la acțiuni radicale, individuale sau colective, îl constituie deposedările de pămînt. Numai în 1903 au fost deposedate 3.000 de familii. Mai mult, autoritățile au permis, contrar spiritului legilor, scoaterea la vînzare a loturilor sub 10 ha, socotite inalienabile: pierderea a dus la proletarizarea unei bune părți din masele rurale.

În aceste condiții, frămîntările țărănești sînt legitime. În 1889, ca urmare a unor grave abuzuri ale autorităților din Luncavița, județul Tulcea, țăranii se răscoală și înlocuiesc cu forța pe primar. În același an se desfășoară cea mai mare răscoală țărănească din istoria Dobrogei, aceea din Făgărașul Nou, județul Constanța. nemulțumiți de faptul că pămînturile statului din comună au fost vîndute unor moșieri, străini de loc, țăranii, în număr de peste 70, au năvălit asupra acestora, molestîndu-i și ruinîndu-le conacele.

Aria acțiunii țăranilor nemulțumiți e mai largă. Primarul comunei transmitea prefectului: „Țăranii sînt hotărâți să se răscoale contra oricărei autorități care ar veni să cerceteze... ei și-au dat seama că, față de nedreptățile săvîrșite de autorități, numai prin răscoale și rebeliuni își vor dobîndi dreptatea ce cred că o au ”. Administratorul plășii Hîrșova, în intenția de a identifica pe fruntașii răscoalei, a întîmpinat rezistența solidară a întregului sat. Sînt trimise două unități militare cu procurorul tribunalului județean. După 3 săptămîni de la declanșarea evenimentelor de la Făgărașul Nou, arestările nu dădeau semn că vor înceta.

Un alt conflict este cît pe-aci să izbucnească, în 1899, la Sarinasuf, unde autoritățile facilitează acapararea de cîțiva bogătași a a islazului comunal. În primii ani ai secolului se anunță nemulțumiri și arestări la Niculițel, județul Tulea.

O expresie concludentă a unor stări conflictuale o reprezentă și numărul petițiilor adresate organelor de stat în 1903, număr care, pentru cele două județe, depășește suma plîngerilor pe țară.

Anul marilor răscoale țărănești este anunțat în Dobrogea de revolta a peste 60 de muncitori agricoli de pe o moșie din Agigea, nemulțumiți de tratamentul inuman ai arendașilor, precum și de nerespectarea contactului de muncă.

În primăvara lui 1907, teama a pus stăpînire pe autoritățile locale. Ordinele de la centru cereau represiuni rapide, în eventualitatea (...). (...) În martie, organele centrale dădeau curs îngrijorării că, în diferite puncte ale județului Tulcea, spiritele ar fi agitate, pe alocuri oamenii dedîndu-se la „acte de vandalism”. Luca Ionescu, fostul prefect al județului, era informat că locuitorii din Caramurat (M. Kogălniceanu - Constanța) pregătesc devastarea conacului și acareturilor sale. Se consemna și numele instigatorilor: Doicescu și Gologan. Tot în martie 1907 sînt semnalate frămîntări țărănești la Rasova, Cochirleni, Seimenii Mari și Mici etc. La Cernavodă, mai mulți locuitori ai satelor din jur își exprimă în public adeziunea la acțiunile țăranilor răsculați. Au loc arestări. Cei arestați reușesc să fugă. Pe străzile orașului se trag focuri de armă, e panică. Sînt reținuți cîțiva tineri intelectuali care, într-un lăcaș de cultură, cîntau cîntece revoluționare. La jumătatea lui martie, la Valea Seacă - Valul lui Traian, numeroși locuitori îndeamnă la împărțirea pămîntului moșierului Solacolu.

Nu cu mult mai tîrziu izbucnește la Niculițel o răscoală îndreptată împotriva autorităților care i-au impus pe locuitori la taxe ilegale. Pentru pacificarea spiritelor sînt trimise forțe militare care vor rămîne în comună pînă la stabilirea liniștii. În vara lui 1907, nemulțumirile țărănimii fac subiectul multor plîngeri ale maiorului Oancea din plasa Hîrșovei, care amintesc pe țăranii din Saraiu, Stejaru, Topologu ș. a.

Un aspect interesant privește refuzul rezerviștilor de a înăbuși răscoalele. Numeroase  rapoarte vorbesc despre dezordinele la care s-au dedat rezerviștii la Caraorman, Văcăreni sau Sulina, unde, înarmați cu ciomege, au devastat locuințele negustorilor; faptul a impus trimiterea unor unități militare la fața locului. Răspunzînd unor necesități justificate de autorități, o parte din trupele din Dobrogea n-au mai fost trimise în țară, ele urmînd să vegheze la starea spirit din satele și orașele dobrogene animate de duhul revoltei. Căci țărănimea n-a fost singură în acțiunile ei.

Intelectualitate a sprijinit revendicările satului. Ziare ca Răvașul nostru sau Conștiința, scrise și tipărite cu sacrificiul unor intelectuali, demascau condițiile grele de muncă și viață ale țărănimii și protestau împotriva abuzurilor administrației.

Într-un raport din vara lui 1907 al Ministerului Învățămîntului către rege, își făcea loc își făcea loc o analiză critică a modului în care autoritățile locale se comportau cu tinerii intelectuali, învățătorii în primul rînd, acest mod contribuia la apropierea de țărănime. Trebuie să arătăm că acest documente amintesc arestarea învățătorului Ștefănescu din Dobromir Vale, bănuit a fi amestecat în răscoalele țărănești. Percheziția descoperit materiale incendiare, adică apelul către țărani al lui V. M. Kogălncieanu și o corespondență cu alți învățători care vizau organizarea politică a țărănimii. În Casimcea, județul Tulcea, era arestarea învățătorul Traian Țeligrădeanu  care, în fața țăranilor, își exprimase adeziunea la cauza răsculaților și-i îndemna la proceda în consecința.

Sînt cîteva aspecte care ne îndreptățesc să afirmăm că 1907 reprezintă și în Dobrogea un an fierbinte, concretizat în cele mai variate forme ale luptei de clase împotriva regimului burghezo-moșieresc, an care a atras în luptă pături dintre cele mai diverse ale celor exploatați, adică muncitori din porturi, țărani și intelectuali. Este o pagină luminoasă a contribuției maselor populare din Dobrogea în lupta, împlinită astăzi, pentru o lume mai bună și mai dreaptă.