<
(...) Acolo, altă istorie. În lipsa lu Napoleon, Franța se stricase din pricina parizienilor care aveau în grijă solda trupelor depozitele de pînzeturi, efectele, da le lăsau să moară de foame și le cereau să facă ordine în univers fără să le poarte însă de grijă. Nătărăii aceia își omorau vremea flecărind în loc să pună și ei umăru. De-aia armatele noastre erau bătute, frontierele Franței erau călcate: OMU nu mai era acolo. Vedeți voi, am zis omu că așa i se spunea, da era curată neghiobie, pentru că el avea steaua lui și toate cîte erau ale lui: noi, ceilalți, eram oameni! Învață istoria Franței după lupta de la Abukir, unde, fără a pierde mai mult de trei sute de oameni, și cu o singură divizie, a învins armata cea mare a turcului, care avea douăzeci și cinci de mii de oameni, și mai mult de jumătate a azvîrlit-o în mare, tiii! Asta a fost ultima lui lovitură în Egipt. Văzînd că a pierdut totu acolo, a spus:
- Eu sînt salvatoru Franței, știu, trebuie să plec.
Da să înțelegeți voi că armata nici n-a știu că el a plecat; că dacă afla că a plecat îl reținea cu forța, ca să-l facă împărat al Răsăritului. Acum eram toți cătrăniți, cînd ne-am văzut lăsați de izbeliște, pentru că el era bucuria noastră. El predă comanda lui Kleber, un vlăjgan pe care l-a împușcat garda, asasinat de un egiptean care-a fost executat vîrîndu-i-se o baionetă în fund, că în țara aceea așa se ghilotinează condamnații; (...) Napoleon pune picioru pe o coajă de nucă, o nimica toată de vas care se numea La Fortune și, cît ai bate din palme, pe sub ochii Angliei care-l blocase cu unități de linie, cu fregate și tot felul de vase, debarcă în Franța, că avea el daru ăsta să străbată mările dintr-o săritură. Era firesc? Drace! Acolo toată lumea i se închina; da el convoacă guvernu.
- Ce-ați făcut cu copiii mei, soldații? îi întreabă el pe avocații ăia; sînteți o adunătură de haimanale și vă bateți joc de lume și trageți foloase de pe urma țării. Asta nu-i drept și eu vorbesc pentru toți care-s nemulțumiți!
Atunci ăia vor să dea cu gura și să mi-l omoare; da stați nițel ! Îi închide într-o cazarmă, să flecărească ei cît or vrea, de unde sar peste ferestre, apoi îi înregimentează în suita sa, unde devin muți ca peștii și cuminți ca niște copii. După lovitura sta devine consul*; și fiindcă el nu se îndoise niciodată de Cel-de-sus, își ține făgăduiala către bunul Dumnezeu, care nici el nu-l uitase; redeschide bisericile, redă toate drepturile religiei; clopotele bat pentru Dumnezeu și pentru dînsu. Astfel, toată lumea e mulțumită; întîi preoții, care acum nu mai sînt urmăriți; al doilea, burghezii care-și pot vedea de negoțu lor fără a se mai teme de lăcomia legilor nedrepte; al treilea, nobilii, pe care nimeni nu mai are voie să-i condamne la moarte, așa cum, din nefericire, se deprinseseră unii. Da avea și dușmani de măturat din cale și el nu s-a culcat pe-o ureche, fiindcă, vedeți voi, ochiu lui cuprinsese lumea ca pe un simplu cap de om. Atunci, odată apare în Italia, de parcă și-ar fi scos capu pe fereastră, aruncă o privire și gata! Pe austrieci îi înghite la Marengo așa cum balena înghite plevușca! Hap! Aici, victoria Franței a răsunat atît de puternic încît a auzit toată lumea și a fost de-ajuns.
- Nu ne mai jucăm, zic germanii.
- Ne ajunge! spun ceilalți.
Pînă la urmă Europa cere pace, Anglia cedează.pace generală, regii și popoarele se fac că se îmbrățișează.
>
SURSA
Honore de Balzac, Medicul de țară, trad. G. Marcuson, ed. Dacia, cluj, 1972, p. 174-175.
NOTĂ M.T.
* În urma loviturii de stat militare din 9 noiembrie 1799, generalul N. Bonaparte devine Prim-Consul al Republicii franceze pînă în 1804, cînd este proclamat și încoronat împărat al Franței. (http://adrianavilsan.blogspot.ro/2012/06/consulat-si-primul-imperiu-napoleon.html)
Se afișează postările cu eticheta burghez. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta burghez. Afișați toate postările
vineri, 26 iunie 2015
duminică, 17 mai 2015
Săraci versus bogați în Franța secolului XIX (BALZAC 1832-1833)
<
(...)
- Asemenea cruzimi adminstrative instigă războiul sărăcimii împotriva celor bogați, spuse medicul. Cei care deocamdată dețin puterea nu gîndesc niciodată serios la urmările inevitabile ale unei nedreptăți care se face unui om din popor. Un om sărac, nevoit a-și cîștige pîinea cea de toate zilele, nu luptă multă vreme, e adevărat, dar vorbește și găsește ecouri în toate inimile care suferă. O singură nedreptate se multiplică prin numărul celor care se simt loviți de ea. Această drojdie fermentează. Și asta încă nu-i totul; răul e încă și mai adînc. Nedreptățile întrețin în popor o ură ascunsă împotriva celor de sus. Burghezul devine și rămîne dușmanul celui sărac, și furtul nu mai e considerat un delict sau o crimă, ci o răzbunare. Dacă, în loc să facă dreptate celor mărunți, un funcționar îi maltratează și nesocotește drepturile lor cîștigate, cum mai putem pretinde unor nefericiți care n-au nici de pîine să se resemneze cu truda lor și să respecte proprietatea?... Mă cutremur gîndindu-mă că un mic funcționar, dintre cei care scutură de praf niște dosare, se bucură dă pensia de o mie de franci făgăduită lui Grondin. Și se mai găsesc oameni, printre cei care n-au măsurat niciodată adîncimea suferințelor, gata să condamne excesele răzbunărilor populare! Din ziua în care numărul nefericirilor individuale provocate de guvern îl întrece pe acela al binefacerilor, răsturnarea sa depinde numai de întîmplare; răsturnîndu-l, poporul se răfuieșe în felul lui. Un bărbat de stat ar trebui să aibă întotdeauna în fața ochilor îmaginea dreptății avînd la picioarele ei sărăcimea pentru care a fost imaginată.
(...)
>
SURSA
Honore de Balzac, Medicul de țară, trad. G. Marcuson, ed. Dacia, Cluj, 1972, pp. 98-99.
(...)
- Asemenea cruzimi adminstrative instigă războiul sărăcimii împotriva celor bogați, spuse medicul. Cei care deocamdată dețin puterea nu gîndesc niciodată serios la urmările inevitabile ale unei nedreptăți care se face unui om din popor. Un om sărac, nevoit a-și cîștige pîinea cea de toate zilele, nu luptă multă vreme, e adevărat, dar vorbește și găsește ecouri în toate inimile care suferă. O singură nedreptate se multiplică prin numărul celor care se simt loviți de ea. Această drojdie fermentează. Și asta încă nu-i totul; răul e încă și mai adînc. Nedreptățile întrețin în popor o ură ascunsă împotriva celor de sus. Burghezul devine și rămîne dușmanul celui sărac, și furtul nu mai e considerat un delict sau o crimă, ci o răzbunare. Dacă, în loc să facă dreptate celor mărunți, un funcționar îi maltratează și nesocotește drepturile lor cîștigate, cum mai putem pretinde unor nefericiți care n-au nici de pîine să se resemneze cu truda lor și să respecte proprietatea?... Mă cutremur gîndindu-mă că un mic funcționar, dintre cei care scutură de praf niște dosare, se bucură dă pensia de o mie de franci făgăduită lui Grondin. Și se mai găsesc oameni, printre cei care n-au măsurat niciodată adîncimea suferințelor, gata să condamne excesele răzbunărilor populare! Din ziua în care numărul nefericirilor individuale provocate de guvern îl întrece pe acela al binefacerilor, răsturnarea sa depinde numai de întîmplare; răsturnîndu-l, poporul se răfuieșe în felul lui. Un bărbat de stat ar trebui să aibă întotdeauna în fața ochilor îmaginea dreptății avînd la picioarele ei sărăcimea pentru care a fost imaginată.
(...)
>
SURSA
Honore de Balzac, Medicul de țară, trad. G. Marcuson, ed. Dacia, Cluj, 1972, pp. 98-99.
vineri, 3 octombrie 2014
Scriitor român interbelic versus fani (TEODOREANU 1935)
<
(...)
Regreta numai nivelul inferior al acestor scrisori. Înainte de a o cunoaște pe Luli primise și cîteva scrisori mai interesante: nici acelea nu depășeau normalul, dar în tot cazul nu erau compromițătoare ca acestea. În genere, scrisorile primite de la bărbați - studenți, profesori de prin funduri de provincie, tineri magistrați, doctori de plasă, ingineri silvici - dovedeau, dacă nu altceva, măcar o evlavie pentru lectură și scriitor, care emoționa. Simțeai în aceste scrisori respectul pentru cel care le umplea ceasurile de singurătate, dîndu-le vis, gînduri, meditații, îndoieli, curaj, perspective și, uneori, tovărășia unor ființe care trăiau, deși nu erau purcese din mamă. Auzeai în unele dintre ele sunetul singurătăților provinciale: huruitul roților unei trăsuri fără client, șuierul unui sergent fără hoți, tusea vecinului care aprinde întîia țigară pe stomahul gol, sau muzica militară care cîntă la grădina publică Traviata*, în timp ce două cumătre, oprite la poarta casei, comentează cu glas tare scumpirea pîinii. Altele aveau acel patetic S.O.S.al tinerilor scriitori nepublicați, muritori de foame, uneori și cu plămînii șubrezi, care-și destăinuiesc ispita sinuciderii.
Dar femeile, fără excepție, vedeau în scriitor pe regele amanților. Mai toate acestea asociau renumele de scriitor cu dragostea, socotind că cel care știe să scrie despre dragoste, trebuie să și o facă la fel. Adresîndu-se scriitorului, doreau numai să cucerească bărbatul, să-l pipăie de la distanță prin autograf și fotografie. Iar dacă scriitorul avea și nenorocul să nu fie urît, să nu fie respingător - în fotografii retușate bineînțeles - numele literar căpăta pentru ele semnificația zornăitului de pinteni de pe vremea huzarilor** virili pe calul luptei și al dragostei.
Multe dintre ele plagiau cu candoare, traducînd din franțuzește cu dicționarul. Altele delirau direct în românește cuvintele limbei țăranilor solemni pe culmi de munți, pe ogoare, în lanuri de grîu șila porțile orașelor, - căpătînd o trivială epilepsie erotică. Altele își dădeau adresa la o prietenă, fiindcă erau măritate cu un „burghez”. Acestea vedeau în artist exclusiv adulterul cu un „anti-burghez”. Altele scriau în franțuzește scriitorului român, dîndu-i a înțelege printre greșeli de ortografie că limba românească e un exil, de care se oferă să-l consoleze distins. În sfârșit, altele-și expediau imnul versificat, socotind versul șchiop, cu rime ca: „amant-diamant, amor-dor” -, e un vehicul liric mai aristocratic, cum ar fi aeroplanul față de tramvai.
Considerate în totalitatea lor, deveneau un murmur al mulțimii de subt balcon. Și, ca atare, cantitatea lor devenea un omagiu acceptat, dincolo de criteriul prețuirii individuale și calitative.
Iată de ce Catul Bogdan le dădea pe foc fără părere de rău, simțindu-le totuși absența, dacă nu le-ar fi primit de ajuns de regulat.
(...)
>
SURSA
Ionel Teodoreanu, Lorelei, ed. Minerva / seria Arcade, București, 1991, p. 203-204.
NOTE M.T.
* Traviata = Operă a compozitorului italian Giuseppe Verdi, pe baza romanului „Dama cu camelii” a scriitorului francez Alexandre Dumas-fiul, a cărei premieră a avut loc în 1853. (http://www.artline.ro/La_Traviata-16764-1-n.html)
** Husar = Soldat călare în armata medievală maghiară. (http://adevarul.ro/news/eveniment/secuii-readuc-viata-regimentul-husarilor-1_50acbedb7c42d5a6638963cd/index.html)
(...)
Regreta numai nivelul inferior al acestor scrisori. Înainte de a o cunoaște pe Luli primise și cîteva scrisori mai interesante: nici acelea nu depășeau normalul, dar în tot cazul nu erau compromițătoare ca acestea. În genere, scrisorile primite de la bărbați - studenți, profesori de prin funduri de provincie, tineri magistrați, doctori de plasă, ingineri silvici - dovedeau, dacă nu altceva, măcar o evlavie pentru lectură și scriitor, care emoționa. Simțeai în aceste scrisori respectul pentru cel care le umplea ceasurile de singurătate, dîndu-le vis, gînduri, meditații, îndoieli, curaj, perspective și, uneori, tovărășia unor ființe care trăiau, deși nu erau purcese din mamă. Auzeai în unele dintre ele sunetul singurătăților provinciale: huruitul roților unei trăsuri fără client, șuierul unui sergent fără hoți, tusea vecinului care aprinde întîia țigară pe stomahul gol, sau muzica militară care cîntă la grădina publică Traviata*, în timp ce două cumătre, oprite la poarta casei, comentează cu glas tare scumpirea pîinii. Altele aveau acel patetic S.O.S.al tinerilor scriitori nepublicați, muritori de foame, uneori și cu plămînii șubrezi, care-și destăinuiesc ispita sinuciderii.
Dar femeile, fără excepție, vedeau în scriitor pe regele amanților. Mai toate acestea asociau renumele de scriitor cu dragostea, socotind că cel care știe să scrie despre dragoste, trebuie să și o facă la fel. Adresîndu-se scriitorului, doreau numai să cucerească bărbatul, să-l pipăie de la distanță prin autograf și fotografie. Iar dacă scriitorul avea și nenorocul să nu fie urît, să nu fie respingător - în fotografii retușate bineînțeles - numele literar căpăta pentru ele semnificația zornăitului de pinteni de pe vremea huzarilor** virili pe calul luptei și al dragostei.
Multe dintre ele plagiau cu candoare, traducînd din franțuzește cu dicționarul. Altele delirau direct în românește cuvintele limbei țăranilor solemni pe culmi de munți, pe ogoare, în lanuri de grîu șila porțile orașelor, - căpătînd o trivială epilepsie erotică. Altele își dădeau adresa la o prietenă, fiindcă erau măritate cu un „burghez”. Acestea vedeau în artist exclusiv adulterul cu un „anti-burghez”. Altele scriau în franțuzește scriitorului român, dîndu-i a înțelege printre greșeli de ortografie că limba românească e un exil, de care se oferă să-l consoleze distins. În sfârșit, altele-și expediau imnul versificat, socotind versul șchiop, cu rime ca: „amant-diamant, amor-dor” -, e un vehicul liric mai aristocratic, cum ar fi aeroplanul față de tramvai.
Considerate în totalitatea lor, deveneau un murmur al mulțimii de subt balcon. Și, ca atare, cantitatea lor devenea un omagiu acceptat, dincolo de criteriul prețuirii individuale și calitative.
Iată de ce Catul Bogdan le dădea pe foc fără părere de rău, simțindu-le totuși absența, dacă nu le-ar fi primit de ajuns de regulat.
(...)
>
SURSA
Ionel Teodoreanu, Lorelei, ed. Minerva / seria Arcade, București, 1991, p. 203-204.
NOTE M.T.
* Traviata = Operă a compozitorului italian Giuseppe Verdi, pe baza romanului „Dama cu camelii” a scriitorului francez Alexandre Dumas-fiul, a cărei premieră a avut loc în 1853. (http://www.artline.ro/La_Traviata-16764-1-n.html)
** Husar = Soldat călare în armata medievală maghiară. (http://adevarul.ro/news/eveniment/secuii-readuc-viata-regimentul-husarilor-1_50acbedb7c42d5a6638963cd/index.html)
joi, 6 februarie 2014
Revoluţie de tip francez (IONESCU 1973)
În 1973, scriitorul român Eugen Ionescu (1909 Slatina - 1994 Paris), exilat în Franţa din 1942, a publicat romanul Le solitaire. Cartea, scrisă la persoana întâi, are ca personaj principal un funcţionar la o mică firmă pariziană care primeşţte pe neaşteptate o moştenire şi renunţă la slujbă. Apoi meditează la vechea şi noua sa viaţă, dar în oraş încep confruntări armate ce se apropie de restaurantul de cartier în care îşi lua masa de obicei.
<(...)
Ceva se schimbase. M-am întrebat dacă într-adevăr este acelaşi restaurant. Da, era acelaşi. Acum foarte multe persoane stăteau la masă, cu carabina sprijinită de scaun. (...) Aproape toţi înarmaţi, atît clienţii obişnuiţi, cît şi ceilalţi.
-Dumnezeule, toţi trebuie să ne apărăm, îmi spuse chelneriţa văzându-mi chipul înspăimîntat.
(...) Cu greu recunoşteam clienţii pe care îi văzusem în fiecare zi. Nu mai aveau aceeaşi înfăţişare. Ceva esenţial se schimbase. (...)
Frînturi de conversaţie îmi ajungeau la ureche:
''Luptă de clasă'', ''măcelarul din Piaţa Roşie'', ''cuţitul între dinţi'', ''bogaţii'', ''săracii'', ''proletariatul'', ''antirevoluţionarism primar'', ''dictatură'', ''da, dar în libertate'', ''liber consimţită'', ''cîntecul zilelor de mîine'', ''zorii însinguraţi'', ''va fi o nouă noapte a Sf. Bartolomeu''*, ''asta va fi plătită cu sînge şi în sînge'', ''admiteţi că au vrut-o, cu corupţia lor'', ''porcii ăştia de burghezi'', ''muncitorii sînt săraci pentru că sînt cu toţii alcoolici'', ''şi drogul atunci'', ''colectivism'', '''individualism'', ''totalitarism'', ''societatea de consum'', ''cei ce sug sîngele poporului'', ''nişte vînduţi cu toţii'', ''conducătorii noştri''.
Brusc, un om înalt, slab, cu un aer furios, se ridică, bătu tare cu pumnul în masă, zbierînd cu o voce înspăimîntătoare:
-Şi fraternitatea! Nu trebuie să uităm fraternitatea!
(...) Omul se aşeză din nou. Discuţiile au fost reluate: ''paharul s-a umplut pînă-n vînt'', ''trei pătrimi din omenire trăieşte în mizerie'', ''dacă asta poate fi numită viaţă'', ''mor de foame'', ''noi sîntem privilegiaţi''.
''Nu sîntem privilegiaţi în raport cu privilegiaţii noştri'', ''prea mulţi privilegiaţi''. ''Jos privilegiaţii!'' ''Ceva trebuie să se schimbe.'' ''Oamenii rămîn aceiaşi'' ''Revoluţiile trec.'' ''Evoluţie sau revoluţie?''
''Totul are un sfîrşit. Totul are un început''.
''Asta-i cuadratura cercului.''
''Numai tinereţea are suficient entuziasm pentru...''
''Tinerii sînt mai lucizi decît noi?''
''Experienţa bătrînilor.''
''Tinerii sînt nişte ticăloşi.''
''Bătrînii sînt ticăloşi.''
''Există tineri ticăloşi şi bătrîni ticăloşi.''
''Cînd eşti ticălos, eşti ticălos pe toată viaţa.''
''Nu-i vom lăsa s-o facă.''
''Revoluţie de diverstisment.''
''Nu se poate, vedeţi, metroul, slujba, plodul, somnul''.
''Bucuria, vedeţi, putem trăi în bucurie.''
Eram frapat de nivelul ridicat al discuţiei. De preocupările interesante ale tuturor acestor persoane care pînă azi mi se păreau că dorm. (...) Un individ foarte gras, un soi de gigant, o bruftului că nu servea destul de repede. (...)
-Sînteţi comercianţi. Nişte exploatatori în fond.
-Exploatarea omulu de către om, am auzit.
Un freamăt de mînie îşi făcu loc parcă loc în sală.
-Eu sînt o muncitoare, a răspuns chelneriţa. Îmi cîştig viaţa cu sudoarea frunţii, în timp ce voi nu faceţi decît să vorbiţi, toate astea nu sînt decît vorbe.
-Tîrfă, îi strigă în faţă individul voinic chelneriţei.
N-am putut să suport asta. Tot eroismul din mine s-a trezit. M-am ridicat.
-Domnule nu ţi-e ruşine?
-Burghez murdar, mi-a ripostat individul, roşu de mînie. (...)
Am primit în faţă o lovitură de pumn, care m-a trimis pe scaunul meu. Chelneriţa, revoltată, îi dădu două palme teribile individului, care se aşeză pipăindu-şi falca. Apoi veni spre mine cu un prosop şi îmi şterse sîngele ce-mi curgea din nas.
(...) Dar în restaurant nervozitatea creştea. În timp ce beam paharul de rachiu pe care mi l-a oferit chelneriţa şi îmi ţineam batista la nas, în stradă se auziră pîrîituri de rafale şi deodată, ca la un ordin, oamenii îţi luară carabinele şi se ridicară:
-Plata, plata! strigau disperaţi chelneriţa şi patronul.
Unii le-au aruncat bancnotele în cap:
-Banii voştri murdari.
Alţii au ridicat din umeri fără să plătească. Alţii nici măcar n-au ridicat din umeri. Au ieşit îmbrîncindu-se.
-La arme, cetăţeni! striga mulţimea, îi vom învinge, îi vom învinge pe boşi.
S-au bulucit în stradă, în direcţia pieţei celei mari, spre dreapta. S-au întîlnit cu o mulţime înarmată cu carabine şi măciuci. Strada era plină de lume, indivizio care strigau, înjurau, cîntau. (...) Se auziră împuşcături. Strada se goli. În depărtare se mai auzeau înjurături şi cîntece. Pe şosea zăceau doi agenţi de circulaţie şi o bătrînă.
(...)>
SURSA
Eugen Ionescu, Însinguratul, trad. R. Chiriacescu, ed. Albatros, Bucureşti, 1990, pp. 100-102.
NOTA M.T.
*În noaptea Sfântului Bartolomeu, respectiv 24 august 1572, are loc un episod al războiului religios din Franţa secolului XVII: în urma intrigilor reginei mame Caterina de Medicis, regele Carol IX ordonă partizanilor săi catolici masacrarea cîtorva mii de protestanţi din Paris.
<(...)
Ceva se schimbase. M-am întrebat dacă într-adevăr este acelaşi restaurant. Da, era acelaşi. Acum foarte multe persoane stăteau la masă, cu carabina sprijinită de scaun. (...) Aproape toţi înarmaţi, atît clienţii obişnuiţi, cît şi ceilalţi.
-Dumnezeule, toţi trebuie să ne apărăm, îmi spuse chelneriţa văzându-mi chipul înspăimîntat.
(...) Cu greu recunoşteam clienţii pe care îi văzusem în fiecare zi. Nu mai aveau aceeaşi înfăţişare. Ceva esenţial se schimbase. (...)
Frînturi de conversaţie îmi ajungeau la ureche:
''Luptă de clasă'', ''măcelarul din Piaţa Roşie'', ''cuţitul între dinţi'', ''bogaţii'', ''săracii'', ''proletariatul'', ''antirevoluţionarism primar'', ''dictatură'', ''da, dar în libertate'', ''liber consimţită'', ''cîntecul zilelor de mîine'', ''zorii însinguraţi'', ''va fi o nouă noapte a Sf. Bartolomeu''*, ''asta va fi plătită cu sînge şi în sînge'', ''admiteţi că au vrut-o, cu corupţia lor'', ''porcii ăştia de burghezi'', ''muncitorii sînt săraci pentru că sînt cu toţii alcoolici'', ''şi drogul atunci'', ''colectivism'', '''individualism'', ''totalitarism'', ''societatea de consum'', ''cei ce sug sîngele poporului'', ''nişte vînduţi cu toţii'', ''conducătorii noştri''.
Brusc, un om înalt, slab, cu un aer furios, se ridică, bătu tare cu pumnul în masă, zbierînd cu o voce înspăimîntătoare:
-Şi fraternitatea! Nu trebuie să uităm fraternitatea!
(...) Omul se aşeză din nou. Discuţiile au fost reluate: ''paharul s-a umplut pînă-n vînt'', ''trei pătrimi din omenire trăieşte în mizerie'', ''dacă asta poate fi numită viaţă'', ''mor de foame'', ''noi sîntem privilegiaţi''.
''Nu sîntem privilegiaţi în raport cu privilegiaţii noştri'', ''prea mulţi privilegiaţi''. ''Jos privilegiaţii!'' ''Ceva trebuie să se schimbe.'' ''Oamenii rămîn aceiaşi'' ''Revoluţiile trec.'' ''Evoluţie sau revoluţie?''
''Totul are un sfîrşit. Totul are un început''.
''Asta-i cuadratura cercului.''
''Numai tinereţea are suficient entuziasm pentru...''
''Tinerii sînt mai lucizi decît noi?''
''Experienţa bătrînilor.''
''Tinerii sînt nişte ticăloşi.''
''Bătrînii sînt ticăloşi.''
''Există tineri ticăloşi şi bătrîni ticăloşi.''
''Cînd eşti ticălos, eşti ticălos pe toată viaţa.''
''Nu-i vom lăsa s-o facă.''
''Revoluţie de diverstisment.''
''Nu se poate, vedeţi, metroul, slujba, plodul, somnul''.
''Bucuria, vedeţi, putem trăi în bucurie.''
Eram frapat de nivelul ridicat al discuţiei. De preocupările interesante ale tuturor acestor persoane care pînă azi mi se păreau că dorm. (...) Un individ foarte gras, un soi de gigant, o bruftului că nu servea destul de repede. (...)
-Sînteţi comercianţi. Nişte exploatatori în fond.
-Exploatarea omulu de către om, am auzit.
Un freamăt de mînie îşi făcu loc parcă loc în sală.
-Eu sînt o muncitoare, a răspuns chelneriţa. Îmi cîştig viaţa cu sudoarea frunţii, în timp ce voi nu faceţi decît să vorbiţi, toate astea nu sînt decît vorbe.
-Tîrfă, îi strigă în faţă individul voinic chelneriţei.
N-am putut să suport asta. Tot eroismul din mine s-a trezit. M-am ridicat.
-Domnule nu ţi-e ruşine?
-Burghez murdar, mi-a ripostat individul, roşu de mînie. (...)
Am primit în faţă o lovitură de pumn, care m-a trimis pe scaunul meu. Chelneriţa, revoltată, îi dădu două palme teribile individului, care se aşeză pipăindu-şi falca. Apoi veni spre mine cu un prosop şi îmi şterse sîngele ce-mi curgea din nas.
(...) Dar în restaurant nervozitatea creştea. În timp ce beam paharul de rachiu pe care mi l-a oferit chelneriţa şi îmi ţineam batista la nas, în stradă se auziră pîrîituri de rafale şi deodată, ca la un ordin, oamenii îţi luară carabinele şi se ridicară:
-Plata, plata! strigau disperaţi chelneriţa şi patronul.
Unii le-au aruncat bancnotele în cap:
-Banii voştri murdari.
Alţii au ridicat din umeri fără să plătească. Alţii nici măcar n-au ridicat din umeri. Au ieşit îmbrîncindu-se.
-La arme, cetăţeni! striga mulţimea, îi vom învinge, îi vom învinge pe boşi.
S-au bulucit în stradă, în direcţia pieţei celei mari, spre dreapta. S-au întîlnit cu o mulţime înarmată cu carabine şi măciuci. Strada era plină de lume, indivizio care strigau, înjurau, cîntau. (...) Se auziră împuşcături. Strada se goli. În depărtare se mai auzeau înjurături şi cîntece. Pe şosea zăceau doi agenţi de circulaţie şi o bătrînă.
(...)>
SURSA
Eugen Ionescu, Însinguratul, trad. R. Chiriacescu, ed. Albatros, Bucureşti, 1990, pp. 100-102.
NOTA M.T.
*În noaptea Sfântului Bartolomeu, respectiv 24 august 1572, are loc un episod al războiului religios din Franţa secolului XVII: în urma intrigilor reginei mame Caterina de Medicis, regele Carol IX ordonă partizanilor săi catolici masacrarea cîtorva mii de protestanţi din Paris.
sâmbătă, 2 ianuarie 1993
„Istoria Evului Mediu” (MANOLESCU 1993)
prof. dr. Radu Manolescu, Istoria Evului Mediu, vol. I Europa apuseană, partea II Sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne (secolele XVI-XVII), Universitatea București/Facultatea de Istorie, București, 1993, 143 p.
3 Introducere
Note
Bibliografie selectivă
Note
Bibliografie selectivă
5 Economie și societate în secolele XVI-XVII
Condițiile istorice ale evoluțiilor relațiilor capitaliste în secolele XVI-XVII
Tehnica
Populația
Piața internă
Piața externă
Declinul relațiilor feudale
Forța de muncă
Acumularea de capital
Statul absolutist și formarea relațiilor capitaliste
Reforma, revoluția burgheză și relațiile capitaliste
Domenii de activitate
Mineritul
Industria
Producția manufacturieră
Industria textilă
Șantierele navale
Industria alimentară
Industria hârtiei și tiparului
Comerțul
Activitatea bancară
Poziția „oamenilor de afaceri” și a statului față de dobândă
Economia agrară
Pescuitul
Trăsături specifice ale evoluțiilor relațiilor capitaliste în secolele XVI-XVII
Italia
Țările de Jos. Provinciile Unite (Olanda)
Anglia
Germania
Franța
Peninsula Iberică
Note
Bibliografie selectivă
Condițiile istorice ale evoluțiilor relațiilor capitaliste în secolele XVI-XVII
Tehnica
Populația
Piața internă
Piața externă
Declinul relațiilor feudale
Forța de muncă
Acumularea de capital
Statul absolutist și formarea relațiilor capitaliste
Reforma, revoluția burgheză și relațiile capitaliste
Domenii de activitate
Mineritul
Industria
Producția manufacturieră
Industria textilă
Șantierele navale
Industria alimentară
Industria hârtiei și tiparului
Comerțul
Activitatea bancară
Poziția „oamenilor de afaceri” și a statului față de dobândă
Economia agrară
Pescuitul
Trăsături specifice ale evoluțiilor relațiilor capitaliste în secolele XVI-XVII
Italia
Țările de Jos. Provinciile Unite (Olanda)
Anglia
Germania
Franța
Peninsula Iberică
Note
Bibliografie selectivă
49 Marile descoperiri geografice
Imaginea lumii înainte de marile descoperiri geografice
Condițiile istorice ale marilor descoperiri geografice
Descoperirile portugheze. Descoperirea căii din Europa spre India prin circumnavigația Africii
Formarea imperiului colonial portughez
Explorările spaniole. Descoperirea Americii
Expediția Magellan în jurul lumii
Formarea imperiului colonial spaniol
Explorările englezilor, francezilor și olandezilor în regiunile nordice
Explorările rușilor. Cucerirea Siberiei
Formarea imperiului colonial olandez. Explorările olandeze în regiunile australe
Urmările marilor descoperiri geografice
Note
Bibliografie selectivă
Imaginea lumii înainte de marile descoperiri geografice
Condițiile istorice ale marilor descoperiri geografice
Descoperirile portugheze. Descoperirea căii din Europa spre India prin circumnavigația Africii
Formarea imperiului colonial portughez
Explorările spaniole. Descoperirea Americii
Expediția Magellan în jurul lumii
Formarea imperiului colonial spaniol
Explorările englezilor, francezilor și olandezilor în regiunile nordice
Explorările rușilor. Cucerirea Siberiei
Formarea imperiului colonial olandez. Explorările olandeze în regiunile australe
Urmările marilor descoperiri geografice
Note
Bibliografie selectivă
65 Reforma
Condițiile istorice ale Reformei
Germania în ajunul Reformei
Reforma luterană
Reforma populară a lui Thomas Munzer
Războiul țărănesc german
Comuna din Munster
Reforma după războiul țărănesc german
Reforma în țările nordice
Confederați elvețiană în ajunul Reformei
Reforma zwingliană
Reforma calvinistă
Reforma în Franța
Reforma în Anglia
Reforma în Italia și în țările iberice
Urmările Reformei
Reforma catolică (Contrareforma)
Note
Bibliografie selectivă
Condițiile istorice ale Reformei
Germania în ajunul Reformei
Reforma luterană
Reforma populară a lui Thomas Munzer
Războiul țărănesc german
Comuna din Munster
Reforma după războiul țărănesc german
Reforma în țările nordice
Confederați elvețiană în ajunul Reformei
Reforma zwingliană
Reforma calvinistă
Reforma în Franța
Reforma în Anglia
Reforma în Italia și în țările iberice
Urmările Reformei
Reforma catolică (Contrareforma)
Note
Bibliografie selectivă
83 Monarhie absolută în Franța, Anglia, Spania în secolele XVI-XVII
Condițiile istorice ale formării monarhiei absolute
Caracterul monarhiei absolute
Atributele monarhiei absolute
Monarhia absolută în Franța / Formarea monarhiei absolute și apogeul ei - Criza absolutismului în timpul „războaielor religioase” (civile) (1562-1598) - Restaurarea absolutismului în timpul lui Henric IV - Progresele absolutismului în timpul domniei lui Ludovic XIII și al conducerii cardinalului Richelieu - Instituțiile monarhiei absolute franceze
Monarhia absolută în Anglia / Instaurarea monarhiei absolute de către Henric VII - Monarhia absolută și Reforma în timpul lui Henric VIII - Incertitudini în evoluția monarhiei absolute și a Reformei - Consolidarea absolutismului în timpul Elisabetei I
Monarhia absolută în Spania / Spania în timpul lui Carol Quintul - Spania în timpul lui Filip II - Spania în prima jumătate a secolului XVII - Instituțiile monarhiei absolute spaniole
Note
Bibliografie selectivă
Condițiile istorice ale formării monarhiei absolute
Caracterul monarhiei absolute
Atributele monarhiei absolute
Monarhia absolută în Franța / Formarea monarhiei absolute și apogeul ei - Criza absolutismului în timpul „războaielor religioase” (civile) (1562-1598) - Restaurarea absolutismului în timpul lui Henric IV - Progresele absolutismului în timpul domniei lui Ludovic XIII și al conducerii cardinalului Richelieu - Instituțiile monarhiei absolute franceze
Monarhia absolută în Anglia / Instaurarea monarhiei absolute de către Henric VII - Monarhia absolută și Reforma în timpul lui Henric VIII - Incertitudini în evoluția monarhiei absolute și a Reformei - Consolidarea absolutismului în timpul Elisabetei I
Monarhia absolută în Spania / Spania în timpul lui Carol Quintul - Spania în timpul lui Filip II - Spania în prima jumătate a secolului XVII - Instituțiile monarhiei absolute spaniole
Note
Bibliografie selectivă
105 Diviziunea politică în Germania și Italia în secolele XVI-XVII
Germania / Condiții istorice generale - Autoritatea imperială, principii teritoriali și orașele
Italia / Condiții istorice generale - Regimurile social-politice italiene - Posesiunile spaniole
Note
Bibliografie selectivă
Germania / Condiții istorice generale - Autoritatea imperială, principii teritoriali și orașele
Italia / Condiții istorice generale - Regimurile social-politice italiene - Posesiunile spaniole
Note
Bibliografie selectivă
113 Revoluția din Țările de Jos. Provinciile Unite în secolul XVII
Țările de Jos înainte de revoluție
Cauzele revoluției
Forțele sociale participante
Desfășurarea revoluției
Provinciile Unite la sfârșitul secolului XVI și în secolul XVII
Note
Bibliografie selectivă
Țările de Jos înainte de revoluție
Cauzele revoluției
Forțele sociale participante
Desfășurarea revoluției
Provinciile Unite la sfârșitul secolului XVI și în secolul XVII
Note
Bibliografie selectivă
120 Relațiile internaționale în secolele XVI-XVII
Condiții istorice ale evoluției relațiilor internaționale în secolele XVI-XVII
Zone și etape ale relațiilor internaționale ale Europei apusene în secolele XVI-XVII
„Războaiele italiene”
„Monarhia universală” a lui Carol Quintul
Lupta pentru preponderență în Europa apuseană (1519-1559)
Relațiile anglo-spaniole în secolul XVI
Relațiile franco-spaniole la sfârșitul secolului XVI
Războiul de 30 de ani
Note
Bibliografie selectivă
Condiții istorice ale evoluției relațiilor internaționale în secolele XVI-XVII
Zone și etape ale relațiilor internaționale ale Europei apusene în secolele XVI-XVII
„Războaiele italiene”
„Monarhia universală” a lui Carol Quintul
Lupta pentru preponderență în Europa apuseană (1519-1559)
Relațiile anglo-spaniole în secolul XVI
Relațiile franco-spaniole la sfârșitul secolului XVI
Războiul de 30 de ani
Note
Bibliografie selectivă
131 Cultura în secolele XVI-XVII
Renașterea
Umanismul erudit și critic
Istoriografia umanistă
Filosofia
Lucrările utopice
Literatura
Științele naturii
Arta în epoca Renașterii, în a doua jumătate a secolului XVI și în prima jumătate a secolului XVII
Însemnătatea Renașterii și culturii în secolele XVI-XVII
Note
Bibliografie selectivă
Renașterea
Umanismul erudit și critic
Istoriografia umanistă
Filosofia
Lucrările utopice
Literatura
Științele naturii
Arta în epoca Renașterii, în a doua jumătate a secolului XVI și în prima jumătate a secolului XVII
Însemnătatea Renașterii și culturii în secolele XVI-XVII
Note
Bibliografie selectivă
joi, 1 aprilie 1971
Mișcarea muncitorească din România în anii 1921-1924 (STĂNESCU 1971)
M. C. Stănescu, Mișcarea muncitorească din România în anii 1921-1924, Institutul de studii istorice și social-politice de pe lângă CC al PCR, Ed. Politică, București, 1971
5 Introducere
9 1.România în anii 1921-1924
34 2.Organizațiile politice și profesionale ale clasei muncitoare din România în perioada mai -decembrie 1921
36 Ecoul intern și extern al creării PCR și al arestării delegaților la congres
51 Partidul Comunist Român în perioada mai-decembrie 1921
61 Reorganizarea Mișcării Tineretului
67 Crearea Federației partidelor socialiste din România (19-20 iunie 1921)
73 Sindicatele din România în perioada mai-decembrie 1921
36 Ecoul intern și extern al creării PCR și al arestării delegaților la congres
51 Partidul Comunist Român în perioada mai-decembrie 1921
61 Reorganizarea Mișcării Tineretului
67 Crearea Federației partidelor socialiste din România (19-20 iunie 1921)
73 Sindicatele din România în perioada mai-decembrie 1921
86 3.Partidul Comunist Român înfruntă cu succes regimul burghez
89 Activitatea PCR în prima jumătate a anului 1922. Participarea la alegerile din martie 1922
97 Procesul din Dealul Spirii
124 Organizațiile de tineret din România în 1922
132 Federația partidelor socialiste din România în 1922
142 Congresul sindical de la Sibiu: 4-7 iunie 1922
89 Activitatea PCR în prima jumătate a anului 1922. Participarea la alegerile din martie 1922
97 Procesul din Dealul Spirii
124 Organizațiile de tineret din România în 1922
132 Federația partidelor socialiste din România în 1922
142 Congresul sindical de la Sibiu: 4-7 iunie 1922
149 4.Congresul al II lea al PCR
150 Situația PCR în perioada premergătoare ținerii Congresului al II lea
154 Congresul al II lea al PCR (3-4 octombrie 1922)
175 Lupte greviste în anii 1921-1922
150 Situația PCR în perioada premergătoare ținerii Congresului al II lea
154 Congresul al II lea al PCR (3-4 octombrie 1922)
175 Lupte greviste în anii 1921-1922
179 5.PCR și celelalte organizații muncitorești în anii 1923-1924
192 Poziția PCR față de unele probleme politice
201 PCR și problema agrară în anii 1923-1924
207 Uniunea Tineretului Socialist în anii 1923-1924. Afilierea sa la Internaționala Comunistă a Tineretului
214 Federația partidelor socialiste din România în 1923-1924
225 Congresul sindical de la Cluj (16-18 septembrie 1923). Crearea Sindicatelor unitare
233 Alte organizații muncitorești și democratice din 1923-1924
239 Lupte greviste ale muncitorimii din România în 1923-1924
192 Poziția PCR față de unele probleme politice
201 PCR și problema agrară în anii 1923-1924
207 Uniunea Tineretului Socialist în anii 1923-1924. Afilierea sa la Internaționala Comunistă a Tineretului
214 Federația partidelor socialiste din România în 1923-1924
225 Congresul sindical de la Cluj (16-18 septembrie 1923). Crearea Sindicatelor unitare
233 Alte organizații muncitorești și democratice din 1923-1924
239 Lupte greviste ale muncitorimii din România în 1923-1924
246 6.Scoaterea PCR în afara legii - 1924
256 Ecoul intern și extern al terorii anticomuniste (aprilie-august 1924)
275 PCR în aprilie-august 1924
256 Ecoul intern și extern al terorii anticomuniste (aprilie-august 1924)
275 PCR în aprilie-august 1924
285 Încheiere
Abonați-vă la:
Postări (Atom)