Biografia pictorului austriac E. Schiele (1890-1918) (TOMIS 1996)

<
Pictorul austriac Egon Schiele se naște la 12 iunie 1890 în localitatea Tulln, Austria Inferioară. După o scurtă carieră didactică, socotită neatrăgătoare, se înscrie la Academia de Arte frumoase din Viena. Intră în contact cu avangarda artistică și în 1909 expune primele lucrări, aflate sub influența impresionismului francez.
Se desprinde destul de repede de acesta, find atras de pictura conaționalului său Gustav Klimt.
Se îndepărtează de stilul decorativ al lui Klimt, alăturându-se școlii expresioniste. E preocupat să capteze emoțiile complexe ale figurii umane. Portretele, ca și autoportretele, sunt colțuroase, subțiri, contorsionate, surprinse în posturi neconfortabile. Ele trădează angoasă, violență combinată frecvent cu erotism. În tușe groase și culori disonante sunt reliefate pregnant mâinile ca în lucrarea Pictorul Paris von Gutersloh. Desenele și acuarelele transmit, ca și picturile, aceeași intensitate psihică, accentuat erotizată. De altfel erotica e o tematică precumpănitoare în Viena acestei epoci, evidentă la Otto Weininger, Gustav Klimt sau Sigmund Freud. Schiele participă frecvent în expoziții individuale și de grup, publicul arătîndu-se contrariat de expunerea nudă a sexualității. Scurt timp e închis, sub acuzația de imoralitate.
O altă serie de lucrări conține picturi semialegorice, remarcabil fiind ciclul Familia. Moare de gripă epidemică, în 1918.
>

SURSA
S.L., Mari artiști plastici ai secolului XX: Egon Schiele, „Tomis”, Constanța, noiembrie 1996.

M. A. Asturias (Guatemala): „Domnul președinte” / 1946 (BOXALL 2006)

<
Domnul președinte
Miguel Angel Asturias

n. 1899 (Guatemala), m. 1974 (Spania)
Prima ediție 1946
Primul editor Editorial Costa-Amic (Mexico)
Titlul original El senor presidente

Această relatare despre perioada de dictatură din Guatemala, sub Estrada Cabrera (1898-1920), a inaugurat romanul dictatorului, gen ce va culmina Roa Bastos, Alejo (?) Carpentier și Garcia Marquez. Printre temele importante care apar aici se numără coruperea relațiilor umane în contact cu puterea absolută și capacitatea unui dictator de a schimba realitatea.
Uciderea întîmplătoare a unui ofițer de armată de către un cerșetor este pretextul declanșării persecuțiilor împotriva inamicilor politici - reprezentați de o altă figură oficială -, sarcină încredințată favoritului dictatorului, Miguel Cara de Angel. Urmează scene de tortură, răpiri, minciună și corupție. Curînd, toate personajele sunt implicate într-o intrigă a terorii și a trădării. Cara de Angel se îndrăgostește însă de Camila, fiica ofițerului ucis. Izbăvirea ce se întrezărește prin această iubire le este însă refuzată, dictatorul văzând în relația celor doi o amenințare și dovada unei trădări intolerabile. Într-un stil sibilinic el își distruge favoritul pentru a păstra status-quo-ul.
Importanța istorică a acestui  roman, scris în pragul marii renașteri a literaturii hispano- americane, rezidă în structură ce pornește de la acuratețea cronologică, ajungând la recluziune nesfârșită, în naratorul omniscient, ? în experimentarea diverselor moduri de exprimare și amestecul de impresionism avangardist (rezultatul unei îndelungatei gestații a textului) cu tradițiile populare și legendele autohtone. DMG
>




SURSA
Peter Boxall (coord.), 1001 de cărți de citit într-o viață, trad. C. Ion & G. Tănase, ed. RAO, 2007, p. 4??.

„Orientări estetice în muzica secolului XX...” (DOXAN & GRIGOROV 2000)

 Adrian Doxan & Maria Grigorov, Orientări estetice în muzica secolului XX și impactul ei asupra conștiinței artistice a ascultătorului. Fenomenul muzicii ușoare, Metafora, Constanța, 2000, 120 p.

5 Cuvânt înainte

Orientări estetice contemporane
9 Anticipația auditivă sau cum trebuie ascultată muzica nouă
12 Premise ale muzicii noi
15 Muzica concrectă
17 Futurism
18 Impresionism
19 Atonalitatea
21 Dodecacofonia
25 Expresionism
25 Muzica electronică și computerizată
29 Serialismul muzical
30 Aleatorismul
32 Entropia (S)
35 Fenomenul muzical din perspectiva criteriul ubicuității și izotropiei
37 Conceptul de metamuzică
38 Muzica conceptuală
43 Conceptualismul formal
44 Conceptualismul schematic
45 Muzica minimal repetativă
50 Muzica non-evolutivă
51 Muzica stochastică. Metode matematice de organizare a materialului sonor
55 Postmodernismul
57 Înnoirea necesară
60 Educația publicului
63 Un punct de vedere

69 Fenomenul muzicii ușoare în secolul XX
73 Muzica Folk
74 Muzica Country and Western
76 Blues-ul
78 Jazz-ul
83 Rock-ul
88 Muzica la zi
90 Teatrul muzical de divertisment
94 Muzica ușoară în România
96 Muzica ușoară și muzica cultă

99 Dicționar

101 Bibliografie

Coperta IV: 

Maria Grigorov - Absolventă a Institutului de Muzică Târgu Mureș. Profesoară la Școala nr. 3 Constanța.

Adrian Doxan - Absolvent al Conservatorului de Artă „George Enescu” Iași. Profesor la Liceul de Artă Constanța. Compozitor: autor de lucrări corale, instrumentale, romanțe, cântece pentru copii, muzică ușoară. Scriitor: autor al cărților Geniu împărat, Zoo cu tâlc, Cântec pentru Romanița, Bucurii pentru portativ, Iubire și speranță (povestiri), Vise de Fum (poeme și versuri).

„Pictura franceză între anii 1900-1925” (ȘERB)

 I. Șerb, Expoziții. Pictura franceză între anii 1900-1925, „Litoral”, Constanța, 

Această expoziție, deschisă la Eforie Sud, tinde să sublinieze faptul că arta secolului XX a înregistrat un mare număr de mișcări revoluționare, de curente care au transformat modul de exprimare în pictură.

Noul mod de figurare a perspectivei, arta Evului Mediu european, orientală, africană, a Oceaniei sau Americii precolumbiene, au contribuit într-o mai mică sau mai mare măsură la fecundarea și crearea noilor mijloace de expresie plastică, mai adoptate, mai proprii modului de gândire și creație a omului modern de la începutul acestui veac.

Bineînțeles că această mișcare calitativă a fost pregătită încă de la sfârșitul secolului XIX, de aceea expoziția de reproduceri tinde să facă cunoscute liniile mari de dezvoltare a picturii franceze din perioada 1900-1925. Se poate astfel urmări importanța momentului istoric, a tradiției, a mijloacelor artistice folosite, a concepțiilor vizuale ale unei epoci, care sunt tot atâtea elemente ce au condiționat nașterea unei opere de artă.

Sunt grupați, deopotrivă, reprezentanți ai impresionismului ca Monet sau Renoir, al postimpresionismului ca Cezanne, Gaugain, van Gogh sau Geurat, ai expresionismului ca E. Munch sau J. Eusor, reprezentanți ai artei noi ca Bornardd sau Vuillard, ai fauvismului ca Matisse, Derain și Vlaming, ai cubismului ca Braque și Picasso, ca și ai artei nefigurative ca Mondrian, Kardinschi, Malevici.