<
(...)
Generalul o privi drept în ochi.
- Mi-ar fi rușine să iau banii ăștia de la tine! E vina mea că m-am lăsat depășit de cheltuieli.
- Tăticule! N-ai cheltuit o dată un bănuț pentru dumneata!
- Mă rog, dar nu știu cum s-a întîmplat - un mărunțiș aici, altul colo, și se adună.
- O să revedem împreună totul. S-ar putea să existe unele cheltuieli la care putem renunța.
- Partea proastă e că nu am capital rulant. Ori de cîte ori se ivește ceva, trebuie să fac față de-a dreptul din venituri; taxele de asigurare sînt mari, și cu impozitele și taxele mereu în creștere, veniturile se micșorează întruna.
- Știu, trebuie să fie îngrozitor. N-am putea crește niște animale?
- Costă mult ca să te apuci de așa ceva. Desigur că la Londra sau la Cheltenham, ori aiurea, ne-am putea descurca. Întreținerea casei și a personalului ne seacă.
- Să părăsim Condaford? O! Nu! Și-apoi, cine l-ar cumpăra? În pofida a tot ce a-i făcut, tată, nu e o clădire de confort modern.
- Cu siguranță că nu.
- N-am putea insera niciodată într-un anunț: „această reședință atrăgătoare” fără să roșim. Oamenii, de obicei, nu plătesc pentru strămoșii altora.
Generalul rămase cu privirea în gol.
- Îți mărturisesc sincer, Dinny, că mă apasă o colosală răspundere. Detest să mă zbat pentru bani, să strîng cureaua ba ici, ba acolo, să-mi fac întruna calcule de perspectivă ca să văd dacă pot s-o scot la capăt. Dar. așa cum spui și tu, vînzarea e de neconceput. Și cine ar fi dispus s-o ia cu chirie? Ar fi transformată într-o școală, sau în club cîmpenesc, sau într-un azil. Asta pare a fi unica soartă a reședințelor de țară în zilele noastre. Singurul dintre noi care are ceva bani este e unchiul Lionel, mă întreb dacă ar fi de acord s-o închirieze pentru week-end-uri.
- Nu, tăticule! Nu! Să încercăm s-o ținem cu ghearele și cu dinții. Sînt convinsă că, într-un fel vom reuși. Dă-mi voie mie să mă ocup de problema economiilor. Dar pînă atunci, trebuie să primești banii ăștia. După aceea o vom lua de la capăt.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell*, trad. A. Ralian, vol. II (Pustietate în floare), ed. Miron, 1992, p. 98.
NOTĂ M. T.
* Ed. Miron - Clasici vechi si noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu