Problema slujbei pentru o tânără dintr-o veche familie nobiliară englezească în timpul marii crize economice din 1929 (GALSWORTHY 1933)

<
(...) Dar avea nevoie de bani. Tremura, deși era învelită în blană. Clarul de lună părea s-o pătrundă pînă la os. Ah, casele astea vechi, fără încălzire centrală, pentru că nu le dădea mîna s-o instaleze. În momentul cînd se va termina cu alegerile o să plece la Londra, să facă investigații. S-ar putea ca Fleur să-i recomande ceva. Dacă modistele nu prea aveau perspective, ar putea să-și ia o slujbă ca secretară a unui om politic. Știa să bată la mașină, cunoștea bine limba franceză, avea un scris citeț. Putea să conducă mașina, să stăpînească un cal. Știa tot ce-i nevoie în legătură cu viața la țară, cu manierele, cu protocolul. Trebuie să existe o sumedenie de membri ai Parlamentului care să aibă nevoie de cineva de felul ei, cineva care să-i învețe cum să se îmbrace, cum să refuze un cutare sau cutare lucru fără să supere pe nimeni, și care, în general, să le rezolve toate dilemele. Și mai avea destulă experiență în creșterea cîinilor, și oarecare experiență în ce privește florile, se pricepe mai ales la aranjarea lor în vaze și cupe. Și dacă se punea problema unor noțiuni politice, le putea toci și pe acelea.
Și așa, în acel efemer clar de lună glacial, Clare nu-și imagina cum s-ar putea cineva dispensa de serviciile ei. Cu un salariu și cu venitul ei de două sute de lire pe an, s-ar descurca foarte bine. (...)
>

SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell*, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed. Miron, 1992, pp. 123-124.

NOTĂ M. T.
* ed. Miron - Clasici vechi si noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol (http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol)

Probleme financiare pentru o reședință de țară a unei vechi familii nobiliare din Anglia interbelică (GALSWORTHY 1932)

<
(...)
Generalul o privi drept în ochi.
- Mi-ar fi rușine să iau banii ăștia de la tine! E vina mea că m-am lăsat depășit de cheltuieli.
- Tăticule! N-ai cheltuit o dată un bănuț pentru dumneata!
- Mă rog, dar nu știu cum s-a întîmplat - un mărunțiș aici, altul colo, și se adună.
- O să revedem împreună totul. S-ar putea să existe unele cheltuieli la care putem renunța.
- Partea proastă e că nu am capital rulant. Ori de cîte ori se ivește ceva, trebuie să fac față de-a dreptul din venituri; taxele de asigurare sînt mari, și cu impozitele și taxele mereu în creștere, veniturile se micșorează întruna.
- Știu, trebuie să fie îngrozitor. N-am putea crește niște animale?
- Costă mult ca să te apuci de așa ceva. Desigur că la Londra sau la Cheltenham, ori aiurea, ne-am putea descurca. Întreținerea casei și a personalului ne seacă.
- Să părăsim Condaford? O! Nu! Și-apoi, cine l-ar cumpăra? În pofida a tot ce a-i făcut, tată, nu e o clădire de confort modern.
- Cu siguranță că nu.
- N-am putea insera niciodată într-un anunț: „această reședință atrăgătoare” fără să roșim. Oamenii, de obicei, nu plătesc pentru strămoșii altora.
Generalul rămase cu privirea în gol.
- Îți mărturisesc sincer, Dinny, că mă apasă o colosală răspundere. Detest să mă zbat pentru bani, să strîng cureaua ba ici, ba acolo, să-mi fac întruna calcule de perspectivă ca să văd dacă pot s-o scot la capăt. Dar. așa cum spui și tu, vînzarea e de neconceput. Și cine ar fi dispus s-o ia cu chirie? Ar fi transformată într-o școală, sau în club cîmpenesc, sau într-un azil. Asta pare a fi  unica soartă a reședințelor de țară în zilele noastre. Singurul dintre noi care are ceva bani este e unchiul Lionel, mă întreb dacă ar fi de acord s-o închirieze pentru week-end-uri.
- Nu, tăticule! Nu! Să încercăm s-o ținem cu ghearele și cu dinții. Sînt convinsă că, într-un fel vom reuși. Dă-mi voie mie să mă ocup de problema economiilor. Dar pînă atunci, trebuie să primești banii ăștia. După aceea o vom lua de la capăt.
(...)
>

SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell*, trad. A. Ralian, vol. II (Pustietate în floare), ed. Miron, 1992, p. 98.

NOTĂ M. T.
* Ed. Miron - Clasici vechi si noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol

Libertate versus convenţionalism în societatea engleză din secolul XIX (THACKERAY 1862)

<
(...)
``Nu mă miră că tu ai o gîndire practică, dragă prietene (îi scria Philip autorului acestei povestiri), că te gîndeşti la bani şi la perspective nu mă surprinde. Ai suferit din cauza acelui blestem al omenirii, distrugător al generozităţii, acea rudă a egoismului: o mică avere. Trimestrial, dispui de cîteva sute amărîte (imparţialul meu corespondent aprecia destul de corect suma de bani, care aş fi vrut să fie dublă sau triplă, dar nu despre asta este vorba aici). Acest venit neînsemnat îţi paralizează existenţa. Împiedică libertatea de gîndire şi de gîndire. Transformă într-un zgîrcit un om cu porniri de generozitate, de asta sînt sigur, bietul meu arpagon*, căci nu te-ai oferit tu să-ţi deschizi punga pentru mine? Îţi mărturisesc că m-am săturat de felul în care londonezii, mai ales oamenii de treabă, gîndesc despre bani. Trăieşti cît îţi permite punga. Eşti un om tare sărac. Te făleşti în gura mare că nu datorezi nimănui nimic, dar averea ta este în mîna unor creditori, nesăţioşi ca orice cămătari şi necruţători ca orice portărei. Îmi spui că sînt nechibzuit, risipitor, leneş şi aşa mai departe, fiindcă locuiesc într-o cameră, muncesc atît cît pot şi umblu cu ghete: iar tu te lauzi că eşti om precaut, pentru că ai o casă elegantă, un lacheu cu un aer solemn, dar fără livrea, şi doi negustori de negustori care te aprovizionează pentru cele cinci sau şase dineuri plicticoase pe care le organizezi. Bietul de tine! Eşti un sclav, nu un om liber: un om sărac în haine frumoase şi într-o casă arătoasă. Eşti atît de regretabil de prudent, încît îţi cheltuieşti toţi banii, cu excepţia cîtorva shillingi** pe care ţi-i păstrezi ca bani de buzunar. Nu-ţi îngădui să plăteşti nici măcar o birjă. Cred că acum gîndeşti bine înainte de a cheltui o jumătate de coroană***. Proprietarul este stăpînul tău. Grăjdarul la fel. Suita de servitori necruţători şi inutil îţi sînt creditori, cărora trebuie să le dai zilnic dividende exorbitante. În schimb, eu, cu haina ruptă-n coate, cu prînzul meu de un shilling şi cu ghetele mele cu tălpile crăpate, mie se spune că sînt extravagant, leneş, nechibzuit şi nu mai ştiu cum, în timp ce tu te consideri un om prudent! Ce amăgire! Risipeşti o mulţime de bani pe lachei inutili, pe servitoare inutile, pe case inutile şi pe podoabe inutile, dar zici: ''Bietul Philip! Ce om inactiv! Cum se iroseşte el, ce viaţă mizerabilă şi dezordonată duce!'' Bietul Philip este la fel de bogat ca tine, fiindcă are destul şi e mulţumit. Bietul Philip îşi poate îngădui să fie inactiv, tu nu. Tu trebuie să munceşti ca să ţii matahala aceea de lacheu, bucătarul ăla costeliv, armata aia de doic guralive şi aşa mai departe. Şi dacă te supui de bunăvoie sclaviei şi degradării, pe care ţi le impune poziţia ta socială, şi dacă te-apuci să inspectezi toate fleacurile din gospodărie, pe care tu o numeşti ordine, şi meschinei abnegaţii de care trebuie să dai dovadă zilnic, atunci nu te cert, te compătimesc. Dar aş vrea să nu fii atît de insuportabil de virtuos şi gata să mă acuzi şi să mă compătimeşti. Dacă eu sînt fericit, atunci ce rost are să te nelinişteşti? Dacă mie-mi plac libertatea şi ghetele scîlciate? Nu e mai bine aşa, decît să fii încorsetat, ca tine, într-un fals şi respingător convenţionalism şi să ţi se refuze libertatea de acţiune? Dragă prietene, te compătimesc din toată inima şi mă întristează gîndul că aceşti copii acum sinceri şi deschişi, prietenoşi şi entuziaşti, îşi vor pierde calităţile lor înnăscute din cauza încăpăţînatului şi conformistului lor tată, care-i va îmbrobodi în aşa fel, că le va înnăbuşi sinceritatea şi le va altera sănătatea sufletului. Mie-mi vorbeşti de lume? O cunosc eu foarte bine! Oamenii sacrifică lumea cealaltă pentru cea prezentă  şi sînt mîndri de înţelepciunea lor; de pildă, bietele mele rude, bine înrădăcinate în respectabilitate. Tatăl meu, de exemplu, mai are o şansă, acum că a sărăcit. Am primit o scrisoare de la el, plină de acele îngrozitoare sfaturi practice ale voastre, ale fariseilor. Dacă nu erau Laura şi copiii, ţi-aş fi dorit să fii ruinat ca bunul tău prieten - P.F.
(...)
>

SURSA
William Thackeray, Peripeţiile lui Philip..., ed. Univers / colecţia Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 1986, p. 264-265.

NOTE M:T:
* Harpagon = Om zgârcit, avar; meschin. [Var. arpagon s.m. / < fr. harpagon, cf. Harpagon – eroul piesei „Avarul” de Molière]. Sursa: DN (1986) (http://dexonline.ro/definitie/harpagon)
** Şiling = Monedă divizionară englezească, valorînd a 20 a parte din lira sterlină. A fost introdusă în 1549 de regele Eduard VII şi a fost emisă până la decimalizarea din 1971.(http://24carat.co.uk/index.html)
*** Coroană = Monedă englezească valorând 5 şilingi, introdusă în 1544 regele Henric VIII. (http://24carat.co.uk/frame.php?url=crownsstoryframe.html)

„Unde sunt pescăriile de odinioară? (II)” (ANTIM)

 I. T. Antim, Unde sunt pescăriile de odinioară? (II)

Paginile scrise de un cercetător, A. Daia [1928], trezește în sufletele bătrânilor din Dobrogea umbra unei nostalgii. Călătorii, notează cercetătorul, vorbeau cu mult entuziasm de pescării, îndeosebi de cele de la Gurile Dunării. Pescăriile au mai trecut, să reținem și asta, prin anii vitregiți, ele fiind „aproape părăsite”. Pe vremea aceea erau socotite doar veniturile, producția pescăriilor nu era consemnată, dar veniturile din arendări, cum spuneam, la 400.000 lei aur. Abia între 1895 și 1927 a început să fie evidențiată „producția bălților din Dobrogea”. Să nu vă mirați, dar evidența era atât de strictă încât, de exemplu, scrumbiile erau consemnate până la ultima! Ca și azi, scrumbiile se aflau și atunci la mare căutare. După 1906 s-a început înzestrarea bălților și tot atunci au părut primele cherhanale, „încăpătoare și higienice”, după cum consemnează documentele. Șalăul, în treacăt fie spus, era considerat pește de lux. Domnul profesor Ioan Popișteanu, care a avut amabilitatea să ne pună la dispoziție materialele necesare acestei documentări, deși nu este pescar pătimaș, poartă cu el nostalgia după pescăriilor de odinioară. Pentru curioși am reținut o informație: în 1926 s-au făcut primele studii asupra pescuitului în Marea Neagră, iar un an mai târziu, iar un an mai târziu a fost înființată prima societate  de pescuit la mare. Ne oprim aici pentru că nu vrem să ne reproșeze careva că am căzut în patima poveștilor.

Firul unei întrebări rămâne întins cum rămâne pentru unii firul de la undiță: unde sunt pescăriile de odinioară? Nu cumva tradiția a eșuat ? Anii s-au scurs, timpul a trecut peste noi și acum, iată, în anul de grație 2009 suntem ispitiți tot mai mult să ne apropiem de mama natură, nu e rău, dar natura are nevoie de proiecte și de specialiști care să trezească noi inițiative, nu doar nostalgia după pescăriile de odinioară. Zona Metropolitană, zona cu cel mai mare vad de turiști pe timpul verii, ar trebui să fie privită cu alți ochi, iar pescăriile de la malul mării ar trebui să redevină acel rai de pe pământ unde turiștii să descopere farmecul unei cherhanale, nu cum se întâmplă acum când se întâmplă acum când se satură ascultând povești despre ce a fost odinioară.

„Capitalism și libertate” (FRIEDMAN 1962)

 Milton Friedamn, Capitalism și libertate, trad. D. Rădulescu și G. Potrea, Ed. Enciclopedică/Biblioteca Băncii Naționale, București, 1995 (1962, 1982)

7 Prefață 1982

11 Prefață

15 Introducere

21 I. Relația dintre libertatea economică și libertatea politică

37 II. Rolul guvernului într-o societate liberă
Guvernul - creator de reguli și arbitru
Acțiunea mijlocită de guvern din considerente de monopol tehnic și efecte de vecinătate
Acțiunea mijlocită de guvern din considerente paternaliste
Concluzie

53 III. Controlul monetar
Etalonul - marfă
O autoritate monetară discreționară
Reguli în loc de autorități

73 IV. Aranjamente financiare și comerciale internaționale
Importanța aranjamentelor monetare internaționale pentru libertatea economică
Rolul aurului în sistemul monetar si SUA
Plățile curente și scurgerea de capital
Mecanismele alternative pentru dobândirea echilibrului în plățile externe
Cursul valutar flotant ca soluție a pieței libere
Măsurile politice necesare unei piețe libere a aurului și a schimbului valutar
Eliminarea restricțiilor Statelor Unite în privința comerțului

93 V. Politica fiscală

103 VI. Rolul guvernului în educație
Educația generală  pentru un comportament civic
Învățământul la nivel de colegiu și universitate
Învățământul profesional și de specialitate

127 VII: Capitalism și discriminare
Legislația cu privire la practicile corecte de angajare
Legislația privind dreptul la muncă
Segregația în învățământ

139 VIII. Monopolul și responsabilitatea socială a patronatului și sindicatelor
Extinderea monopolului
Sursele monopolului
O politică guvernamentală corespunzătoare
Responsabilitatea socială a patronatului și sindicatelor

157 IX. Autorizația de profesare
Omniprezența restricțiilor guvernamentale în activitățile economice în care se pot angaja oamenii
Probleme de politică ridicate de autorizare
Autorizarea de practicare a medicinii

181 X. Repartizarea veniturilor
Etica repartiției
Rolul esențial al repartiției în concordanță cu producția
Aspecte ale repartiției veniturilor
Măsuri guvernamentale în vederea modificării repartizării veniturilor

199 XI. Măsuri de protecție socială
Diverse măsuri de protecție socială
Asigurarea de bătrânețe și pentru urmași

213 XII. Alinarea sărăciei
Liberalism și egalitarism

219 XIII. Concluzie