<
(...)
Generalul o privi drept în ochi.
- Mi-ar fi rușine să iau banii ăștia de la tine! E vina mea că m-am lăsat depășit de cheltuieli.
- Tăticule! N-ai cheltuit o dată un bănuț pentru dumneata!
- Mă rog, dar nu știu cum s-a întîmplat - un mărunțiș aici, altul colo, și se adună.
- O să revedem împreună totul. S-ar putea să existe unele cheltuieli la care putem renunța.
- Partea proastă e că nu am capital rulant. Ori de cîte ori se ivește ceva, trebuie să fac față de-a dreptul din venituri; taxele de asigurare sînt mari, și cu impozitele și taxele mereu în creștere, veniturile se micșorează întruna.
- Știu, trebuie să fie îngrozitor. N-am putea crește niște animale?
- Costă mult ca să te apuci de așa ceva. Desigur că la Londra sau la Cheltenham, ori aiurea, ne-am putea descurca. Întreținerea casei și a personalului ne seacă.
- Să părăsim Condaford? O! Nu! Și-apoi, cine l-ar cumpăra? În pofida a tot ce a-i făcut, tată, nu e o clădire de confort modern.
- Cu siguranță că nu.
- N-am putea insera niciodată într-un anunț: „această reședință atrăgătoare” fără să roșim. Oamenii, de obicei, nu plătesc pentru strămoșii altora.
Generalul rămase cu privirea în gol.
- Îți mărturisesc sincer, Dinny, că mă apasă o colosală răspundere. Detest să mă zbat pentru bani, să strîng cureaua ba ici, ba acolo, să-mi fac întruna calcule de perspectivă ca să văd dacă pot s-o scot la capăt. Dar. așa cum spui și tu, vînzarea e de neconceput. Și cine ar fi dispus s-o ia cu chirie? Ar fi transformată într-o școală, sau în club cîmpenesc, sau într-un azil. Asta pare a fi unica soartă a reședințelor de țară în zilele noastre. Singurul dintre noi care are ceva bani este e unchiul Lionel, mă întreb dacă ar fi de acord s-o închirieze pentru week-end-uri.
- Nu, tăticule! Nu! Să încercăm s-o ținem cu ghearele și cu dinții. Sînt convinsă că, într-un fel vom reuși. Dă-mi voie mie să mă ocup de problema economiilor. Dar pînă atunci, trebuie să primești banii ăștia. După aceea o vom lua de la capăt.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell*, trad. A. Ralian, vol. II (Pustietate în floare), ed. Miron, 1992, p. 98.
NOTĂ M. T.
* Ed. Miron - Clasici vechi si noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol
Se afișează postările cu eticheta vânzare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vânzare. Afișați toate postările
sâmbătă, 21 noiembrie 2015
vineri, 13 iulie 2012
sâmbătă, 23 iunie 1973
Anticariatul din Constanța în vara anului 1973 („LITORAL”)
Nu puțini sunt turiștii care, odată ajunși într-o localitate, se interesează de adresa anticariatului, magazin ce oferă spre vânzare nu orice fel de marfă, ci poate ce a mai de preț marfă - cartea. În Constanța, anticariatul se află pe bulevardul Tomis nr. 39, fiind prezente în rafturile sale mii de volume mai vechi sau mai noi, ilustrative pentru toate genurile de literatură, creații ale scriitorilor români și străini din cele mai diferite epoci. În plus, anticariatul oferă spre cumpărare celor doritori și o serie de colecții de reviste române și străine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)