Stefan Zweig, Magellan, trad. rom. 1959 (orig. germ. 1938), Mondero/Figuri celebre 1, București, 1992, 332 p.
Cuprins
7 Navigare necesse est
38 Magellan în India
63 Magellan se liberează
90 Realizarea unei idei
113 O voință - și mii de obstacole
134 Plecarea
154 Căutare zadarnică
182 Răzvrătirea
204 Clipa cea mare
238 Magellan își descoperă regatul
261 Moartea lui Magellan
281 Întoarcerea fără conducător
314 Morții sînt nedreptățiți
(p. 1) „Imensitatea oceanului descoperit de Cristofor Columb nu era cunoscută încă. De aceea se căuta cu încăpățânare pe coasta Americii, despre care se bănuia mereu că ar fi formată din mai multe insule, faimoasa trecătoare care trebuia să ducă imediat în Oceanul Pacific și pînă la insulele mirodeniilor, a căror posesiune ar fi format bogăția Spaniei. În timp ce Corterreal și Cabot cercetau partea de nord-vest a Oceanului Atlantic, iar Cortes Golful Californiei, în timp ce Pizzaro cobora pe cobora pe coasta Perului, iar Valdivia cucerea Chile, soluția problemei fu găsită de un portughez în serviciul Spaniei, Fernando de Magellan.” Jules Verne, Istoria marilor descoperiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu