Istoria orașului Kovrov din Rusia centrală (KAZAKIEVICI 1952)

<
(...)
Orașul Kovrov* est așezat pe malurile înalte ale rîului Kliazma și a fost întemeiat în secolul al XII lea de vînătorul Epifan - cel puțin așa glăsuiește legenda. Patru secole mai tîrziu, orașul era în stăpînirea unei ramuri a prinților Starodubski - anume a prinților Kovrov, sau Kovrî, așa cum stă scris într-un adaus la letopisețul lui Nestor**. Acest oraș, care seamănă ca două picături de apă cu multe alte reședințe de județ din Rusia centrală - cu biserici, cu șiruri de prăvălii din piatră roșie, mărginite de case cu două caturi, primul din cărămidă, al doilea din lemn - avea în pragul revoluției treizeci și trei de cîrciumi, un liceu, o școală urbană și un spital, vreo cîteva filaturi de bumbac, o întreprindere de topit untură, o moară, precum și atelierele de cale ferată ale sectorului Moscova-Nijogorod. În anii Puterii sovietice orășelul se dezvoltase, devenind mare și zgomotos, plin de un tineret sănătos și dornic de învățătură, un tineret în sîngele și înfățișarea căruia trăiau generațiile de vînători și plugari care trudiseră pe meleagurile acelea.
Dintr-un oraș de țesători și filatoare, Kovrov se transformase într-un oraș al metalurgiștilor, iar atelierele de cale ferată deveniseră o coșcogeamite uzină ce fabrica acum excavatoare puternice, pe care le puteai întîlni acum pe toate șantierele mari și mici, de la Komsomolsk pînă la Moscova.
(...)
Bătrînul îi arătă dealul Șirin, unde aveau loc adunările și demonstrațiile. Tot acolo, pe vremuri, se măsurau voinicii în lupta cu pumnii.
Kovrov era un oraș al metalurgiștilor și al țesătorilor una din multele așezări muncitorești rusești care nu și-au precupețit sîngele și energia luptînd pentru cauza revoluției și socialismului. Cînd, la Moscova, izbucnise răscoala socialiștilor-revoluționari de stînga***, Kovrov trimisese în ajutorul muncitorilor din Moscova pe ostașii regimentului 250 infanterie și bolșevici**** din localitate, în frunte cu Abelman, președintele sovietului***** și secretarul comitetului județean de partid. În timpul înăbușirii răscoalei, Abelman căzuse ca un erou la datorie. În cinstea lui, o barieră****** a Moscovei primise numele acestui om neînfricat. Bolșevicii și muncitorii din Kovrov trimiseseră oameni și pentru zdrobirea răscoalei gardiștilor albi******* din Murom, apoi înăbușiseră rebeliunea chiaburilor******** din plășile********* Kliucinovskaia și Belkovskaia. După aceea, munciseră cu avînt și perseverență ca să-și refacă fabricile și uzinele, în 1931 construiseră primul excavator, iar după doi ani trecuseră la fabricarea lui în serie.
- Iar în Marele Război pentru Apărarea Patriei**********... bătrînul se înecă, apoi încheie cu voce sugrumată: ...au dat tot ce-au putut...
>

SURSA
Emmanuil Kazakievici, Inimă de prieten - Emmanuil Kazakievici, Povestiri, trad. M. Spiritdoneanu & V. Rădulescu, Editura pentru Literatură Universală, București, 1964, pp. 180-181, 394-395.

NOTĂ M.T.
* Kovrov = Localitate în Rusia, oraș din secolul XVIII. Azi aparține regiunii Vladimir, având o populație de 145000 de persoane. (http://kovrov-gorod.ru/)
** Cronica vremurilor trecute - O istorie a Rusiei Kievene din perioada 850-1110, scrisă la puțin timp după aceea.
*** Partidul Socialist Revoluționar = Partid de stânga înființat în 1901, cu ideologie preponderent țărănească și cu activități teroriste, și care în 1917 se va scinda aripa de dreapta (moderată) și cea de stînga (radicală). (http://www.contributors.ro/global-europa/revolu%C8%9Bia-rusa-din-februarie-1917-origini-semnifica%C8%9Bii-implica%C8%9Bii-eseu-de-vladimir-tismaneanu-%C8%99i-marius-stan/)
**** Bolșevic = 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol’ševik, fr. bolchevik. 
Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/bol%C8%99evic) Facțiune a Partidului Social Democrat Rus condusă de V. I. Lenin, care, după ce a devenit majoritară în 1903, va promova marxismul revoluționar. (http://www.marxist.com/bolshevism-old/)
***** Soviet = Consiliu local muncitoresc, baza politică și administrativă a regimului comunist instalat de V.I. Lenin prin lovitura de stat din 25 octombrie / 7 noiembrie 1917. (https://www.marxists.org/archive/reed/1918/soviets.htm)
****** Barieră =  2. Punct de intrare în oraș, unde se încasau în trecut taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare; – Din fr. barrière. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/barier%C4%83)
******* Alb = Combatant împotriva bolșevismului în timpul războiului civil din Rusia (1918-1920). – Alb + gardist(după rus. belogvardeeț). Sursa: DEX '09  (2009)  (https://dexonline.ro/definitie/albgardist)(http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/rusia-ntre-r-zboi-i-revolu-ie-1914-1921)
******** Chiabur = Țăran înstărit, bogat.- Din tc kibăr. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/chiabur)(http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/1989+Anul+care+a+schimbat+lumea/Imagini+document+Chiaburii+dusmani+ai+poporului)
********* PLÁSĂ =  II. 1. Parte dintr-o moșie în Evul Mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui județ în vechea împărțire administrativă a României; – Din sl. plasa. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/lexem/plas%C4%83/43433)
********** Marele Război pentru Apărarea Patriei = Războiul împotriva Germaniei naziste din 1941-1945, parte a celui de-Al Doilea Război Mondial.

Un comunist britanic în perioada interbelică (LAWRENCE 1928)

În 1928 scriitorul englez David Herbert Lawrence publica romanul de dragoste Lady Chatterley.

Deoarece nobilul soț al tinerei eroine a fost rănit grav în primul război mondial (1914-1918) și a rămas paralizat la picioare, Constance Chatterley s-a îndrăgostit de virilul și modestul paznic de vânătoare al domeniului lor, Parkin. Ea însăși fiică de nobil, lady Chatterley îi împărtășește idila secretă lui Duncan Forbes, un vechi amic din copilărie, care deschide o discuție pe această temă cu Parkin la un restaurant. Pentru a fi independent din punct de vedere material, acesta își găsise de lucru în oraș.

<-Am să vă spun ceva. Parkin își înmuie glasul. La  uzina noastră, eu sînt secretarul ligii comuniste. Ăsta-i încă un lucru de care n-aș vrea să se știe.

-Nu mai spune! Ea știe?

-Nu i–am spus.

-De  ce?

-Noi nu prea trăncănim despre treaba asta. Și ea e Lady Chatterley, știți bine, indiferent de ce altceva ar mai fi.

-Deci ești un communist.

Parkin aruncă o privire de jur împrejurul holului.

-Da, dar noi nu trîmbițăm lucrul ăsta în dreapta și-n stînga.

-Zău? Și-ai vrea să instalezi și aici soviete ca în Rusia?

-Da. Muncitorii nu trebuie să-și vîndă munca, că pînă la urmă ajung să-și vîndă și sufletu’. O să ne îndeplinim partea noastră de muncă, pentru ca țara să poată trăi. Dar n-o să ne mai vindem munca pentru ca alții să realizeze profituri pe spinarea noastră.

-Deci vrei ca să fie ca în Rusia? De pildă vrei să-i căsăpești pe toți cei din clasa conducătoare?

-Nu, nu-i nevoie să fie căsăpiți – poate numai cîțiva. Dar pot și ei să mai coboare un pic și să trăiască așa cum trăiesc și alți oameni. Nu s-ar putea?

-Nu știu. O maimuță poate să coboare din pom. Dar după ce-a coborît, nu devine nici cîine, nici făptură omenească. Rămîne tot maimuță.

-Maimuță sau nemaimuță, va trebui să coboare, răspunse Parkin încruntat.

-Și crezi că-i vei putea face să coboare?

Cei doi bărbați se scrutară unul pe celălalt.

-Da, zise Parkin. Am să-i fac!

-Foarte bine. Asta-i ideea. Și crezi că doamna în cauză ar consimți să trăiască cu dumneata dacă ar afla?

-Nu știu.

-De ce nu i-ai spus?

-Nu m-a întrebat. Nu-mi vorbea decît de planurile ei. Niciodată nu se gîndea la ale mele. Dumneavostră credeți că m-ar mai vrea?>

-Dacă ar ști că ești secretarul ligii comuniste? Mă îndoiesc. Ar însemna să  se convertească și ea la comunism, să  devină comunistă. Ceea ce nu e, sub nici un chip.

-Dar nici prea departe nu e.

Tonul lui avea o rezonanță tristă.

-Așa crezi? Mă rog, n-am sondat-o.

-Pot să vă întreb ce păreri politice aveți dumneavoastră?

-Eu? De nici un fel. Dacă aș fu muncitor, aș fi comunist. Dar cum fac parte din clasele privilegiate sau, măcar, mă bucur de unele privilegii, nu sînt nimic.

Parkin îl urmărea cu ochii strălucitori.

-Nu sînteți.

-Așaa-i! Dar presupunînd că ar simpatiza cu comunismul dumitale - dacă într-adevăr ar simpatiza - și ar primi să vină să se mute cu dumneata undeva pe lîngă Sheffield - cu o femeie nu știi niciodată cum o să reacționeze - ți-ar părea bine?

Ochii lui Parkin scînteiară cu o strălucire alarmantă.

-Credeți că se poa' să primească?

-Nici o secundă n-aș răspunde pentru ea. S-ar putea să accepte și, la fel de ușor,să nu accepte. Dar dacă ar accepta te-ai bucura?

-Da, m-aș bucura tare, răspunse Parkin dîndu-și la o parte mustața de peste buze, cu un gest curios. De-aș mai putea trăi cu ea ceasuri ca în căsuța din pădure! Și dac-aș ști că mă susține și-n chestia ailaltă... ehei băiete!

Pe față îi licări un zîmbet inconștient și din ochi începură să-i țîșnească micile jeturi de lumină pe care numai Constance le văzuse pînă atunci.

-Credeți că s-ar putea? întrebă cu subtilă gravitate.

-Să trăiască cu dumneata... și să-ți susțină părerile  comuniste? Pentru moment, nu. Dar în viitor, s-ar putea.

-Poa' că omu, oricît noroc ar avea, nu capătă în viață decît jumătate din ce vrea. Și eu mi-am avut jumătatea mea - astă primăvară.

(...)

-Și totuși n-ai accepta să trăiești cu ea în condițiile pe care ți le pune.

-Eh! Nu mi s-ar deschide niciodată toată - niciodată pînă la ultimu' por. Dacă cedez în fața voinței ei, o să-și închidă toți porii. Nu poate altfel.

(...)

-Las-o în pace un timp - pînă îți dă ea un semn de viață - sau pînă simți dumneata nevoia s-o vezi. Și atunci, spune-i despre chestia asta cu comunismul. E important pentru dumneata, bănuiesc.

-Ce? Clubul nostru comunist? Da. E ceva ce mi-am însușit, și la caren-aș putea să renunț. E un curent electric. Da, e un lucru sigur.

-Atunci spune-i și ei ... cîndva în viitor. Și spune-i și despre casa din apropiere de Sheffield... și pe urmă vezi cum reacționează.

-Da. Asta trebuie să fac. (...)

SURSA

D.H. Lawrence, Amantul doamnei Chatterley, traducere de Antoaneta Ralian, editura Cartea Românească, București, 1991, pp. 251-255.