<
(...)
Orașul Kovrov* est așezat pe malurile înalte ale rîului Kliazma și a fost întemeiat în secolul al XII lea de vînătorul Epifan - cel puțin așa glăsuiește legenda. Patru secole mai tîrziu, orașul era în stăpînirea unei ramuri a prinților Starodubski - anume a prinților Kovrov, sau Kovrî, așa cum stă scris într-un adaus la letopisețul lui Nestor**. Acest oraș, care seamănă ca două picături de apă cu multe alte reședințe de județ din Rusia centrală - cu biserici, cu șiruri de prăvălii din piatră roșie, mărginite de case cu două caturi, primul din cărămidă, al doilea din lemn - avea în pragul revoluției treizeci și trei de cîrciumi, un liceu, o școală urbană și un spital, vreo cîteva filaturi de bumbac, o întreprindere de topit untură, o moară, precum și atelierele de cale ferată ale sectorului Moscova-Nijogorod. În anii Puterii sovietice orășelul se dezvoltase, devenind mare și zgomotos, plin de un tineret sănătos și dornic de învățătură, un tineret în sîngele și înfățișarea căruia trăiau generațiile de vînători și plugari care trudiseră pe meleagurile acelea.
Dintr-un oraș de țesători și filatoare, Kovrov se transformase într-un oraș al metalurgiștilor, iar atelierele de cale ferată deveniseră o coșcogeamite uzină ce fabrica acum excavatoare puternice, pe care le puteai întîlni acum pe toate șantierele mari și mici, de la Komsomolsk pînă la Moscova.
(...)
Bătrînul îi arătă dealul Șirin, unde aveau loc adunările și demonstrațiile. Tot acolo, pe vremuri, se măsurau voinicii în lupta cu pumnii.
Kovrov era un oraș al metalurgiștilor și al țesătorilor una din multele așezări muncitorești rusești care nu și-au precupețit sîngele și energia luptînd pentru cauza revoluției și socialismului. Cînd, la Moscova, izbucnise răscoala socialiștilor-revoluționari de stînga***, Kovrov trimisese în ajutorul muncitorilor din Moscova pe ostașii regimentului 250 infanterie și bolșevici**** din localitate, în frunte cu Abelman, președintele sovietului***** și secretarul comitetului județean de partid. În timpul înăbușirii răscoalei, Abelman căzuse ca un erou la datorie. În cinstea lui, o barieră****** a Moscovei primise numele acestui om neînfricat. Bolșevicii și muncitorii din Kovrov trimiseseră oameni și pentru zdrobirea răscoalei gardiștilor albi******* din Murom, apoi înăbușiseră rebeliunea chiaburilor******** din plășile********* Kliucinovskaia și Belkovskaia. După aceea, munciseră cu avînt și perseverență ca să-și refacă fabricile și uzinele, în 1931 construiseră primul excavator, iar după doi ani trecuseră la fabricarea lui în serie.
- Iar în Marele Război pentru Apărarea Patriei**********... bătrînul se înecă, apoi încheie cu voce sugrumată: ...au dat tot ce-au putut...
>
SURSA
Emmanuil Kazakievici, Inimă de prieten - Emmanuil Kazakievici, Povestiri, trad. M. Spiritdoneanu & V. Rădulescu, Editura pentru Literatură Universală, București, 1964, pp. 180-181, 394-395.
NOTĂ M.T.
* Kovrov = Localitate în Rusia, oraș din secolul XVIII. Azi aparține regiunii Vladimir, având o populație de 145000 de persoane. (http://kovrov-gorod.ru/)
** Cronica vremurilor trecute - O istorie a Rusiei Kievene din perioada 850-1110, scrisă la puțin timp după aceea.
*** Partidul Socialist Revoluționar = Partid de stânga înființat în 1901, cu ideologie preponderent țărănească și cu activități teroriste, și care în 1917 se va scinda aripa de dreapta (moderată) și cea de stînga (radicală). (http://www.contributors.ro/global-europa/revolu%C8%9Bia-rusa-din-februarie-1917-origini-semnifica%C8%9Bii-implica%C8%9Bii-eseu-de-vladimir-tismaneanu-%C8%99i-marius-stan/)
**** Bolșevic = 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol’ševik, fr. bolchevik.
Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/bol%C8%99evic) Facțiune a Partidului Social Democrat Rus condusă de V. I. Lenin, care, după ce a devenit majoritară în 1903, va promova marxismul revoluționar. (http://www.marxist.com/bolshevism-old/)
***** Soviet = Consiliu local muncitoresc, baza politică și administrativă a regimului comunist instalat de V.I. Lenin prin lovitura de stat din 25 octombrie / 7 noiembrie 1917. (https://www.marxists.org/archive/reed/1918/soviets.htm)
****** Barieră = 2. Punct de intrare în oraș, unde se încasau în trecut taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare; – Din fr. barrière. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/barier%C4%83)
******* Alb = Combatant împotriva bolșevismului în timpul războiului civil din Rusia (1918-1920). – Alb + gardist(după rus. belogvardeeț). Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/albgardist)(http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/rusia-ntre-r-zboi-i-revolu-ie-1914-1921)
******** Chiabur = Țăran înstărit, bogat.- Din tc kibăr. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/chiabur)(http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/1989+Anul+care+a+schimbat+lumea/Imagini+document+Chiaburii+dusmani+ai+poporului)
********* PLÁSĂ = II. 1. Parte dintr-o moșie în Evul Mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui județ în vechea împărțire administrativă a României; – Din sl. plasa. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/lexem/plas%C4%83/43433)
********** Marele Război pentru Apărarea Patriei = Războiul împotriva Germaniei naziste din 1941-1945, parte a celui de-Al Doilea Război Mondial.
Se afișează postările cu eticheta plasă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta plasă. Afișați toate postările
miercuri, 26 august 2015
vineri, 3 octombrie 2014
Scriitor român interbelic versus fani (TEODOREANU 1935)
<
(...)
Regreta numai nivelul inferior al acestor scrisori. Înainte de a o cunoaște pe Luli primise și cîteva scrisori mai interesante: nici acelea nu depășeau normalul, dar în tot cazul nu erau compromițătoare ca acestea. În genere, scrisorile primite de la bărbați - studenți, profesori de prin funduri de provincie, tineri magistrați, doctori de plasă, ingineri silvici - dovedeau, dacă nu altceva, măcar o evlavie pentru lectură și scriitor, care emoționa. Simțeai în aceste scrisori respectul pentru cel care le umplea ceasurile de singurătate, dîndu-le vis, gînduri, meditații, îndoieli, curaj, perspective și, uneori, tovărășia unor ființe care trăiau, deși nu erau purcese din mamă. Auzeai în unele dintre ele sunetul singurătăților provinciale: huruitul roților unei trăsuri fără client, șuierul unui sergent fără hoți, tusea vecinului care aprinde întîia țigară pe stomahul gol, sau muzica militară care cîntă la grădina publică Traviata*, în timp ce două cumătre, oprite la poarta casei, comentează cu glas tare scumpirea pîinii. Altele aveau acel patetic S.O.S.al tinerilor scriitori nepublicați, muritori de foame, uneori și cu plămînii șubrezi, care-și destăinuiesc ispita sinuciderii.
Dar femeile, fără excepție, vedeau în scriitor pe regele amanților. Mai toate acestea asociau renumele de scriitor cu dragostea, socotind că cel care știe să scrie despre dragoste, trebuie să și o facă la fel. Adresîndu-se scriitorului, doreau numai să cucerească bărbatul, să-l pipăie de la distanță prin autograf și fotografie. Iar dacă scriitorul avea și nenorocul să nu fie urît, să nu fie respingător - în fotografii retușate bineînțeles - numele literar căpăta pentru ele semnificația zornăitului de pinteni de pe vremea huzarilor** virili pe calul luptei și al dragostei.
Multe dintre ele plagiau cu candoare, traducînd din franțuzește cu dicționarul. Altele delirau direct în românește cuvintele limbei țăranilor solemni pe culmi de munți, pe ogoare, în lanuri de grîu șila porțile orașelor, - căpătînd o trivială epilepsie erotică. Altele își dădeau adresa la o prietenă, fiindcă erau măritate cu un „burghez”. Acestea vedeau în artist exclusiv adulterul cu un „anti-burghez”. Altele scriau în franțuzește scriitorului român, dîndu-i a înțelege printre greșeli de ortografie că limba românească e un exil, de care se oferă să-l consoleze distins. În sfârșit, altele-și expediau imnul versificat, socotind versul șchiop, cu rime ca: „amant-diamant, amor-dor” -, e un vehicul liric mai aristocratic, cum ar fi aeroplanul față de tramvai.
Considerate în totalitatea lor, deveneau un murmur al mulțimii de subt balcon. Și, ca atare, cantitatea lor devenea un omagiu acceptat, dincolo de criteriul prețuirii individuale și calitative.
Iată de ce Catul Bogdan le dădea pe foc fără părere de rău, simțindu-le totuși absența, dacă nu le-ar fi primit de ajuns de regulat.
(...)
>
SURSA
Ionel Teodoreanu, Lorelei, ed. Minerva / seria Arcade, București, 1991, p. 203-204.
NOTE M.T.
* Traviata = Operă a compozitorului italian Giuseppe Verdi, pe baza romanului „Dama cu camelii” a scriitorului francez Alexandre Dumas-fiul, a cărei premieră a avut loc în 1853. (http://www.artline.ro/La_Traviata-16764-1-n.html)
** Husar = Soldat călare în armata medievală maghiară. (http://adevarul.ro/news/eveniment/secuii-readuc-viata-regimentul-husarilor-1_50acbedb7c42d5a6638963cd/index.html)
(...)
Regreta numai nivelul inferior al acestor scrisori. Înainte de a o cunoaște pe Luli primise și cîteva scrisori mai interesante: nici acelea nu depășeau normalul, dar în tot cazul nu erau compromițătoare ca acestea. În genere, scrisorile primite de la bărbați - studenți, profesori de prin funduri de provincie, tineri magistrați, doctori de plasă, ingineri silvici - dovedeau, dacă nu altceva, măcar o evlavie pentru lectură și scriitor, care emoționa. Simțeai în aceste scrisori respectul pentru cel care le umplea ceasurile de singurătate, dîndu-le vis, gînduri, meditații, îndoieli, curaj, perspective și, uneori, tovărășia unor ființe care trăiau, deși nu erau purcese din mamă. Auzeai în unele dintre ele sunetul singurătăților provinciale: huruitul roților unei trăsuri fără client, șuierul unui sergent fără hoți, tusea vecinului care aprinde întîia țigară pe stomahul gol, sau muzica militară care cîntă la grădina publică Traviata*, în timp ce două cumătre, oprite la poarta casei, comentează cu glas tare scumpirea pîinii. Altele aveau acel patetic S.O.S.al tinerilor scriitori nepublicați, muritori de foame, uneori și cu plămînii șubrezi, care-și destăinuiesc ispita sinuciderii.
Dar femeile, fără excepție, vedeau în scriitor pe regele amanților. Mai toate acestea asociau renumele de scriitor cu dragostea, socotind că cel care știe să scrie despre dragoste, trebuie să și o facă la fel. Adresîndu-se scriitorului, doreau numai să cucerească bărbatul, să-l pipăie de la distanță prin autograf și fotografie. Iar dacă scriitorul avea și nenorocul să nu fie urît, să nu fie respingător - în fotografii retușate bineînțeles - numele literar căpăta pentru ele semnificația zornăitului de pinteni de pe vremea huzarilor** virili pe calul luptei și al dragostei.
Multe dintre ele plagiau cu candoare, traducînd din franțuzește cu dicționarul. Altele delirau direct în românește cuvintele limbei țăranilor solemni pe culmi de munți, pe ogoare, în lanuri de grîu șila porțile orașelor, - căpătînd o trivială epilepsie erotică. Altele își dădeau adresa la o prietenă, fiindcă erau măritate cu un „burghez”. Acestea vedeau în artist exclusiv adulterul cu un „anti-burghez”. Altele scriau în franțuzește scriitorului român, dîndu-i a înțelege printre greșeli de ortografie că limba românească e un exil, de care se oferă să-l consoleze distins. În sfârșit, altele-și expediau imnul versificat, socotind versul șchiop, cu rime ca: „amant-diamant, amor-dor” -, e un vehicul liric mai aristocratic, cum ar fi aeroplanul față de tramvai.
Considerate în totalitatea lor, deveneau un murmur al mulțimii de subt balcon. Și, ca atare, cantitatea lor devenea un omagiu acceptat, dincolo de criteriul prețuirii individuale și calitative.
Iată de ce Catul Bogdan le dădea pe foc fără părere de rău, simțindu-le totuși absența, dacă nu le-ar fi primit de ajuns de regulat.
(...)
>
SURSA
Ionel Teodoreanu, Lorelei, ed. Minerva / seria Arcade, București, 1991, p. 203-204.
NOTE M.T.
* Traviata = Operă a compozitorului italian Giuseppe Verdi, pe baza romanului „Dama cu camelii” a scriitorului francez Alexandre Dumas-fiul, a cărei premieră a avut loc în 1853. (http://www.artline.ro/La_Traviata-16764-1-n.html)
** Husar = Soldat călare în armata medievală maghiară. (http://adevarul.ro/news/eveniment/secuii-readuc-viata-regimentul-husarilor-1_50acbedb7c42d5a6638963cd/index.html)
marți, 30 iulie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)