Biografia pictorului austriac E. Schiele (1890-1918) (TOMIS 1996)

<
Pictorul austriac Egon Schiele se naște la 12 iunie 1890 în localitatea Tulln, Austria Inferioară. După o scurtă carieră didactică, socotită neatrăgătoare, se înscrie la Academia de Arte frumoase din Viena. Intră în contact cu avangarda artistică și în 1909 expune primele lucrări, aflate sub influența impresionismului francez.
Se desprinde destul de repede de acesta, find atras de pictura conaționalului său Gustav Klimt.
Se îndepărtează de stilul decorativ al lui Klimt, alăturându-se școlii expresioniste. E preocupat să capteze emoțiile complexe ale figurii umane. Portretele, ca și autoportretele, sunt colțuroase, subțiri, contorsionate, surprinse în posturi neconfortabile. Ele trădează angoasă, violență combinată frecvent cu erotism. În tușe groase și culori disonante sunt reliefate pregnant mâinile ca în lucrarea Pictorul Paris von Gutersloh. Desenele și acuarelele transmit, ca și picturile, aceeași intensitate psihică, accentuat erotizată. De altfel erotica e o tematică precumpănitoare în Viena acestei epoci, evidentă la Otto Weininger, Gustav Klimt sau Sigmund Freud. Schiele participă frecvent în expoziții individuale și de grup, publicul arătîndu-se contrariat de expunerea nudă a sexualității. Scurt timp e închis, sub acuzația de imoralitate.
O altă serie de lucrări conține picturi semialegorice, remarcabil fiind ciclul Familia. Moare de gripă epidemică, în 1918.
>

SURSA
S.L., Mari artiști plastici ai secolului XX: Egon Schiele, „Tomis”, Constanța, noiembrie 1996.

Expoziția de pictură religioasă a studentei Sânziana Romanescu de la Universitatea „Ovidius” (Constanța, 2003)

 Sânziana Romanescu, studentă în anul II la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universității „Ovidius” Constanța, a oferit publicului o surprinzătoare expoziție cu caracter religios la Galeriile President din Mangalia. Daniela Țurcanu, unul din îndrumătorii săi universitari, aprecia astfel acest eveniment cultural: „S. R. ne propune, prin expoziția sa, să parcurgem vizual o întreagă filozofie, în căutarea stabilirii unei relații Om - Dumnezeu personal. Culorile care predomină în aceste compoziții sunt: roșul, verdele, albastrul, mase mari de ocru, galben auriu, alb și negru. Pe ansamblu, cel mai puternic contrast este roșu-negru și cel mai puternic efect îl au motivele decorative cu caracter geometric cu multiple semnificații. La prima vedere, lucrările produc un efect unitar al abstractului, al nedescifrabilului, care devine descifrabil pe măsură ce te apropii și întârzii cu privirea pe fiecare detaliu. Ea împrumută de la icoană noțiunea de culoare perfectă în formă perfectă, cum ar fi galbenul cu triunghiul, galbenul cu pătratul, albastrul cu cercul. Chipurile sfinților nu apar clar, deoarece mesajul pe care S. ni-l transmite este acela că fiecare chip așteaptă să capete chip, să fie personalizat prin transfer cu chipurile celor care privesc conținuturile, întărind astfel ideea că fiecare om poate să devină Dumnezeu. S. R. dă șansa publicului să de a fi co-autor la lucrările sale.